Ghidul Colindatorilor

Dacă e un lucru, unu singur, da’ numai unu pe care il detest la Crăciun în aşa hal încât mi se strepezesc coaiele, îs colindătorii. Nu ştiu dacă am menţionat de 10-15 ori până acuma, io dorm ziua. Ei bine, bastarzii ăştia „tradiţionali” vin să îmi futeze mie somnul cu bătut insistent la uşă (dezactivez soneria). Băi şi îs aşa de bătuţi în cap că nu se prind de la faptul că trec 5 minute şi nu răspunde nimeni că ori e casa goală ori nu are chef cineva să răspundă. Tre să ies io în chiloţi la ei, cu mecla sictirită pe meclă şi maceta într-o mână, să le zic „Ce pizda nerasă a lu mă-ta insistaţi bă cerşetorilor futu-vă muma-n cur. Ia sictir de aici. Animalelor!”

Dar hai să-i catalogăm:

1. Colindătorii tradiţionali
Vârstă: 7-13 ani
Motivaţie: Săniuţa. O sticlă de votcă „săniuţa” . Şi un pachet de ţigări. Aştia micii, cât îi vedeţi voi de simpatici, fumează ca trenu’. De-aia şi colindă. Nu le dă mă-sa bani de tutun şi troscău. Dacă aveţi impresia că îşi iau jucărele de banii ăia, sunteţi idioţi.
Prezentare: Cântă execrabil, se grăbesc, sar versuri, cuvinte, strofe, să termine repede că le tremură mâna şi le trebuie un shot să se regleze.
Cum scapi de ei: Cu un „marş mă!”. Nu protestează. Sar repede la altă casă să strângă banu până nu-i pocneşte sevrajul.

2. Tradiţionalii expiraţi
Vârstă: 13-18 ani
Motivaţie: Ceva mai trişti decît ăia mai mici, ăştia au nevoi serioase. Rate la telefon, scutece lu’ ăla micu, cămătari. Necesităţi, nu vicii. De aia îs mai disperaţi.
Prezentare: Cântă mult mai bine. Se iau în serios. Că e grav la ei. Rămân fără degete dacă nu strâng banu’.
Cum scapi de ei: Le arunci un zece mii şi închizi uşa. O să-l ia şi o să se care. N-au timp de comentarii.

2. Tradiţionalii de bloc

Vârstă: 7-18 ani
Motivaţie: Ca grupele anterioare, doar că altă metodă de a extrage banu. Băieţii sunt de la tine din bloc. Ştiu unde îţi parchezi maşina, unde îţi plimbi câinele, când te duci şi te întorci de la muncă. Nu plăteşti colindul. Plăteşti taxa de protecţie.
Prezentare: Irelevant. Colindatul e o formalitate.
Cum scapi de ei: Le dai cât este necesar. Dacă nu, o să îţi găseşti maşina zgâriată cu cheia, cuie în roată, beţe de chibrit date cu superglue în yală şi câinele mort în condiţii misterioase.

3. Tradiţionalii nepotişti
Vârstă: 3-13 ani
Motivaţie: Tac-su sau mă-sa îs prieteni sau rude cu tine. Atât. Părintele vine cu boracul la tine, mîndru foc, că ete ce a ieşit din futatul lui. Zâmbeşte ca proasta la pulă cât ăla micu orăcăie un colind scremut.
Prezentare: Jenant
Cum scapi de ei: Le dai mulţi bani. Părintele îşi va măsura aprecierea ta faţă de el prin câţi bani îi dai puradelului.

5. Aurolacul rătăcit
Vărstă: 14-44 de ani
Motivaţie: Aurolac
Prezentare: Bărbos, jegos, trist, a crescut la cămin şi acuma, de sărbători, nu are şi el acolo bani de o pâine, şi să te ajute D-zeu, om bun, dacă îi dai şi lui acolo, că e un suflet şi el.
Prezentare: Nu prea cântă. Vrea bani direct. Trebuie să-l convingi să cânte. E mult mai distractiv. Dacă nu cântă, nu-i da bani.
Cum scapi de el: Da’ e simpatic. De ce să scapi de el?

6: Iată vin colindăciori
Vârstă: 16-60 de ani
Motivaţie: Banu. Ăştia se bazează pe banii strânşi de sărbători, să trăiască din ei până când încep să vândă mărţişoare.
Prezentare: Ţigani profi, cu capra făcută din pungi de la Billa, buhai, toate cele. Turmă mare şi gălăgioasă. Funcţionează la sistem macro. Nu bat la uşă, răcnesc din faţa blocului, să le arunce lumea bani de la balcon.
Cum scapi de ei: Îţi pui perna în cap până pleacă. Nu le da bani că mănâncă şi cu burta plină o sa aibă chef de reproducere, aducând blestemul colindăciorilor şi peste generaţiile următoare.

7. Ştefan Bănică JR.
Vîrstă: Încă în putere
Motivaţie: Bani şi PR
Prezentare: Elvis
Cum scapi de el: Niciodată nu scapi de el. Nici în mormânt.

Hai să va stea porcu`n gat !
Iar o sa planga mamele voastre ca nu le-am sunat…

Bong Bong ...sa ne inaltam

De ce urasc Craciunul

Pe lîngă motivele evidente, cum ar fi bastarzii ăia mici şi tuciurii care îţi bat la uşă ca să falseze pentru 50 de mii şi ce mai găsesc în buzunarele hainelor din cuier cît nu eşti tu atent sunt 3 esenţiale. Dar, că tot veni vorba de colindăciori, bă, aţi observat că sună până răspunzi? Adică observă că nu e nici o mişcare şi nu concep că poate nu ai chef să îi înjuri. Sună pănă ieşi să le fuţi o flegmă şi o mumă-n-cur de paraziţi! Chit că poate ai chef să fii paşnic de sărbători, sau doar faci şi tu o labă, sau dormi ca omu până la 4 dup-amiază, să treacă mahmureala. Ce picior în muie merită colindăciorile! Să trecem la motivele ălea 3 şi mari.

1.Nu îmi place petrecutul de sărbători.

Să nu înţelegeţi greşit. Îmi place să petrec. Tocmai asta e problema. Beau când vreau eu, mănînc ce şi unde vreau eu şi dorm cât vreau eu. Absolut mereu. 365 de zile pe an. Fac exact ce vrea pula mea. Şi exact de-aia petrecutul de sărbători mi se pare o mizerie. Nu poate însemna nimic pentru mine. E ca weekendul pentru şomeri. Un hemoroid îşi pierde semnificaţia după ce ai fost înjunghiat în cur. Fix de-aia urăsc sărbătorile. Că toată lumea e ca mine de sărbători. Toţi beau, mănâncă şi dorm cât vor ei. Se ridică la nivelul meu de depravare şi nu mă mai simt super-special. Cînd văd toate speciile inferioare de 9-5işti fără viaţă că ies pentru prima dată din casă de astă vară şi se comportă ca şi cum ei rulează oraşu’ îmi vine să vomit. Marş înapoi la trimis texte de-ale mele pe grup, la muncă, fără menţionatul autorului, să râdeţi în pauza de cafea, plebe!

2. Urăsc cadourile.

Urăsc să primesc cadouri pentru că trebuie să mă prefac că îmi plac rahaturi. Nu îmi place nimic primit pentru că deja am tot ce îmi place. Dacă nu am, înseamnă că nu îmi place destul sau necesită muncă. Spre exemplu aş vrea o placă video nouă dar faptul că ar trebui să reinstalez windowsu şi toate prostiile şi să pierd câteva ore din viaţă poponărind sistemul îmi taie macaroana. Tot aşa, aş vrea un pat nou, dar să mă duc până la IKEA, să cumpăr unul, să-l car, să-l asamblez… pula mea, mai bine aş dormi sub chiuveta de la bucătărie. Sunt prea leneş să pot primi cadouri. În orice obiect văd munca pe care o să o trebuiască să o depun cu acel obiect şi mi se înmoaie tot elanul. Şi invers e enervant încât sunt prea superficial să ştiu ce pula mea ar vrea oamenii din jur. Şosete? Vreţi şosete? Daţi din cap a da, că alte idei n-am.

De fapt singurul lucru care îmi place de crăciun este proaspătul meu obicei. În fiecare an o să cumpăr un brad de plastic şi o să-l arunc după crăciun. Ca să enervez de două ori mai tare hipioţii decât ăia care fac aşa cu brazi naturali. Hai, muie bă!

Faceti o fapta buna de craciun

http://www.facebook.com/SalveazaCraciunul

pentru fiecare like va fi donat un euro... nu sunt eu unicef si nici omul campaniilor...dar! ca tot suntem in luna in care toti suntem mai buni...haideti sa facem o fapta buna si dati un LIKE

Dati vanzatorilor ce e al lor: un pumn in gura si unul in cap

Aud de-o vreme incoace niste povesti horror despre toparlanii angajati ca vanzatori pe ici pe colo. Un amic mai pirpiriu (genu’ ala de geek care-ti calculeaza mental distanta de la Marte la Aldebaran, da’ face hernie cand ridica un pai de jos) imi povestea cum a fost rugat prietenos sa “iasa dracului afara” din magazin. Ca astia pirpirii e dubiosi cand testeaza un laptop. Daca, Doamne fereste, il mai si cumpara?

Un alt cunoscut a avut o disputa foarte faina cu un dobitoc tiganos: Bai, ce tot pui mana pe fotografele alea (aparate foto digitale, nu va speriati) Ori le cumperi, ori hai, ca am treaba!

Eu vad ca sunt o tinta pentru badigarzi. Primul bou mi-a iesit in cale in Billa (are marketu’ asta o feblete pentru marlanii cronici.
Al doilea a asteptat pana am intrat intr-un Kenvelo central. Ca veni vorba, Kenvelo are marfa de rahat de vreo 2 ani incoace.

Intaleg, te targhetezi strict pe cocalari si copii retarzi, da’ macar pune un poster mare la intrare: “Atentie: aici e un coca-store. Adica servim decat insi stupizi, gen.” Sa stiu si io, sa nu-mi pierd vremea.

Revenind la Badea Gardu’. Ma uit io linistit la niste blugi. Vine pocitania. De ce, nu stiu. Poate fiindca eram nebarbierit si chior de somn (am o figura de killer cand sunt somnoros). Deci, te rog sa iesi afara! Sa mori tu? Suntem amici de bere la pet si vorbim la pertu? Si pe ce motiv sa ies afara? C-asa zic eu! Hai, mai repede, ca va stiu io pe voi, astia!

Mi-a sarit mustarul. Pana-n tavan. Hai sa tratam situatia diplomatic. Strajer, asculta comanda la mine! Te duci frumusel la seful de magazin, ii spui ca esti prost si ii ceri sa te detaseze la sediul din Toparlani. Ca in lumea civilizata n-ai loc. L-am enervat. Parca-parca mi-ar da una. Continui: Si chiar te rog sa devii violent. Uite, camera de luat vederi e acolo. Tu dai in mine, io matur pe jos cu tine. Vrei?

Vanzatoarele ii fac gesturi disperate, una mai curajoasa vine, scuze, blablabla, hai nea Costica, lasa, in fine, se termina povestea. Plec. Un gand insa nu-mi da pace: ce le-o fi apucat pe gagici sa fie asa de pasnice? Ca amabile-amabile, da crispate rau. Dau sa-mi scot bricheta din buzunarul de la spate si ma luminez: imi iesise putin briceagul de sub motor. Futu-i

Vodafone _|_

Daca as fi arab, mi-as detona camila constipata in toate sediile Vodafone. Daca as fi Gulliver, i-as fute pe muistii si muistele din compania asta cu pula de un kilometru. Daca as sti unde stau toti directorasii aia poponari le-as trimite gigoloi infectati cu SIDA. Daca as fi sef suprem pe Romania as face din Vodafone firma de vidanajare, ca au angajati de cacat. Iar serviciile lor le-as angaja la bordel, pentru ca sug infiorator.

Dau sa sun ieri pe cineva. “Credit insuficient pentru directia apelata”. Ok, hai sa sunam la serviciul clienti. “ Credit insuficient pentru directia apelata”. Suna Pisoiu la aceeasi chestie. Ura, acum ma si taxeaza pentru serviciul clienti. Aia care raspund sunt tot niste boi nesimtiti, dar acum sunt pe bani. Ce zice vita: “Pai, deci, a fost o eroare, ca ni s-a parut noua ceva suspect si am blocat contul! Da’ se rezolva in 24 de ore!” Dupa care am primit un mesaj cu “se rezolva in 5 zile”

Draga Vodafone (s-o fut pe ma-ta cu un arici), ai un motiv? Nu stii sa spui? Hai ca-ti zic io: e ciudat sa angajezi toata vitele pe post de operatori care-si dau cu parerea pe banii mei. Sau sa blochezi un cont instant, dar sa dureze 5 zile ca sa-l deblochezi. Si sa nu-mi spui cine e prostul satului care mi-a blocat contul, sa-i platesc io taxa de sterilizare. Ca un asemenea bou n-are voie sa se reproduca. Si sa nu uit: de ce angajati numai idioti in compania asta? Cunosc destui, si toti sunt fie cretini pur-sange, fie curve reprofilate.

M-am decis: o sa-i fut in gura pe Vodafone cu orice ocazie. Oriunde, oricum, oricat. E a nspea oara cand ma calca pe nervi cu incompetenta lor si eu nu-s genul tolerant. Ma enervezi? Iti dau foc la casa, iti vand familia in sclavie, pun racketii sa-ti violeze porcul. Te rad de pe fata pamantului, mai rau decat le fac evreii palestinienilor.

În jur

Mă plimbam io ieri cu trenu’ și cum ma plictiseam așa mă gândesc io înspre mine: ia sa benoclez io cu ochiu’ meu critic prin jur, poate găsesc ceva hazliu despre care să comentez în gând, tot cu mine ca să mai tai plictiseala. DAR DESPRE CE OARE?

Să zic de muntele bulbucat de carne care acu’ 40 a fost femeie și acuma e doar un monument piramidal al cărnii lăsate care citește un teanc cåt ea de gros de tabloide jegoase? Prea facil.

De babele elevate care comentau otevisme fine și își comparau selecția de manele de pe mobil, descălțate și cu cracii tråntiți senzual pe scaunul din față, ca să îmi delectez și io privirea cu varicele lor în formă de harta rutieră ? Sub mine.

De tipa din fața mea care avea mai multe cratere de coșuri pe țåțe decât Luna urme de meteoriți și care era în drum spre exemenul de intrare la facultatea de geografie și îngrășa porcul în ajun cu niște hărțulii ale româniei cu o disperare în așa hal de hulpavă că dacă s-ar fi inventat supozitoarele cu cunoștințe geografice elementare, la ora aia ar fi fost la farmacie țipând : “mai dați-mi vă rog un snop! hai că nu-mi sångerează curu’ așa tare!” Prea meschin.

Sau de copchila enervantă a uneia dintre babe care tot alerga pe coridor și orăcăia ca un goblin spintecat. “UITATI-VA LA MINEEE, MA URC PE CHESTII, URLUU, BAGATI-MA IN SEAMA!!!”. Nu te bag, fă, în seamă, mai așteaptă 4 ani, să-ți crească țåțe și poate țopăitul tău pe hol o să devină mai interesant, din punctu meu de vedere. Oricum, era așa de enervantă încåt îmi venea să îmi smulg un șiret de la adidas și să o spånzur acolo, de grătaru’ ăla de pus bagaje, sau să-i pun azbest praf în suculeț până n-o să mai aibă din ce plămâni răcni. O soluție mult mai subtilă dar care necesită timp și dedicație. Nah, o scris Caragiale ceva de genu, n-ar mai fi original.

Și dup-aia l-am văzut. Coclete mediocru, citea un ziar de sport. Gazeta Sporturilor, Pro Sport, unu din ele. ASTA E SUBECTU! Ziarele de sport. Cea mai mare idioțenie și risipă de hårtie de pe tarabe. Cică ele e ziare de sport, deși sunt 99% despre fotbal și 1% despre alte sporturi. Asta e ca și cum aș arunca o coajă de roșie pe o lipie și aș zice că e pizza. Partea aia cu restu sporurilor e așa de sumară că nici nu încap propozițiile întregi: “Echp d rgby s” Asta a fost articolu, restu se subînțelege. Nu prea le am io cu fotablu’ da’ din câte știu io, etapele sunt în weekend. No, acuma, ce scriu ăștia în 31,8 pagini de marți pånă vineri? Ce se întâmplă în fotbal așa de important în timpul săptâmånii? “Becali s-a căcat ceva care seamănă leit cu Bănel” 2 pagini interviu cu Becali pe această temă. “Oare o fi vre-un semn?” Analiza tactică a situației ipotetice în care din cauză că s-a căcat în formă de Bănel, Becali o să-i dea lu’ ăsta un rol mai important în următoru meci: 3 pagini. “Părerea mamei lu’ Bănel” : juma de pagină. “Contrapărerea dinamovistă” – 3 pagini de NO COMMENT cu Borcea. Numa idioțenii de-ăstea tot ziaru. Nuștiuce jucător suferă de mătreață și tre să faci reportaj cu selecționeru și medicul lotului, să-i întrebi ce impact ar avea asupra jocului cazul mediu de mătreață a jucătorului. Oare dacă mătreața se agravează, care sunt cele mai potrivite 3 rezerve pentru a-l înlocui ? ANALIZĂ COMPARATIVĂ.

Oricum tre să fii cam bătut în sfeclă să îți pese extrem de fotbal, da’ să și citești și ziare pe tema asta trebuie clar să fii înfrânt intelectual de natură.

Salut:

Am realizat azi, cu tristeţe că nu am niciun prieten. Adică în afară de funcţionarii publici cu care interacţionez când plătesc facturile şi de tanti aia antipatică de la magazinul din colţ şi copiii care îmi pun căcat pe clanţă, eu nu interacţionez cu nimeni. Bine, tehnic, nici cu copii. Interacţionăm cu clanţa, şi eu şi ei.

Cum afară este riscul ca lumea să mă scuipe când încerc să fiu prietenos, m-am gândit să îmi fac prieteni pe net. Aşa că mi-am tras DC şi am încercat să socializez cu oamenii care downloadau porno de la mine. Spre exemplu:

[03:11:23] <[RO][B][rds]anty-crysty> te pregatesti sa faci o laba?
[03:11:33] <[RO][B][rds]anty-crysty> salut, vrei sa discutam :) ?
[03:11:47] <[RO][B][rds]anty-crysty> vezi ca la minutul 37 incepe o scena misto, daca vrei sa faci o laba
[03:12:14] <[RO][B][rds]anty-crysty> eu sunt crysty, daca vrei sa vorbim dupa ce termini de facut laba sunt aici :)

Nu a raspuns niciunul dupa. Adica am incercat sa fiu prietenos dar nu inteleg unde gresesc. Am o colectie foarte variata de porno. Daca tot trag atat de multi oameni porno de la mine, ar putea sa ma intrebe, sa le fac recomandari, sa le spun ce mai e hot in domeniu. Mna.. nu stiu ce sa zic.

Si m-am intristat si am inceput sa trag poze cu oameni si sa incerc sa ma photoshopuiesc cu ei acolo in poza ca sa para ca sunt prietenii mei dar nu prea ma pricep la photoshop aşa ca imi imaginez că eu făceam poza. Spre exemplu:

Eu cu niste prieteni cool. Eu am facut poza.


Pe seara m-am plictisit si m-am apucat sa citesc bloguri si sa las commenturi. E tot o forma de socializare…nu? Asa mi-am facut multi amici virtuali. Se pare ca oamenii care citesc bloguri sunt la fel de lipsiti de viata sociala si de aptitudini sociale ca si mine :) Ma simt mai bine.

De ce ne enervează scandalurile sexuale cu elevi

Vuieşte presa cu un muget prelung, de vacă blocată în sârmă ghimpată de scandalurile sexuale cu elevi zilele ăstea. Că un cocalar jenant, prof de sport la Jean Monnet i-a făcut un tuşeu rectal cu falusul unei cuviştine de 17 ani de acolo şi n-ar fi prima.

Că un profesor de muzică de nuştiuunde şi-a învăţat elevele să cânte la flaut de piele, etc. O armată de giboni cu fruntea mică, salariaţi în presă cu ceva sub leafa medie a unui şaormar întorc problema agramat, pe toate părţile în orice se pune a fi media.

Şi când citesc chestiile ăstea, toţi oamenii de peste 25 de ani sunt indignaţi. Că îs puştoaicele curve. Că sunt ăia nişte labagii perverşi care profită de naivitatea unor maimuţe proaste. Nu contează care-i unghiul din care văd problema, oamenii sunt indignaţi.

Şi vă spun eu de ce.

Nu că puştani se fut, ci că puştani se fut şi ei sunt excluşi

Să vă explic mai clar.

Orice muiere de 25+ ani e indignată de curviştinele ăstea mici care de la 12 ani sug pula prin baia şcolii. Ce nesimţite! Nu de alta, da’ şi ele ar fi vrut să dea de gustul pulii la 12 ani. Să o molfăie pe toate părţile când chiuleau la ora de cultură civică. Ce, nu erau şi ele curioase? Da’ erau ALTE VREMURI DOM’LE! Nu puteai pe atunci să sugi o pulă aşa, doar din curiozitate, că zicea tot liceul că eşti curvă. Că altfel era părerea generală atunci. Acuma de prin clasa a 7-a se suge şi se fute organizat, în masă, toată lumea cu toată lumea şi nimănui nu i se pare deplasat. Şi ăstea mai mari normal că simt că şi-au ratat copilăria. Că au pierdut în medie vreo 5 ani de supt şi futut fără măsură şi obligaţii şi au intrat direct în faza relaţiilor serioase. Că unui tip care-i acuma de 18 ani, i se pare normal ca o tipă de vârsta lui să şi-o fi tras-o cu 5-10 tipi până acuma, că na, şi el şi-a tras-o cu jumătate de clasă. Da’ lu’ unu de 30 de ani dacă-i zici că ţi-ai tras-o cu 10 zice că eşti curvă. Şi nu e corect!

Orice tip de 25+ ani citeşte şi se gândeşte: „Să-mi bag pula, trebuia să mă fac prof de sport”. Nu de alta, da’ simţi aşa, că e o piaţă de puştoaice fragede de 15 ani care se fut în draci pentru că au impresia că asta le face mature şi sunt extrem de uşor de impresionat. Dacă ai 20 de ani, deja în ochii lor eşti un tip rafinat cu experienţă de viaţă, şi dacă ţi-o sug deja le faci tu lor un favor. Dacă aud că ai carnet de conducere şi salariu deja se cacă pe ele de impresionate ce sunt. Şi absolut orice le sugerezi şi le propui, nu prea te refuză, că eşti mare şi ştii tu mai bine. Pentru că oricum ai socoti, un tip de 25 de ani, oricât de cretin şi urât ar fi, tot e mai interesant decât unul de 17 ani. Pentru că are 8 ani în plus de experienţă de viaţă cu care poate pulsa. Şi se şi bucură şi ele de asta. Că acu 15 ani dacă se ducea una de a 9-a să zică în clasă, la colege, „fată, m-a futut în cur unu’ de 25 de ani aseară”, râdeau toate de ea că-i curvă. Acuma o invidiază că-i atât de matură şi rafinată încât se uită ditamai masculii la ea. Problema e însă că nu nimereşti în anturaj comun cu fetele ăstea de 15 ani cu deschidere de orizonturi la orizontală. Când ai 25 de ani pur şi simplu n-ai cum să cunoşti oameni de 15. Nu poţi să te duci în faţa liceului şi să te bagi în seamă aiurea, ca un dubios. Şi de-aia îs indignaţi masculii de toată treaba asta. Că dacă eşti profesor deja ai o intrare făcută în lumea asta magică unde găurile sunt mai strâmte ca nara iepurelui şi pizda încă mai miroase a lapte. Şi fraieru’ ăla de profesor de sport are, şi ei n-au. Şi nu e corect!

Complet fără legătură cu cele de mai sus: Ofer meditaţii la limba română, engleză, psihologie şi absolut orice căcat mai vreţi voi la eleve clasele 7-11. Gratis. Rog seriozitate. Fără grase.

Aventuri pe 4 roti, atentiune domnilor, s-a ciordit Mireasa!

Stiu, ti-era un dor de Nelu, ca de un vin fiert, dupa o zi de pescuit la copca. Si iata-l ca a revenit, in forta, mai ceva ca Chuck Norris in tinerete. Luna trecuta, inainte sa dea marele crivat si marele ger, ma trezesc cu un telefon, hodoronc-tronc:

- Taica, ce faci in week-end, acum?

- Ce sa fac ma, o frec. Nu fac nimic. Iar ai idei de vreun pescuit, de vreo masina, de vreo combinatie mai proasta ca tine?

- Nu Patrafire, trebuie sa mi-o ard la o nunta, la o verisoara. Dar nu ma duc singur, ca nevasta-mea e plecata, plus ca eu mai beau cate ceva si nu am chef sa dorm pe la astia la tara acolo… Hai cu mine daca n-ai ce face, decat sa o arzi vagabond, mai bine mananci ceva, dansezi, poate te combini cu vreo sateanca din aia dusa la cosmetica doar de Revelion! zice Nelu, razand…

- Bine ma, hai ca ne bagam. Nunta zici, manca te-ar scoicile alea mari!…


Zis si facut. Vine ziua de sambata, si pe la ora 6 dupa-amiaza ma trezesc cu Nelu la usa. Imbracat la tol festiv, cu un costum din care s-au saturat 10 generatii de molii, mirosind a naftalina din aia “oldschool”, care se vinde la legatura, fara cravata si cu pantofii de lac pe care ii pastra pentru inmormantarea lui, ia uite-l pe al meu tot un zambet, frecandu-si mainile de betia care va sa vie…

Ne urcam elegant in clasica masina a lui Nelu, celebrul deja – Opel Senator din 1988. Inca nu e frig de-ngheata pietrele, asa ca masina porneste la sfert, dintr-a 4-a incercare. Dieselarul vintage se pune in miscare, dovedindu-ne ca inca mai are viata in el. Trebuie sa iesim din oras si sa mergem intr-o localitate, la vreo 40 de kilometri de Medgidia.

- Varule, sa-ti traiasca vezica ta de cursa lunga, de ziua ta, o sa-ti cumpar o oglinda retrovizoare, ca vad ca nu-ti prea place sa te uiti in spate, zic eu, observand lipsa unui element destul de important al masinii.

- Lasa taica, mai bine te-ai scormoni in buzunare de niste bani, sa bagam motorina, ca eu am la mine doar banii de “dar”, pusi frumos in plic.

Pai se putea sa nu-mi faca Nelu una ca asta? Nu am ce zice, ca doar e combinatia lui, se marita verisoara-sa de gradul n’shpe, mi-a obtinut si mie un loc, nu trebuie sa platesc tacamul, macar atat sa fac si eu. Oprim la o benzinarie locala de pe drum care se cheama D&G. Dar nu Dolce & Gabanna si-au tras Peco, ci Daniela si Giani. In timp ce Nelu ramane in masina, la volan, incercand sa caute un post de radio, ies, alimentez, platesc si o stergem.

Urmatoarea oprire, un sat obosit, uitat de lume si de cei care asfalteaza, un loc in care inca se pastreaza traditiile. Adica futu-i-cortul jumatate pe ulita, jumatate in curtea rubedeniilor, cu masa miriilor in fata, in spatele carora troneaza un pres cu Rapirea din Serai, varianta fosforescenta. Nu sunt eu vreun Liviu Varciu sau alt monden get-beget, dar nici nu prea am un pedigree de la Cuca-Macaii, nascut si crescut laolalta cu toti satenii care fac baie doar de ziua lor…

Hopa si taraful, hopa si un manelar care se crede Florin Salam, cu ditamai tinicheaua la gat si un ghiul de parca ar fi mare Domnitor, Nasa-Mare mai spoita decat o masina in cabina de vopsitorie, evident, cu rochia mov si cu pantofii roz plini de noroi, vreo 3-4 bunicute agitate ca li s-au ars sarmalele… ce sa mai, tot tacamul unei nunti clasice romanesti.

Ne asezam la masa, pupaturile de rigoare, Saru-Mana, Saru-Mana, sa va traiasca, Casa de Piatra, alea-alea… Nu cunosc pe nimeni, in afara de Nelu. Incepe muzica, vine mancarea, dansuri in mijlocul cortului, direct in tarana. Nelu se pune sa bea, bazandu-se pe promisiunea mea de a fi taximetristul sau personal in seara asta.

Eu, cu paharul plin de Adria, ma bag intr-o hora, dansez cu o rubedenie de-a lui Nelu pe care daca ne adunam 3 insi tot nu o cuprindem cu bratele larg deschise, ma asez la loc. Nu sunt beat, nu are haz nunta asta… Ma uit la ceas, abia s-a servit aperitivul. Nelu, deja a adunat in jurul sau 2 sticle de Napoleon, goale. Carafa de vin la fel, zici ca e sparta, asa se goleste. Eu stiu ca Nelu tine la bautura bine de tot, deci nu-mi fac griji. Mai suge asta niste tuica, se mai plimba, mai da noroc cu cativa cunoscuti, mai ia si de la alte mese ceva de pus la suflet… Mancare, mai putin. Dupa vreo ora-doua, incep sa-l vad cum se clatina. Dar inca e lucid.

In mintea mea, imi tot zic: Nelule, imbata-te feroce mai repede, si hai sa mergem acasa, ca nu am chef sa te culeg de pe jos… Aiurea, Nelu al meu se tine inca tare pe pozitii. Deodata, in timp ce eu privesc plictisit, dar cu o oarecare perversitate la fata miresei, care nu stiu daca are mai mult de 20 de ani, dar cu siguranta are o fusta mai scurta decat cureaua mea care ma lasa sa trag cu ochiul la pulpitele alea obraznice de purcica, ma trage Nelu deoparte:

- Patrafire, am o idee! Fii atent, cand iti fac eu semn, te duci, pregatesti masina si furam mireasa!

Cand ideile mele de a ma plimba cu salteaua de apa cu fusta scurta incepeau sa se contureze, deodata devin alert. Si e bine-venita vestea de la Nelu, pentru ca muream de plictiseala. Trece vreo jumatata de ora, timp in care Nelu mai subtilizeaza de la alta masa o sticla de lichior albastru, de zici ca e spirt, si o si bea. La un moment dat, cu un ochi la mine si altul 5 mese mai la stanga, putin clatinat, Nelu imi face semn sa ma duc la masina.

Ma grabesc pe furis, ma urc in Opelul lui Nelu si il trag in spatele cortului, langa ograda vecinului. Ma uit pe geam, si deodata il vad pe Nelu, tragand dupa el Mireasa. Nici Mireasa nu este cea mai treaza, si rade in continuu.

- Haide baaaaaai, ia viteza! zice Nelu, urcandu-se in spate, iar mireasa langa mine, in fata.

Am inteles ca la vreo 5 kilometri mai la vale, este un sat care are discoteca in fiecare sambata, la Caminul Cultural. Na, astia la tara pe aici nu au nici Centru Vechi si nici Arc de Triumf, ca sa duca miresele la pozat dupa ce le ciordesc. Asa ca hai macar s-o ducem la Rocoteca, sa dea putin din cur in timp ce noi negociem cu ginerica, si sa o returnam intacta.

Ajungem in satul urmator, la discoteca celebra. Un fel de Bamboo ceva mai mic, dar cu o parcare la fel de bogata in fata: 5 carute, 4 Dacii tunate la blana si un BMW pisicuta. Cel din urma, pesemne ca este al vedetei locale. Intram toti 3, iar dam de manele. Nelu al meu, luase si pe drum o halba cu tuica, pe care a dat-o in vileag pana aici. Deja, devenise cam Patrocle, nu prea mai stia pe ce lume traieste, abia mai mergea si abia mai tinea ochii deschisi… Dupa vreo 5 minute, ii zic lui Nelu ca-i astept in masina, ca e prea tare muzica si e mult fum.

Ma urc in masina si astept, gandindu-ma cat mai dureaza petrecerea asta si ca deja am obosit. Dar na, i-am promis lui Nelu ca sunt soferul lui, nu pot sa-l refuz pe cel mai bun prieten al meu… Mai stau linistit cam un sfert de ora, dupa care ma trezesc in masina, cu Nelu si cu Mireasa intrand in spate, lesinati de ras, lesinati de betie, trasnind a alcool mai ceva ca o sticla de Polar sparta…

Intra oamenii, o iau din loc, intorc si ne asternem la drum. Ma gandesc sa opresc la coltul strazii unde e nunta, sa apucam sa-l sunam pe ginerica si sa negociem mireasa. Zis si facut. Pe drum, liniste totala in masina, pesemne ca astia din spate au adormit. Ii las, ma gandesc sa-i trezesc la fata locului. Pe la mijlocul drumului, fix in mijlocul campului, masina de colectie a lui Nelu se opreste. Pesemne ca motorina de 50 de lei pusa de mine nu a ajuns…

Ma intorc in spate, la cei doi petrecareti. Incep sa-l trezesc pe Nelu, o inghiontesc si pe Mireasa. Bai, trezirea, ca am ramas in drum! Bezna totala, numai cerul plin de stele si cativa greieri inghetati de frig se aud in jur. Nicio lumina in masina, Nelu face economie cu becurile arse.

Nelu parca se trezeste si ma intreaba ce se intampla. Scot telefonul, stiam ca are lanterna din aia cu LED. I-o bag in fata, sa caste ochii mai larg. Ma uit la Mireasa cum incepe sa se trezeasca, mormaind nemultumita, curios de ce va zice… Hmmmm, parca are alta rochie…

- Ba Nelule, bagati-as bombe-n fund, esti un tampit! Ba boule, asta e alta mireasa!

Nelu rade si crede ca fac misto. Si la cat e de beat, nu cred ca face diferenta dintre matracuca asta si verisoara-sa. Pesemne ca la Bamboo-ul Cultural, Nelu a insfacat o mireasa, alta decat trebuia, cel putin la fel de beata ca el.

Ce ma fac? Astia doi din spate sunt biciclete, nu ma inteleg cu ei. Masina nu mai are motorina. Dar astea sunt probleme minore… Ca undeva, exista doi ginerici, care si-au pierdut miresele. Asa le trebuie, daca i-a mancat in cur, nu?

Bun, dar eu ce naiba ma fac? Cotrobai prin portbagaj, dardaind de frig. Nelu, ca un adevarat intreprinzator, locuitor al unui sat sub care trece o conducta de benzina, a pitit in portbagaj, langa roata de rezerva, o sticla de Cola de 2 litri cu motorina. Sau benzina, naiba stie… Cert e ca e galben. Il bag in rezervor disperat si dau la cheie. Nimic. Incerc iar si iar. In final, V6-le nemtesc revine la viata si eu chiui de fericire. Merge ca uns, parca mai bine ca inainte. Dar incotro sa ma duc acum? Sa recuperez mireasa originala, sau s-o sterg de tot spre casa?

Aleg calea cea drepta si ma intorc la discoteca. Mai pe furis, asa, sa nu cumva sa dau de vreun ginerica ofticat ca i s-a furat mireasa de sub nas si sa-mi umfle mufla cu toti satenii ca la Posada, ma uit cu ochii cat cepele. Aiurea, toti de aici sunt drojditi, facuti praf. Parchez masina ceva mai departe, deschid usa din spate, iau mireasa adormita in brate si o urc intr-o caruta care avea niste fan, parcata in fata clubului de fitze. E facuta clarinet, e mai beata ca Nelu, nu simte ca afara sunt aproape 0 grade… Dupa care, ma duc inauntru si recunosc mireasa noastra. O iau de o aripa, o arunc in masina si ne facem nevazuti…

Ca-n filmele cu prosti, nimeni nu a observat ca mireasa a fost ciordita. La niciuna dintre nunti! In afara de soacrele preocupate cu bucatele, toata lumea este pilaf. Se pare ca sportul national din zona asta este drojdeala prelungita. Il aduc pe ginerica la masina sa-si ia mireasa adormita in primire. Nelu, deja sforaie pe bancheta din spate si doarme cu clabuci la cur.

Zic saru-mana, la revedere, si ma urc in masina grabit, cu gandul la o benzinarie. Cum dam de asfalt, opresc la o bomba de benzinarie indoielnica pentru a nu mai avea surprize cu ramasul in drum. Ma caut prin buzunare, ciuciu! In afara de cateva monede si 5 lei, bate vantul. Stai asa, ca are Nelu banii de dar, ca nu a mai apucat sa-i dea, iau de acolo si se descurca el mai departe…

Caut plicul in haina lui Nelu, il deschid, supriza: mai sunt 50 de lei. Nelule, arde-te-ar ciorbele pe matze, ai baut si banii de dar! zic eu…

Bag motorina de 50 de lei si o luam in sfarsit, spre casa, in linistea noptii. De la gropi, cu gura uscata, Nelu se trezeste si cere ceva de baut.

- Baaa, nu mai suntem la nunta??? Adu si mie un pahar de vin, ca mor aici de sete…

- Ce nunta ba, mai avem 5 minute si ajungem acasa, lasa ca bei acolo, stai naibii cuminte ca o sa vomiti la tine in masina…

- Baaaa, n-auzi ma ca mor de sete??? Ia, trage pe dreapta ma ca nu mai pot… Am in portbagaj o sticla de Cola cu vin de la soacra-mea, opreste s-o scot de acolo!!!

Undeva, departe, soarele incepe sa rasara. Abia cand am ajuns, aeroterma incepe sa bage caldura. Mi-e foame si as manca o shaorma cu de toate, picanta rau. Ciudat, dar nu-mi este somn deloc. In spatele meu, Nelu a adormit cuminte… Opresc masina in fata blocului, in timp ce la doua nunti, probabil, se serveste tortul. O sticla goala de Cola zace in portbagaj.

Nu, nu se mai fac masini ca alta data…

Sper să faceţi cancer

Era anul trecut o campanie cretină pe Facebook, între pizdele proaste, care spunea cam aşa: „Scrieţi un status despre unde vă place să vă lăsaţi poşeta. Fără nici o explicaţie. Gen "Îmi place pe divan". E pentru cancerul la sân!”

Şi pizdele au făcut chestia asta. Evident, nu se menţiona nimic de cancer, nu informa pe nimeni de nimic. Nu împingea universul în nici o direcţie, nu strângea nici un ban, nu realiza absolut nimic. Dacă nu ştiai despre ce e vorba (absolut toată lumea în afară de ele, că trebuia să fie secret scopul), te uitai ca curca-n beci la mesaj şi te întorceai la berea ta.

Şi pizdele se simţeau bine că au ajutat cancerul. Ba nu. L-au oprit sau ceva. Nici ele nu ştiau clar de ce, dar simţeau aşa, în pizda lor, că au făcut o faptă bună.

Anul ăsta, aceeaşi campanie doar că de data asta, trebuiau să spună că pleacă x luni în ţara y. Unde x e ziua naşterii şi y o ţară aleator asociată cu o lună. Gen martie – Franţa, sau ceva.

Aşa că tot Facebook-ul era plin de mesaje de genul:

„Plec în Olanda pentru 12 luni :)”

Făcea chestia asta ceva cancerului de sân?
Nu.

Avea cea mai mică legătură din univers cu cancerul de sân?
Nu.

Simţeau toate pizdele proaste că au făcut o faptă bună şi au ajutat umanitatea mai ceva decât Maica Tereza?
Absolut!

Dragi pizde care fac lucruri fără sens doar din cauză că aveţi impresia că ajută vreo cauză nobilă,

care puneţi poze cu balene omorâte, să vedem noi sânge şi spintecăciuni cu mesajul „ajutaţi balenele!”, fără a lăsa o adresă a oamenilor responsabili, să trimită măcar scrisori de protest cine se simte,

care băgaţi poze cu copii diformi şi mesajul „acest copil s-a născut cu cur pe faţă, ajutaţi-l!”, fără numele individului, un număr de cont sau orice altceva,

care sunteţi atât de proaste încât nu observaţi că prin ce faceţi voi nu ajutaţi pe nimeni cu absolut nimic, şi nici nu vă pasă în mod special. Că scopul nu e ăsta. E să vadă prietenii virtuali ce fire sensibilă şi atinsă de cruzimile vieţii sunteţi voi,

SPER SĂ FACEŢI CANCER.

Dar nu de sân. Că poţi să faci copii şi fără o ţâţă. Cancer de ovare. Să nu cumva să daţi genele de retardate şi generaţiei următoare.
Dar înainte de a muri aş vrea să

Îmi sugeţi pula până la rădăcină, pentru a salva pădurile ecuatoriale.
Îmi gâdilaţi vârful penisului cu amigdalele, pentru a opri braconajul de sturioni.
Faceţi gargară cu testiculele mele pentru a proteja câinii maidanezi de la eutanasiere.
Îmi sugeţi pula de parca viaţa voastră ar depinde de asta pentru pace în univers.

Şi voi, dârlăii care râdeţi acuma. Râdeţi degeaba. Proastele ăstea sunt femeile voastre. Într-o zi o să vă întoarceţi acasă de la muncă şi o să mă găsiţi înfipt până la coaie în curul prietenei voastre. Şi ea cu ochii ăia inocenţi, de vită cretină, o să se uite spre voi şi o să zică:

„Iubi, nu e ceea ce crezi! E o campanie pentru ajutorarea copiilor orfani din judeţul Brăila!”

.

.

Trimite acest mesaj la toată lista te de messenger, toţi prietenii de pe facebook şi pe mail la colegii de muncă pentru a ajuta pisicile cu leucemie!

Moartea in statie

Se pare ca i-a gasit politia coasa furata la intrare in Romania

Claba Trista & helăwinu

Îmi plac cluburile de fiţe. Bank, Fratelli, Crush şi alte bodegi dichisite. Ies în evidenţă ca un căcat pe cearşafuri de mătase. În sensul pozitiv al cuvântului. Şi mă simt bine. Mă simt bine că ştiu că cămaşa de pe mine, din SH a costat cât jumate din berea minimaneliştilor cocliţi, cu haine mulate şi freză de cur în bătaia vântului.

Mă face să mă simt superior lor.br
Asta şi faptul că sunt nişte căcaţi cu ochi. Şi că, chit că au mai mulţi bani in buzunar, unu la mână, mă piş pe banii lor că pe mine nu mă ating cu nimic chestiile materiale, şi doi la mână, spre diferenţă de majoritatea dintre ei, am toţi dinţii în gură, de la mama lor, în pofida mulţilor pumni în gură pe care mi i-am licitat de-a lungul anilor, şi care de câteva ori chiar mi i-au făcut să se clatine. Îi am acolo, fără carii, şi cel mai important, fără stratul de rahat social cu care sunt acoperiţi grosolan ai lor.br
Just. Nu îmi place muzica aia oligofrenă, de tren cu roţile pătrate care alunecă prin visul unui robot, dar îmi face coaiele să vibreze într-un mod plăcut. Şi faptul că ei dau două milioane jumate pe o sticlă de jagermeister şi eu o beau moca, îndoită cu cappy, într-un coctail pe care io personal îl denumesc “urină strepezită”, mă umple de satisfacţie. A, şi fut şi o rasă superioară de femei, cu care poţi avea o conversaţie şi în condiţii în care basul penal “ îîîîîî tssssss îîîîîî tssss “ din hausul ăla mai retard decât orice manea nu îi acoperă vocea. Marş bă spuma societăţii. Nu ştiam că daca freci smegma mult face clăbuci. br

A, fac o scurtă paranteză, că tot e helăwinu.

Dacă aveţi impresia că halloweenu la români e o idee bună, să vă fut în ureche cu picameru. N-ai ce sărbători, sărbătoreşte ceva dacic: aruncatu’ cu suliţe. Scăpăm şi noi de un cretin, şi genomul uman de genele tale nedemne de procreere. Şi dacă mai văd o proastă care s-a gândit să-şi ia o rochie neagră şi să-şi pună un con în cap şi să zică că s-a costumat în vrăjitoare, să moară Vespassian dacă nu mi-o scot şi o alerg cu drujba. Io măcar am avut inspiraţie. Mi-am tras un tricoi cu mânecă lungă decolorat, lălâu şi verde, o cămeşă de armată germana peste, boţită că cine dracu’ calcă doar nu-s tâmpit, blugi şi sconcşii în picioare. A, şi privirea sticloasă. M-am costumat în Mihaitsa: omul cu un viitor tulbure. Să mor de nu-s original 365 de zile pe an. Şi în anii bisecţi şi mai şi. br

În seara asta vroiam să-l fut pe Bugs Bunny. Pe bune. Da ‘era o ea. Eram în Pat. Pe mese dansau nişte tipe în lenjerie, dichisite foc, date cu sclipici şi cu fond de ten pe coşurile de pe cur. Să mor de mi se ridica, chit că îşi plimba una bucile aşa de aproape de faţa mea că dacă-i trăgeam o flegmă bine plasată, îi intra în cur mai adânc decât orice pulă semiflască de coclete chel de bani şi burtă gata pe care a simţit-o în viaţa ei la mizerie. Oricum, neinteresantă tipa. În schimb era una într-un costum de Bugs Bunny, pe care aş fi futut-o în diagonală.

Copilul din mine era confuz. Ete-l pe Bugs, acolo, sub care se ghicesc nişte forme faine, trăgând din ţigară şi din alcool, şi dând din cur. Şi modu’ cum capu’ de iepure stătea glugit pe spate, parcă uitându-se la mine cum încerc să ghicesc curul prin costumul lălâu era şi mai mişto. Nu o dau în furry-isme, da’ i-aş fi dat-o sub coadă cu sete, să ma doară coaiele de la balansul dezinvolt. O fi fost scurt circuitul cauzat de conflictul între imaginea de epure inocent la care mă râdeam când eram mic şi gagică mişto care dansa inocent şi porno în acelaş timp. Nuj, era o combinaţie de-mi venea să o forez până în uter. Ştiu. Sunt un romantic incurabil. Da pe bune, i-aş fi dat-o atât de adânc încât să mă smeclesc până la genunchi. Mi-aş fi pocnit coaiele în ea până la stafidire, cu o sete de să fac febră musculară în lobii urechilor. Just, eram şi sub influenţa alcoolului, da’ i-aş fi tras un porno transcedental de să fac scorburi pe pulă. Eram înconjurat de muieri în chiloţi şi vroiam să futez un iepure. br
Pula mea…..

Alcool

Mulţumesc că exişti. Ştiu, îţi zic destul de des asta, dar aşa sunt eu, tandru, de-aia.

Nu sunt alcoolic. Beau în medie sub 15 litri de bere pe săptămână. Plus alte chestii. Tot în medie. Dar îmi dau seama cel mai tare că alcoolul e parte din mine atunci când fac pauză totală de la băut. Se întâmplă uneori. Ba din cauză că-s extrem de bolnav, ba din cauză că-s grav bolnav, sau dacă-s blocat într-un loc unde nu există alcool, ca o insulă pustie sau pivniţa unui violator austriac.

Săptămâna asta am fost destul de răcit. Destul cât să dau în delir mistic, dar să nu vă speriaţi. Dau des în delir mistic. Îs genul ăla de viereme care îl găseşte pe Dumnezeu la boală. În general îs extrem de ateu, dar dacă ar da cancerul în mine, probabil în 3 zile m-aş călugări. Mă rog, sar de la subiect.

Voiam să zic că corpul meu e făcut să funcţioneze cu alcool. Şi nu mă refer numai la faptul că viaţa e 80% mai anostă fără măcar o bere la bord. Mă refer la lucruri mai tangibile, ca anusul meu. Tot sistemul meu digestiv funcţionează pe bază de bere. Berea leagă şi împinge materia digerată spre eliminare.

Săptămâna asta n-am băut nimic. M-am căcat adineaori prundiş. Cam ca halviţa aşa. O halviţă extrem de uscată. Nici n-a fost nevoie să mă şterg la cur după ce m-am căcat. Aşa de uscat m-am căcat. Am dat cu curul de colac de două ori, ca cu ţigara de scrumieră şi asta a fost tot.

Nu cred că m-am futut niciodată excepţional de bine treaz. Acuma ştiu că majoritatea dintre voi sunteţi oligofreni care nu înţeleg logica sau comunicarea prin limbaj, şi au dedus acum că treaz mă fut naşpa. Nu. Nu zic asta. Zic că treaz maxim mă fut bine. Niciodată excepţional de bine. De fapt, am făcut acest grafic superb care arată cât de bine fut, în funcţie de cât de băut sunt.

Şi iarăşi, nu fiţi oligofreni cu impresii deductive. E pur şi simplu din cauză că treaz sexu mi se pare oleacă mai mişto decât o plăcintă de la mcdonalds şi oleacă mai naşpa decât să ascult 2 melodii care-mi plac în timp ce fac mişto de un fraier şi beau o bere.

Şi da. Sexul ţine de chef. Am trecut de mult de varsta la care să mă dedic să o satisfac pe una, ca să mă simt mascul după. Dacă după 2 minute îmi vine să termin şi să mă duc să beau o bere, nu o să mă abţin ca să fac o impresie frumoasă în faţa ăleia. Asta a fost tot. Am căcaturi mai mişto de făcut decît să dau din cur şi să mă uit la ceas, ca să estimez io cât mai are aia până la orgasm şi cât de intens e. Şi dacă nu sunteţi de acord cu mine, sunteţi nişte nefutuţi.

Nu o să-i înţeleg niciodată pe ăia cu „coaie, m-am futut toată noaptea!”. Hai, las-o în pula mea chiar aşa nu ai găsit nimic mai mişto de făcut toată noaptea? Ce, pula mea, eşti maimuţă?

Sexu e cam ca sarmalele. Unele-s bune, altele îs proaste, dar chiar dacă aş mânca cea mai bună sarma din univers, n-aş plânge de emoţie. Că atâta e sexu. Pula-n pizdă, veselie, plăcere, da’ hai să terminăm dracu, că am chef de o melodie şi să termin berea aia.

Mă rog, treaz.

Că beat e altă poveste. Atunci e mult mai amuzant. Atunci cel mai probabil bag un pachet de ţigări într-o şosetă şi o pocnesc cu ea peste fese, gândindu-mă dacă aş putea să îi bag degetul mic în cur şi să-l scot atât de repede încât să o conving după că i s-a părut.

De-aia e alcoolul atât de necesar. Pentru că foarte multe lucruri din viaţă sunt interesante doar dacă eşti prost sau beat: sexul, dansatul, barurile, bătaia, prietenia nonsexuală cu o femeie, problemele altora, centrul vechi, filmele cu bătaie, părerile oamenilor din jur, tabloidele, fotbalul, fumatul(tutun) şi multe altele.

Chiar am nevoie de alcool ca să ajung destul de prost încât să-mi placă ce vă place vouă. Fără el îs amuzat doar de propria persoană. Nu e de la mine. Io chiar îs OK. Doar că activităţile ăstea banale de plebei băloşi pe care le faceţi voi toată ziua sunt mult sub mine. Cu fiecare bere băută sunt mai aproape de voi, şi pot să mă bucur de căcaturile voastre grobiene la fel ca voi.

De-aia oamenii care nu beau alcool deloc sunt cei mai proşti oameni din lume. Trebuie să fii sinistru, odios, groaznic de cretin să găseşti lumea acceptabilă aşa cum e, în toate aspectele ei, fără să ai nevoie să-ţi tragi intelectul în jos puţin. Măcar în anumite circumstanţe. Măcar în baruri/bodegi/cluburi/cămine culturale. Trebuie să fii teribil de imbecil să ţi se pară o hală de transpiraţi în penumbră şi fum, care se mişcă într-un ritm simplu, o chestie distractivă fără măcar o bere la bord.

replicile fetelor

1. Eşti ca un frate pentru mine = Îmi aminteşti de nătărăul care cânta la banjo în „Deliverance”

2. Este o mică diferenţă de vârstă între noi = Nu vreau să îmi dau întâlnire cu tata

3. Nu mă atragi în „sensul” acela = Eşti cel mai urât personaj pe care l-am văzut vreodată

4. Viaţa mea este prea complicată acum = Nu vreau să stai toată noaptea, alfel vei auzi convorbirile telefonice cu ceilalţi bărbaţi cu care mă întâlnesc.

5. Am un prieten = Prefer motanul meu şi 2 litri de Coca-Cola.

6. Nu îmi dau întâlniri cu colegii = Nu mi-aş da întâlnire cu tine nici dacă am fi vecini de galaxie... barem de clădire.

7. Nu este vina ta, ci a mea = Este vina ta.

8. Sunt celibatară = Am jurat să nu mă întâlnesc cu bărbaţi ca tine.

9. Hai să fim prieteni = Vreau să stai pe aproape să-ţi pot povesti cu detalii totul despre bărbaţii cu care mă întâlnesc şi cu care fac sex. Este vorba de perspectiva bărbătească în a vedea lucrurile

Proverbe

Nu îmi plac proverbele. În general sunt false, şi cad la o analiză atentă:

“Nu da cioara din mână pe porumbelul de pe gard” – În umila mea opinie( şi zic umilă foarte sarcastic pentru că am o opinie foarte bună despre opiniile mele la modul general, părerea mea) amândoua păsarile sunt în mod egal de lipsite de valoare. Poate dacă am trăi intr-o societate în care sistemul monetar ar fi bazat pe păsări, gen cioara = cinci lei şi porumbelul = 10 lei, proverbul ar avea un înţeles mai profund, deşi acest sistem ar creea alte probleme: Îi scade valoarea dacă îi mort? Cum îi ţii la tine? Daca îţi zboară toţi banii ? Dacă dă iar gripa aviară, săraceşte ţara?

“Speranţa moare ultima” - Fals. Bruce Willis moare ultimul. Sau nu moare deloc, în nici un caz nu moare înaintea speranţei, şi dacă e să moară moare cu duşmanul de gât şi după ce a salvat tot ce era de salvat. Bruce Willis este un bărbat adevărat. Genul de bărbat care se demachează cu diluant industrial de bărbat ce e.


“Leneşul mai mult munceşte” – Fals, din experienţa personală.

“Vrabia mălai visează” – Vrabia visează la un cortex destul de dezvoltat pentru a creea imagini interpretabile intr-o stare alterată de conştiinţă.

“Cu un ochi râde şi cu altul plânge” – Eu personal am reuşit să râd numai din gură. Am încercat şi cu ochii şi cu urechile. Nu a mers. Aparent în cursul evoluţiei organele ăstea s-au specializat pe alte funcţii.

“Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.” – Fals. Mie nu îmi plac roşiile, totuşi i-am făcut o salată de roşii prietenei mele şi i-a plăcut.

“Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.” – Nu cade daca e atent sau e foarte gras şi sapă o groapă pentru un om mai slab. De fapt, oamenii normali, fără Alzheimer, ţin minte ce gropi au săpat.

“A ajuns cuţitul la os” . – Eu prefer să ajungă la os decât la organele vitale. E mult mai plăcut.

Scrisoare catre nevasta

Cand sotul a ajuns la hotel , a decis sa-i scrie un mail sotiei dar a gresit o litera din adresa si mailul a fost trimis la alta adresa. Mailul ajunge din greseala la o vaduva ce venise tocmai de la inmormantarea sotului. Citeste mailul si lesina. In mesaj scria:

" Draga mea, am ajuns bine. Probabil te va surprinde sa primesti vesti de la mine pe aceasta cale, dar acum au calculator aici si poti trimite mesaje persoanelor dragi. Doar ce-am ajuns si am verificat ca totul sa fie pregatit pentru venirea ta, vinerea viitoare. Abia astept sa te vad si sper ca aceasta calatorie sa fie la fel de liniistita ca a mea. Nu-ti lua multe haine ca aici e o caldura infernala! "

Schimbari

Mă enervează schimbarea populaţiei. Când eram mic eram vreo 25 de băieţi normali în clasă şi unu care arăta ca un gheu total şi îl călcam pe muie. Dup-aia umblam în gaşcă şi mai dădeam de pâlcuri mici de ghei totali şi îi alergam pe acolo să-i speriem şi să-i scuipăm. Apoi am ajuns să fie într-un bar la fel de mulţi ghei totali ca oameni normali, şi doar să ne uităm urât la ei. Acum mă duc într-un bar şi nici măcar nu mai ştiu în ce direcţie să mă uit. E grupu’ de oameni cu care sunt eu şi în rest numa ghei compleţi. Deja nu ai cum să mai râzi sau să faci mişto de ei că ei sunt normalul. Eu sunt ăla diferit. Într-o zi o să rămîn singur. Şi o să aud din spatele meu o turmă de oameni zicând „haha! uite la ăla, NU arată ca un gheu total! hai să-l călcăm pe muie!”

Şi nu înţeleg de ce. Femeile nu par să caute femei cu pulă prea mult timp. Ok, pe perioade scurte umblă cu femei cu pulă pe principiul similarităţii. Cu bărbaţi sensibili care le ţin de mână când le dor ovarele înainte de ciclu. Dar femeile vor masculi cu testosteron, pana la urmă, nu fătălăi cu eşarfă. Şi totuşi din ce în ce mai mulţi se transformă în fătălăi cu eşarfă, cu bărbuţa atent nerasă şi care beau căcaturi cu pai roz. O să fiu nevoit eu să fut TOATE femeile ăstora, că ei nu mai sunt masculi ? Dar chiar nu vreau. Pas. Prea multă responsabilitate.

Sunt specie pe cale de dispariţie.

Aş vrea să pun scorpioni în aia de şerveţele de la baie din Crema. Ooo, hipsterşu s-a pipi la toaletă, ca la pişoar i-e ruşine. Oo, hipsteraşu se duce să se spele pe mâini că ori s-a pişat pe ele ori îşi consideră pula un lucru scîrbos. Oo, hipsteraşu a băgat mâna să scoată un şerveţel să se usuce pe mânuţe. Ho-paaa, l-a înţepat scorpionul.

Sunt specie pe cale de dispariţie şi sunt împăcat cu ideea. Mi se fâlfâie. Sunt ataraxia ciobanului moldovean.

Ce mă mai enervează în ultimul timp.

McDonalds.
Peste tot văd afişe cu noul lor meniu cu happy end. Mi-am luat un meniu dublu ciz, am pus pula pe tejghea şi am aşteptat happy endul. Ei mi-au dat o îngheţată. Cred că n-au înţeles terminologia corect. McDonalds e cel mai prost salon de masaj erotic la care am fost în viaţa mea.

Hipsterii băşiţi care se dau loviţi de moartea lu’ Steve Jobs de parcă pula mea, era tac-su.
Bucurenci şi Tudor Chirilă, spre exemplu, o ard afectat pe blogurile lor personale de zici că moartea lu’ Steve Jobs a fost cea mai mare tragedie a universului. Mare căcat a făcut Steve Jobs de i-a scos din foame.

Hai să vă explic eu ce a făcut Apple în lume: A luat tehnologie deja existentă şi a făcut-o atît de simplu de utilizat încât să fie la îndemâna oricărui oligofren. Apoi a vândut-o la de zece ori mai mult decât face , ca oligfrenul să fie năpădit de un sentiment de elitism când dă jumătate de salariu să cumpere rahaturile ălea. Că dacă era iPodu 500 de lei, cam cât face cu un adaos comercial de 100% şi taxe, după ce pleacă din mânuţele chinejilor de 12 ani care-l asamblează cu degeţelele lor mici, n-aveai cum să îţi miroşi băşinile cînd îl pui pe masă. Ar fi zis toată lumea „ete încă un retard care şi-a luat mp3 player cu un singur buton, că două îl încurcau!”. Da bă, poţi să-ţi iei un laptop mai puternic decât un macbook la un sfert de preţ. Şi dacă ţi-e frică de viruşi, libertatea de a-ţi instala ce vrea curu’ tău pe el şi complexitate mai mare decît a unui băţ, dacă toate astea te fac să plângi în tine ca un căcănar că ai prea multe butoane şi te-ai speriat, nu trebuie să-l ţii pe windows sau linux. Încap sistemele ălea de operare de la Apple care fac calculatorul din motocicletă o tricicletă de cauciuc cu care nu te poţi răni pe absolut orice. Ştiu, nasol, n-o să mai poţi să te lauzi la oamenii din jur că ai dat 1000 de euro pe un MacBook, o să trebuiască să-i impresionezi cu intelectul. Greu.

Şi observaţi, zic Apple, nu Jobs. Că Steve Jobs nu era Moş Crăciun, în pula mea, să stea în fabrică cu elfii lui şi să sprayeze orice produs cu bună dispoziţie şi veselie. Cre-că se mai uita şi el pe ultimul model de iPhone, spunea „da, e destul de gay, are destul de un singur buton, merge. Daţi la populaţie să joace Fruit Ninja până li se teşeşte gâtul, în pula mea de hidrocefali”. Apple e companie mare. Nu se căca Jobs idei. Are mulţi angajaţi. Un număr mai mare decât ăla maxim până la care poate să numere Chirilă fără să ameţească. Da, coaie, mai mult de 30. Mult mai mult.

Dar să presupunem prin absurd că Jobs era al patrulea Mesia şi că a inventat roata, focul şi tastatura. Nu e ca şi cum le dădea moca, pentru binele omenirii. Să plângi după ăsta e ca şi cum ai plânge după directorul de la Reckitt Benckiser după ce moare că ce drăguţ era el că îţi dădea nurofen la 500 de mii cutia. În primul rând îl fabrica cu 5 lei vagonul şi în al doilea rând e ibuprofen. Îl găseşti la 100 de mii cutia. Acelaşi căcat.

Dar totuşi, să ne ducem şi mai departe. Să presupunem că Jobs era mesia şi dădea totul moca. Nu ai voie să te caci pe tine cu lacrimi de crocodil că a murit un om PE CARE NU ÎL CUNOŞTI, CU CARE NU AI VORBIT 2 SECUNDE ÎN VIAŢA TA DE PARCĂ PULA MEA, ERA TAC-TU. Las-o în mă-sa de poponărie. Nu ştiţi nimic despre omul ăla, ce făcea, cum era. Poate ţinea un copil mic în beci şi se căca pe el. Nu spun că o făcea. Dar chiar n-ai cum să deduci ce om bun şi despot luminat era un cetăţean după cum îţi vinde căcatul pe care joci Angry Birds. Nu cunoşti omul, abţine-te din comentarii.

Şi mă mai enervează şi Marius Moga.

Pentru că mă face să urăsc societatea. Pentru că dacă eu zic că arată penibil, o să par eu ţăran. Că în ziua de azi, dacă vezi că unul merge pe stradă cu un căcat pe frunte şi râzi de el, eşti înghesuit, că ăla e spirit liber, exprimă ceva, ŞI TU NU ÎNŢELEGI, ŢĂRANE. Ei bine, asta e, din cauza lui Moga o să zică societatea că-s ţăran. Coaie, pur şi simplu nu poţi să rulezi aşa. Cu papion mare, ca-n desene animate, cu cămaşă lucioasă de paiete sau ceva, neagră, de zici că e cămaşa în care a fost îngropat Naomi, cu zâmbetul ăla de viezure ud, şi mai ales, mai ales, cu freza aia de Elvis al evreilor. Cine pula mea ţi-a făcut căcăreaza aia în cap? Tu te uiţi în oglindă când ieşi din casă? Nu degeaba ţi-a dat, bă, flit Iulia Vântur pentru un ţigan indian. M-am băşit lucruri care exprimă mai multă masculinitate decât tine. Ar trebui să ţi se revoce dreptul de a purta coaie la cum te prezinţi.

Draga Vandalule

Sunteți prea mulți

Io cel mai activ îs noaptea. Nu e din cauză că îs vampir. E din cauză că îs în așa hal de leneș încât până când mă trezesc, mă scarpin la coaie, casc, mă spăl pe dinți și mă scarpin la coaie deja se întunecă. E bine, că na, prind programul de baruri după masa de prânz de la 9 seara, și nici nu mă culc cu alcoolu în tromf că bag la ghiozdan cina pe la 5 dimineața. Are avantaje și dezavantaje. De obicei, până ies io din casă se închid toate patiseriile și nu mai găsesc să cumpăr “fantezie cu rahat”.

Dar ca un adevărat pesimist, nu văd părțile bune, adică ce evit, decât când sunt nevoit să îmi mișc carcasa matinal.

Spre exemplu azi, când a trebuit să mă scol la sinistra oră de 10:00 AM. Auzi la ei! AM!. Și cum mergeam morocănos pe stradă, orbit de globu’ ăla mare de lumină care nu e luna, cum dracu îi ziceți, am observat că e prea multă lume! Și am încercat să îmi cumpăr mâncare dintr-un magazin de-ăla mare pe care l-am văzu mereu închis și e prea multă lume! Și am realizat că e PREA MULTĂ LUME! Noaptea nu, da’ ziua.. prea multa lume!

Așa că m-am gândit io la vreo trei soluții să nu mai fie așa de multă lume.

Unu: Există locuri cu prea puțină lume, gen deșerturi sau păduri. Duceți-vă acolo. Veniți toți buluc aici.

Doi: Nu vă mai futeți. Nu e soluție bruscă, dar dacă nu vă mai futeți, peste 40 de ani o să fie mai puțin aglomerat. O să fiu bătrân (da sexos ca Sean Connery), da’ măcar atunci să respir lejer. Mai ales dacă nu aveți nimic special depedeve intelectual sau estetic e bine să nu vă futeți. Măcar voi.

Trei: Canibalism. Începem cu grașii că au mai multe calorii și dizlocă mai mult spațiu.

Alte idei n-am.

Plua mea, m-am trezit azi la 10. Cu 4 ore de somn cine dracu’ are idei ?

Ganduri de la prima ora

M-a trezit un prieten din somn, cu noaptea în cap. Habar n-am de ce. M-a sunat să mă întrebe dacă am ajuns la facultate. Pula mea, era 12:28. Cine pula mea se scoală până-n ora 15? Ce-s tâmpit? Nici măcar erecţia de dimineaţă nuj dacă am avut-o că telefonul prin somn sperie pula. Mno, mă duc să mă cac, fac un duş şi o tai spre facultate, să-mi iau pastila de ridicat cucul.

Scrisoare către liceeni

(ce, numa Chirilă poate?)

Dragi Liceeni. Nu aveţi nici o valoare, din orice punct de vedere. De fapt, să fiu mai clar, din cauză că nu produceţi nimic, părerile despre voi se împart în două categorii:

Pentru oamenii de rînd sunteţi nişte paraziţi agasanţi.

Pentru băieţii deştepţi de la marketing sunteţi o gaură prin care pot intra în buzunarul părinţilor voştri. Uşor de manipulat ca jetul de la pişat, tot ce trebuie ca să vă convingă să faceţi ceva e să pună acel produs în mâna unuia cu care vreţi să semănaţi, fie el Sid Vicious sau Adi Minune. şi voi, ca nişte puleţi proşti ce sunteţi, vă adunaţi în cete standard de oameni care se îmbracă la fel şi spun aceleaşi chestii, ca să le fie mai uşor băieţilor deştepţi să vă eticheteze şi să vă vîndă exact ce se asortează cu personalitatea voastră standardizată.

Cretinul de Chirilă vă spune să citiţi. La’ ca el a citit, şi uite ce prost a ajuns. Decât o carte proastă, mai bine un film bun. Decât o carte bună din care nu înţelegi nimic, mai bine eticheta de la un şampon. Cărţile nu te învaţă nici să gîndeşti, nici să trăieşti. E doar experienţa de viaţă a altcuiva. Pe care poţi să o compari cu a ta şi să tragi o concluzie.

Dar dacă crezi că doar din cărţi poţi înţelege experienţa de viaţă a altcuiva, eşti idiot. Dacă crezi că poţi înţelege experienţa de viaţă a altuia, fără să ai tu ceva experienţă iar eşti idiot. Cititul e doar un mijloc. Unul din multele mijloace de a înţelege de ce respiri. ştiu că tac-tu se uită cu superioritate şi spune că el citea. Citea că nu avea nimic mai interesant de făcut, atât.

şi ne întoarcem la motivul pentru care nu aveţi valoare. Nu aveţi experienţă. Credeţi că aveţi, ba chiar mai mult decât un adult. Vă uitaţi în oglindă şi sunteţi siguri că ştiţi pe unde se pişă găina. Ei bine, nu e aşa. Habar n-aveţi. Peste 5 ani o să ascultaţi altă muzică, o să gândiţi alte lucruri şi o să vorbiţi cu alţi oameni. şi o să vă uitaţi înapoi şi o să spuneţi “băi ce idiot eram acu 5 ani!”. şi tot aşa peste încă 5. şi dacă nu, înseamnă că n-aţi evoluat deloc.

şi mulţi vă credeţi artişti. Scrieţi poezii despre cât de tare sunteţi îndrăgostiţi de X, care ascultă aceeaşi muzică ca şi voi, şi cât de grea e viaţa că nu vă înţelege nimeni. Hai să vă spun de ce nu vă bagă lumea în seamă. Nu că sunteţi aşa de greu de înţeles, ci pentru că vă citesc din prima şi trec mai departe. Aveţi formaţie. Sunteţi muzicieni. Pînă în anul doi de facultate, 9/10 dintre voi o să se lase de cântat. Din ăia rămaşi 9/10 o să ajungă în formaţii de-ălea, de oraş, care cântă pe 2 beri şi îşi scot album la cd-writer-ul de la pentiumu’ lu’ mă-sa.

Nu puteţi să schimbaţi lumea, pentru că nu produceţi nimic. Sunteţi nişte viermi. Mulţi dintre voi o să rămînă toată viaţa viermi. Aşa că nu o mai ardeţi revoluţionar/artistic/intelectual. Staţi jos, ciuliţi urechile şi ştergeţi-vă mucii. Singura voastră şansă e că PUTEţI ajunge oameni peste câţiva ani. Acum sunteţi doar paraziţi. E alegerea voastră dacă vreţi să fiţi nişte paraziţi nederanjanţi sau unii agasanţi, cum e alegerea mea dacă să vă dau o sticlă în cap sau nu când faceţi ciocu’ mare.

Îmi cer scuze că nu-s chirilă, să vă umplu de visuri de glorie ca să mă pupaţi în cur la schimb. şi că îs prea răguşit de la înjurat toată noaptea şi prea puţin îndrăgostit de vocea mea ca să fac variantă audio la prostia asta.

Gorila afaceristă din Mamaia. Viaţa anostă a fiţoşilor de Tomis, colecţia de toamnă timpurie

Tomisul nu mai e ce-a fost.
Mârlanul anului 2011 e un amestec de muşchi şi grăsime ambalate în tatuaje, bermude, maieu de firmă, cu eticheta la vedere. Gândeşte cu deştul mijlociu, pe care ţi-l arată înainte să te porcăie. Mers de primată odihnită, nu ocoleşte, despică mulţimea de pe trotuar. Priveşte-l pieziş şi eşti la un pas de dezastru. Respectă-l în p...m.! Dacă insişti, trece la flegme şi băga-mi-aş! Plin de euroi, înconjurat de ţoape flămânde care vânează tâmpiţii cu bani, sugerând pasiunea pentru tv, insule, modelling. Fetele din dotare freacă telefoanele, dau semesuri, chicotesc tâmp ca să atragă atenţia, stârnind mârâitul maimuţei, afundate în socoteli. El e noua gorilă de afaceri din Mamaia, care-i caută lui Piţi de lucru, să n-o prindă intemperiile pe centură.

Tomis. Marti, spre amurg, o cafenea de pe Tomis. Se mai potolise dogoarea, poluare cât încape. La un moment dat se aude un scrâşnet. Un BMW frânează bezmetic în buza trotuarului, parcând pieziş la doi paşi de prima masă a cafenelei. O piţi coboară din dreapta şi face cu mâna celor trei piţipoance aflate la masa cu pricina, care săriseră ca arse, crezând că le pulverizeză bivolul. Piţi: "Nu pot, tu, să-l obişnuiesc să nu mai meargă ca nebunul, e praf, îţi vine să vomezi când mergi cu el...".

Coboară şi bivolul. Bermude, maieu, ochelari de soare tocmai buni de asfinţit, tatuaje la greu, aproape cât Serghei, dar fără stil. Stupefiant: îşi scoate mobilul să le fotografieze pe proastele speriate. Ele: vai-fată-da'-ce ne-aţi speriat! Piţi, plină de sârme, mini-mini, maieu, ochelari soare. Sclipeşte iar: "Da' nu zici, fată, că ăsta a făcut şmecheria asta şi-n Halkidiki era să ne scuipe tâmpiţii ăia de sperietură, îi luase criza..." Răspuns, în cor, a lehamite: "Aăăă... Halkidiki....". — Da', mânca-v-aş, că e criză, se băgă ghiolbanul, mai puneţi şi voi osul la treabă ca să ştiţi ce-i-n lume ...".

Gelaţi, cu sclipiri de etnobotanice
Tomisul nu mai e ce-a fost. Fie nu s-au intors belfării din vacanţe, fie şi-au schimbat locaţia.
La ora prânzului, la interesecţia Traian – Tomis, noxe peste noxe, ca pe mircea în zi bună.

Ziua la cafenele începe tern. La 10, fetele, trase la faţă, frânte de oboseală, n-au ce strânge. Clienţi puţini, trafic intens, zgomot, miros de benzină arsă. Spre ora 11, câteva mese ocupate – tipi în trecere, doamne pensionare cu stare, foste colege de liceu, întâlniri de afaceri cu inşi stresaţi, arabi la o cafea, italieni în retragere la un şvarţ, domnişoare cu stare civilă liniştitoare, la bârfe.

Fiţeii apar după 11 şi ceva. Şpreiaţi, gelaţi, cu muşchi, sclipiri de etnobotanice, ochelari Cosa Nostra proptiţi pe moalele capului, unde tâmpeşte soarele. De regulă, ochelarii sunt programaţi să cadă la locul lor, pe nas, exact când se apropie întunericul.

La cafenea, când se aşază pe scaun, cocalarul îşi răscrăcănează membrele inferioare care au părul pieptănat îngrijit cu cărare. Fetele din dotare – chiloţi abia acoperiţi de mini, sârme, buze siliconate, unghii false, maieuri – afişează un aer demn, artiste de telenovelă trimise la munca de jos. Sub brâu. Freacă telefoanele, dau semesuri, chicotesc tâmp ca să atragă atenţia, stârnind mârâitul maimuţei, afundate în socoteli. El e noua gorilă de afaceri din Mamaia, care-şi bate capul să-i găsească lui Piţi de lucru, să n-o prindă intemperiile pe centură.


Aspiraţiile unei piţi respinse de Bote
Piţi şi cocalarul, toamna pe Tomis. O toamnă trasă din vară, cu fierbinţeli africane. Jmecherii nu mai sunt ce-au fost, nici Tomisul nu mai are strălucirea de altădată. Cocalarii s-au clasicizat, ele au ajuns asistente tv, mari animatoare, au enşpe scandaluri promoţionale la activ. Bădăranii sunt nişte bieţi interlopi plictisiţi.

Refuzate de Bote, prospăturile eşuează în modă cu texte imbecile pe face: "Sunt o persoană căreia îi place munca, şi nu o înţelege ca pe un effort, ci ca pe un efort de promovare... Iubesc animalele. Îmi place să călătoresc, şi sper ca într-o zi să «cuce­resc» şi restul ţărilor care au rămas nevizitate pentru a «gusta» din cultura civilizaţiilor, şi desigur ca orice fată pot petrece ore în şir la cumpărături...". Ce v-am zis, Prado, Versailles...


O surpriză
Fără legătură cu cocalarii. O namilă în pantaloni scurţi, cu nevasta şi un bichon. La mijlocul trotuarului, în faţă la fostul magazin Zapp, azi bancă, bichonul se aşază adecvat şi îşi depune nevoile. Namila privea cu tandreţe. Nevasta la fel. Ale dracului neamuri proaste, dau să mormăi. Dar n-apuc. Namila scoate o punguţă de plastic, ia rahatul, îl strânge cu grijă şi-l aruncă la coş. E limpede, nu mai e Tomisul de odinioară. Cei doi se îndepărtează apoi, schimbând două vorbe în nemţeşte.

Zona Prietenoasă

Credeai că totul merge bine cu o gagică. Că vă înţelegeţi perfect, râdeţi împreună şi totul e confortabil. Şi când să-i pui mâna la pizdă în semn de afecţiune, se uită la tine cu privirea aia care-ţi dă de înţeles că tu nu o să-i pui niciodată, dar absolut niciodată mâna la pizdă. Pentru că sunteţi prieteni. Fără să vrei şi fără să-ţi dai seama ai alunecat în… ZONA PRIETENOASĂ! (Friend Zone, engl; Lache Flauşat, mold.)


Originile Zonei Prietenoase

Originea zonei prietenoase se află în diferenţele dintre sexe, motivul principal pentru care bărbaţii o urăsc profund şi nu o înţeleg. Diferenţa la care mă refer constă în raportul sexelor la un individ de sex opus de calitate B. La masculi, în această categorie intră gagicile banale. Nu ălea atât de bune că le-ai fute şi-n pizdă, nici naşpetele. Ălea banale. Masculul se raportează la ele cu gândul „Bă, aş fute-o pe asta dacă s-ar pune problema, da’ n-aş sta la discuţii cu ea şi n-aş ieşi cu ea de mână pe stradă să mă vadă cunoştinţele”. La femei e exact invers. Masculul de calitate B, ăla obişnuit este perceput ca „Eh, aş ieşi cu ăsta la cafeluţe, aş sta de vorbă cu el, m-aş ţine de mână pe stradă, da’ nu m-aş fute cu el”.

Şi de aici intervine conflictul. El se gândeşte:
„Cum mă, asta nu vrea nici măcar să mă fută?”
Şi ea gândeşte:
„Ăsta-i tâmpit? Nu înţelege că fac orice cu el numa de futut nu?

Şi ea gândeşte aşa pentru că l-a încadrat pe el la ZONA PRIETENOASĂ. Zona antisex, zona în care se află toţi oamenii cu care ea a decis că nu o să se fută NICIODATĂ. Şi un câine răpciugos are şanse mai mari să primească pizdă decât oamenii din Zona Prietenoasă. Şi odată intrat în zona prietenoasă, nu mai ieşi niciodată. Nimeni nu iese din zona prietenoasă! Niciodată!

Există două fraze clasice după care îţi dai seama că ai nimerit în zona prietenoasă. Le vom ataşa aici, cu traducere cu tot.

„Nu sunt pregătită pentru o relaţie, chiar acum”
Nu sunt pregătită pentru o relaţie cu tine, pentru că eşti respingător.

„Nu aş vrea să stricăm ce avem”
Eşti respingător. Dar mă înţelegi.

Aşa că, pentru că nu ai cum să ieşi din Zona Prietenoasă, acesta este un ghid de prevenţie. E ca SIDA, dacă ai luat-o, deja e inutil să te mai protejezi. Însă există şi speranţă. Nici o fată nu te pune în zona prietenoasă din prima. Aşa că ai o mică fereastră în care e indecis ce vei fi: futălău, în zona prietenoasă sau măgar. Idealul e să fii futălău. Urmând acest ghid, ajungi ori futălău, ori măgar. Oricum, ambele sunt mai bune decât purgatoriul din Zona Prietenoasă.

SITUAŢII CLASICE, CU REZOLVARE

Situaţie: Te sună să mergi cu ea la cumpărături, că n-are cu cine, şi apoi la o cafea, până la 5, când are programare la un ceva.
Ce gândeşte prostul: Uite o şansă să petrecem ceva timp împreună! Aşa mă vede că-s maleabil, îi fac mofturi şi că nu se poate plictisi cu mine! Sigur ajung futălău!
Ce se întâmplă de fapt: Te tratează ca una dintre prietenele ei. Tocmai te-a apucat de coaie şi încearcă să le smulgă, să vadă dacă nu ai pizdă sub ele. Desigur, o să te placă mai mult dacă te duci, dar, în ochii ei nu o să mai ai coaie. Oamenii fără coaie sunt toţi în Zona Prietenoasă.
Ce ar trebui să răspundă prostul: Stai să mă consult cu şefii din pantaloni. Tsss, coiul meu stâng a zis că nu se poate cât e el în viaţă. În schimb s-ar băga la un film cu ceva ţâţe în el şi o bere după”

Situaţie: Vorbeşti de mult timp cu o tipă pe net care stă departe. Speri într-un final să te întâlneşti cu ea şi s-o buleşti la viezure.
Ce gândeşte prostul: Uite o şansă să ne familiarizăm unul cu altul. Aşa o să-şi dea seama cât de tare semnănăm şi sigur ajung futălău!
Ce se întâmplă de fapt: Femeile au un fel de termen de expirare la potenţiali futălăi. Dacă e nesigură pe unul dacă să-l bage la futălăi sau la zona prietenoasă, îi dă un termen gen „Are o lună, dacă până atunci nu reuşeşte să mă fută, e clar că nu se chinuie destul şi că o să fim doar prieteni”. Şi cu cât interacţionezi cu ea mai mult fără să finalizezi la mal, cu atât expiră mai rapid. Încearcă să menţii interacţiunea fără posibilă bulăneală, cum ar fi cea de la distanţă (internet, telefon) la minim, ca să foloseşti timpul astfel câştigat atunci când eşti destul de aproape să poţi să-i bagi mâna la pizdă ipotetic.
Ce ar trebui să răspundă prostul: Auzi, io mă joc minesweeper aici, hai să lăsăm conversaţia pentru cînd ne-om vedea. E mult mai uşor să par interesat de ce spui când am un decolteu în care să mă holbez.

Situaţie: Plânge la tine că se ceartă cu prietenul. Vrea să-ţi povestească tot despre eveniment.
Ce gândeşte prostul: Uite o şansă să-i demonstrez că io nu-s ca ăla. Că eu o înţeleg mai bine şi că o respect. Sigur o să-şi dea seama de valoarea mea şi ajung futălău!
Ce se întâmplă de fapt: Eronat. Femeia are nevoie de un bărbat care să o fută bine, să o înţeleagă, să o respecte, să aibă grijă de ea şi să o iubească. Aşa că se va uita la tine şi se va gândi: „Ce bine că ăsta mă respectă, mă înţelege, mă iubeşte şi are grijă de mine! Pot să mă fut în continuare liniştită cu ălălalt, iau restul de chestii de la ăsta şi am tot de ce am nevoie!”. Şi e trist, că tu n-o să fii niciodată ălălalt. În schimb e probabil să fiu eu.
Ce ar trebui să răspundă prostul: Ştii, n-am chef să ascult ce probleme ai cu ăla. Nu mă interesează. Am io o soluţie. Iau o sticlă de vin, vii pe la mine, vorbim doar despre lucruri care nu înseamnă nimic pentru nimeni şi dup-aia vedem ce se întâmplă şi dacă e cu consimţământ sau nu.

NU AJUNGETI CA TIPU ASTA

Cum să bei bere

Te-ai uitat în pantaloni şi ai văzut că ai coaie. Ce înseamnă asta pentru tine ca om şi persoană? Păi în primul rând înseamnă că trebuie să bei bere. Dacă eşti mascul şi nu bei bere poţi să-ţi donezi coaiele ştiinţei pentru că le ţii degeaba. Dar, cum să bei bere? Nu toţi masculii sunt dotaţi cu o sinergie testicule-creier atât de instinctiv perfectă încât să dea pe gât alcoale cu măiestrie. De aceea e bine că există un expert ca mine, care să le spună cum să bea bere celor mai proşti dintre voi.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l ţii minte când te-ai decis să cumperi bere, e că berea este la feminin. Nu ceri UN BECKS, SAU UN TUBORG. E mereu O becks, tuborg, holsten orice altceva. O . O bere, două beri. Feminin. Nu sugi din ceva la genul masculin. Altfel barmanul îşi dă seama că eşti un căcat cu ochi de când o ceri şi îţi scuipă în ea / o desface cu desfăcătorul pe care-l ţine la pulă. Eu aşa aş face în locul lui.

Excepţia este Skol. Nu ceri O Skol, că suni ca un felator anonim. Se cere O BERE Skol. Asta dacă nu vrei să-l fuţi pe barman.

O luăm pe recipiente.

Berea la bidon:

Alesul unei beri la bidon ţine de gust. Există doar o regulă: nu cumpăra Burgăr. Aia nu e bere. E urina fraţilor Micula. E Fruti Freş în care a fermentat zahărul. Dacă cineva vine la tine cu un bidon de Burgăr şi te invită să bei din el, trebuie să o iei ca pe o ofensă şi să îi fuţi un pumn în stomac.

El zice “Vrei să bei Burgăr?” dar de fapt vrea să zică “Vrei să o fut pe mă-ta în gâtlej?”, pentru că nici un om care se respectă nu i-ar oferi unui om pe care îl respectă să bea din asemena pişat. E cea mai mare jignire pe care i-o poţi aduce unui băutor de bere şi, de obicei, e cu bună ştiinţă.

Berea la bidon se bea în grup. De unul singur nu o bei decât dacă ai ajuns la gradul ăla de rafinament suprem la care poţi bea doi litri în 43 de minute, cam cât îi ia unei beri la bidon să se răsufle. Dar cum eşti pulete începător, nu o să bei bere la bidon de unul singur. Doar în grup, aşa că analizăm doar această posibilitate. Nu contează în ce direcţie se pasează berea, important este ca ea să se menţină. Nimeni nu stă cu sticla în mână. Care termină de băut, o dă la următoru’, să nu existe timpi morţi. Uneori mai dai de câte un imbecil care are tupeul să şteargă botul sticlei cu mâneca înainte de a bea, insinuând că mâneca lui de ghiorţan slinos e mai curată decât buzele tale şi ale celorlalţi băutori de bere din grup. Evident, trebuie luată ca pe o jignire şi animalul prost pocnit sănătos cu pumnul în plexul solar. Nu îi spui de ce l-ai pocnit. O să se prindă el a doua oară când face aşa şi sare berea din el ca stropii din băşină de la pumn. Aşa formezi un reflex pavlovian în ţăranul cretin şi va şti să bea bere cu respect. Există şi o excepţie: Herpes.

Berea la cutie

Berea la cutie e bună în deplasări şi acasă, că e uşor de cărat. E mai greu de băut din ea, mai ales de la orizontală, dar merge cu puţin antrenament. N-ai ce să zici în rest de berea la cutie. E berea pe care o bei în autobuz, în parc, la ora de caligrafie şi oriunde există timpi morţi pentru mâinile tale şi trebuie să cari ceva sub nas ca să nu se atrofieze.

Sticlă, supozitor sau halbă?

În baruri eşti pus în faţa urmatoarei dileme: Să bei la sticlă (0.5 L), la supozitor (0.33 L) sau la halbă (0.4 de obicei).

De notat că hipstării pidosnici zic “draft” la halbă. Dacă foloseşte cineva în conversaţie cu tine cuvântul “draft” pentru a se referi la bere la halbă, răspunsul logic este “draft să-i zici lu’ mă-ta şi lu’ morţii mătii, luaţi-aş neamu-n ştangă de hipstăr obosit care poartă fular şi face labă pe hamsterdams!”
Da. Dacă zice draft mai mult ca sigur are fular şi ascultă hamsterdams, sau OCS, sau Voma sau orice alt jeg ce trece ca muzică în societatea de căcat în care suntem noi acum şi în care oamenii fără gusturi îşi dau cu părerea în loc să sape la canalul Dunăre-Marea Neagră via Arad pe care am să-l fac eu ca dictator, nu pentru importanţa lui strategică ci mai mult ca să existe un loc unde să crape de muncă toţi snobii care au impresia că Dan Puric e un om inteligent ale carui păreri contează, futu-l în gură şi pe el de danasator cu pretenţii de intelectual.

Să ne întoarcem.

Prioritară este berea la sticlă. În ea n-au băgat apă decât ăia de la fabrică. La halbă iei doar dacă nu au la sticlă sau n-ai bani, în general pentru că e mai chioară, mai răsuflată şi mai ales că, cu toate că pe maneta de la dozator scrie Heineken sau Carlsberg, cel mai probabil de pe ţeavă curge urina fraţilor Micula. La supozitor nu se ia bere decât dacă nu există altfel de bere. E penibilă. E bere pentru copii aia. Cine a venit cu ideea să bage bere în sticlă de parfum merită împuşcat în gât. Probabil o femeie, că ăstea îşi tot bagă sticle-n pizdă şi parcă aia de 0.5 e prea groasă, futu-le-n gură şi pe ele de nimfomane. Dacă n-ai ce face şi iei la supozitor, măcar ia şi un pai la ea. Pe bune. Dacă tot te fuţi în cur, fă-o de tot, nu numa cu capu’ pulii. Fii gay până la capăt.

Ţine minte, când bei din sticlă, să nu pui tot botul pe gura sticlei ca imbecilul, mai ales la început. Trebuie să laşi un mic spaţiu să intre aerul când bei, dacă nu, se formează puţin vid care antrenează gazul din recipient, făcând berea să-ţi ejaculeze pe mână, moment în care toţi de la masă o să-şi dea seama că eşti idiot şi o să-ţi scuipe în ea când te duci să te pişi. Eu aşa aş face dacă aş sta la masă cu tine.

Etichetă

Există o mare majoritate de oameni proşti care ţin sticla de baza ei. NU. Sticla se ţine de gât, pentru că, în caz că vine un viteaz la tine cu aere de titan să poţi să-i fuţi instant o sticlă în cap. În caz de vin mai mulţi, o spargi cu curul de piciorul mesei, aţi văzut voi în filme, n-are rost să vă desenez. Cuţit ad-hoc. Din acelaşi motiv nu se ia niciodată mâna de pe sticla proprie de bere decât atunci când ai terminat-o şi ai luat alta.

Mie îmi ia 18 secunde să golesc o bere pe gât şi încă 0.4 secunde să i-o sparg lu’ un figurant de muie. Cam ăsta e idealul în băut, padawanilor.

Corona nu e bere. Salitos nu e bere. Nu stai la masă cu persoane de sex masculin care beau aşa ceva. Dacă un prieten vine cu aşa ceva la masa ta, îi urezi un prompt “marş la căcat”, îi dai un bocanc în scaun şi te faci că nu-l mai cunoşti.

Ciocnitul berii se practică la fiecare sticlă începută, cu toţi de la masă care beau alcool. Dacă nu ajungi la ei, ridici puţin berea şi te uiţi la ei. Înţeleg ei. Există iarăşi o categorie de respirători pe gură care ciocnesc berile complex, cu un cod secret. Sus, jos, in gură în cur. Era drăguţ când beam bere în clasa a 6-a, dar dacă ai deja păr la pulă şi vrei sa faci artificii cu ciocnitul berii, eşti penibil şi gay. Păstrează mişcările secrete pentru clubul tău de citit “codul lui DaVinci” şi făcut labă-n cerc.

Iarăşi, din punct de vedere psihologic, ce face omu cu sticla este foarte relevant. Dacă te joci cu ea în mână înseamnă că ori cineva de la masă te enervează, ori stai la masă cu o gagică pe care vrei să o fuţi. Dacă cojeşti hârtiile de pe sticlă, înseamnă că ori cineva de la masă te plictiseşte crunt, ori e o gagică la masă pe care vrei să o fuţi.

P.S. Gagicile, nu vă udaţi degeaba. De obicei cojesc eticheta că mă plictisiţi, nu că v-aş fute.

Ghidu’ holteiului care stă singur

Deci, eşti mascul şi te-ai mutat la casa ta. Poate ai gagica, poate n-ai, da’ sigur nu eşti atât de crunt de tâmpit să te muţi cu o tipă în casă, că ţi-ai dat seama ca e mai dureros decât să îţi tai coaiele cu o unghieră, aşa că stai singur. Uite nişte reguli uşoare pentru a trăi mai uşor. Dacă le urmezi cum trebuie, o să munceşti de 10 ori mai puţin prin casă.

Fără să arate ca o cocină.

În primul rând, dacă ai frigider cu congelator separat, scoate congelatorul din funcţiune. Consumă curent degeaba. Nu sunteţi pizde, nu o să gătiţi niciodată. Spaţiul ăla gol din congelator îl poţi folosi să ţii cutiile de bere în plus, care nu încap în frigider.

Dacă nu ai boiler pe gaze sau sobă, gazul e complet inutil. Aragazul n-o să-l foloseşti niciodată. Tot ce trebuie încălzit de un mascul încape într-un cuptor cu microunde. Opreşte gazul, să nu plăteşti abonamentul degeaba, şi vinde aragazul la fier vechi. Dacă ţi-e lene, totuşi, cuptorul de la aragaz e un loc bun în care să ţii cutiile de bere în plus, care nu încap în frigider şi în congelator.

Rulează covoarele ca pe ţigări şi pune-le într-un colţ. Sunt inutile. Adună praf şi scame. E mai uşor să mături fără. Lasă-le totuşi la îndemână. Dacă vine o pizdă pe la tine, le pui repede si o să fie impresionată că ai covoarele curate. Agaţă mare de covoare o hârtie pe care scrie “sunt covoare. nu le fuma. ştiu că eşti beat şi ţi se pare hazliu. nu fi cretin!”. Dacă eşti ca mine şi nu îţi poţi controla partea beţivă, măcar lasă-i mesaje uşor de înţeles.

Toate suprafeţele din casă care au chestii pe ele mici, ca la oricine adună praf. Nu are rost să le ţii. Ia o găleată mare şi pune tot ce e pe mobilă, televizor şi alte chesti în găleată. Aşa poţi să aspiri peste tot. Cutiile de bere nu se pun că nu strâng praf.

Veceul e foarte greu de spălat, şi oricum probabil înfundat cu prezervative. De aceea nu trebuie folosit decât în situaţii de urgenţă. Încearcă să te caci numai la muncă. De pişat, pişă-te în chiuvetă. Are dublu rol. În primul rând dai mai uşor cu apă peste şi urina dizolvă săpunul întărit din chiuvetă, şi nu mai trebuie spălată. Astfel sertarul cu produse de curăţat poate fi în sfârşit folosit pentru ţinutul cutiilor de bere în plus, care nu încap în frigider, congelator şi cuptor.

Vasele şi ele pot fi aruncate, în afară de o furculiţă, o halbă şi cuţitele. De furculiţă mai ai nevoie şi din halbă poţi bea de toate fără să o speli, pentru că alcoolul dezinfectează aşa că maxim o clăteşti cu bere. Nu este masculin să arunci cuţite, decât dacă le arunci spre ceva viu cu intenţia de a vedea cum urlă când se înfige. Aşa că vei avea un raft cu cuţite printre care să bagi cutiile de bere care nu au încăput în restul casei. Atenţie să nu te tai când scoţi berea dintre cuţite!

Din experienţa personală îţi recomand să ai o poveste bună pentru cazul când ajungi la spital beat pulă şi cu mâna înfăşurată într-un tricou îmbibat de sânge şi bere. Ceva simplu gen “m-a atacat un beţivan cu cuţitul şi mi-a borât în gură.”

Farfuriile şi cratiţele evident că nu au ce căuta în casă. Nu eşti pizdă şi nu găteşti. Pizza şi pateul se mănâncă direct din cutie. Asta înseamnă că şi chiuveta de la bucătărie e inutilă, aşa că poţi să o foloseşti pentru a depozita în ea colecţia de cheiţe de la cutiile de bere.

Mereu ţine o găleată goală în mijlocul casei. O să ţi se pară inutilă. Treaz. Dar la un moment dat acea găleată o să-ţi salveze covoarele.

Pe final ascunde sub pat o macetă, zece litri de clor, saci de plastic industriali, ce ţin minim 40 de kile fiecare şi se pot lega etanş, 25 de metri de funie şi o pânză de bomfaier. Nu ştii când se poate întâmpla un accident şi să ai nevoie să rezolvi un cadavru. Prostituatele îs mai fragile decât par uneori. Crede-mă, vorbesc din experienţă.

O poveste de dragoste cu ...

Asfintit la sat, undeva in Braila. Si cand venea el pe ulita, in timp ce boxele Zgomotec cantau suierand "Buzele tale, doua petale!", la bodega se facu liniste... "Atentie, este Antonio, starul comunei noastre! Frangatorul de inimi si cursantul cel dintai de pe judet!" Intr-un final, evacuarea cvadrupla a tacut, satula de atatia cai-putere de strunit, si mioarele se puteau auzi din nou pe fundal, undeva departe, pe camp... Se lasa geamul colorat, cu folie scumpa M3, si Antonio scoate mana cu tatuajul cel nou la aer, un maieu transpirat se iveste. Ii face cu mana Vioricai sa se apropie, si lumea de la birt amuteste deodata!!! Tensiunea atinge cote maxime, dar Antonio, celebrul fost-sutitor in Spania acum 2 ani, spune incet, mijind pe sub ochelarii lui Fay Bang:


- Unicato, iti place fa noile mele jenti?



Fata rade emotionata, isi furiseaza privirea si se freaca cu un slap de cauciuc pe parul de pe picioare...


- Antonio, stii bine ca imi place racheta ta! Si flacarile, si luminile aistea halbastre, si sunetul asta de curse. Da chiar, ce curse ai mai castigat la capitala de judet?



Antonio rade multumit, se scarpina in ureche, isi regleaza oglinda cromata si porneste motorul. Viorica isi saruta cavalerul pe cal bleu si se retrage. Antonio ambaleaza motorul, care suna ca un veritabil muscle-car strans de c...uie, CD-ul cu "buzele tale" sare de la gropi, iar masina dispare intr-un fum alb, de ulei amestecat cu benzina furata de la conducta... Ceilalti sateni urmaresc Reno-ul Berlina cu privirea si isi vad in continuare de halbele cu bere Malbera.


- Uau... Mare noroc pe fatuca ce-l va cuceri pe flacaul asta! Si bogat, si umblat si cu super-masina scumpa! Ai vazut bre Ionele ce lumina d-aia mova avea pe sub capota?


Viorica se intoarce la sters mesele de la birt, trista ca alesul inimii a disparut in vazduh. O asa comoara de "bajet" cu o asa comoara de masina... nici ca mai gasesti!

Eşti un hipstăr infect dacă…

… te razi pe coaie mai des decât te bărbiereşti pe meclă.

… ai dat 15 milioane pe o bicicletă da’ nu poţi să urci o pantă cu ea că n-are viteze. Dar arată vintage.

… ai impresia că foarte puţină lume a auzit de Jim Morrison şi de Janis Joplin. Crezi că The Killers şi Kings of Leon sunt muzică de nişă, deşi sunt toată ziua, pe toate radiourile.

… eşti în bar şi se pune un Boney M sau un Village People, sau orice altă muzică penibilă şi veche, aşa că te ridici să dansezi execesiv, ironic, ca să vadă lumea că ţie nu-ţi place melodia dar, cu toate acestea eşti capabil de autoironie fină şi de critică a societăţii prin dansat la mişto.

… ai o pereche de pantaloni strâmţi, vernil. Şi eşti tip.

… porţi cizme de cauciuc şi nu eşti lucrător la drumuri şi poduri.

… ţi se pare destul de cald încât să stai în tricou, dar faptul că ai fular nu te deranjează.

… vrei să îţi laşi o mustaţă ironică sau nişte perciuni ironici în viitorul apropiat.

… te duci în bar şi bei un pahar de vin penal, la cutie, uitându-te cu superioritate la sclavii care beau bere.

… mergi într-un bar tot timpul dar afirmi că nu-ţi place, că te scârbeşte şi că nu mai e ca pe vremuri, că au venit toţi fraierii.

… porţi tricouri cu mesaje hazlii, ca să vadă lumea că eşti un om spiritual.

… ai dreaduri în cap şi eşti alb.

… ai la status ce muzică rafinată asculţi, probabil o formaţie obscură de lache din 2000+ sau un goth infect obzecist, în speranţa ca cineva să te întrebe cine-s ăia şi să te prefaci că toţi ar trebui să-i ştie. Apoi eşti mândru de cultura ta muzicală.

… nu te pricepi la cântat la nici un instrument, la pictat, sau la orice alt tip de artă, dar crezi că dacă te-ai chinui, te-ai pricepe, pentru că ai un talent nativ

… te crezi critic de artă.

… scrii mai mult decât citeşti.

… ai un blog de poezii cu rimă albă, multe neologisme şi cuvinte în engleză.

… vorbeşti cu gen, gen. Deşi nu mai e la modă, gen, îl foloseşti ironic, gen.

… te uiţi la filme europene în care personajul principal este confuz în privinţa sexualităţii sale şi moare la sfârşit. Afirmi sus şi tare că tot ce a apărut de la Hollywood e o mizerie.. Te duci la festivaluri de film „indie” şi ţii să povesteşti prietenilor tăi filme de care nu a auzit nimeni.

… din cauză că eşti mai deştept decât 3 cocalari din bloc ai impresia că eşti intelectual.

… râzi de cocalarii cu lanţ şi brăţară de aur, argint platină. În schimb tu ai lanţ şi brăţară din lemn, piele, mărgele şi stofă. Şi eşti tip. Şi ţi se pare ok.

… crezi că puţini oameni te-ar putea înţelege dacă ţi-ai exprima ideile. Filozofezi truisme banale în baruri, cu voce tare, să te audă şi masa de lângă cât de isteţ eşti.

… te duci în baruri pline să joci şah. Sau cărţi. Sau să stai pe laptoapă. Nu vezi nimic greşit în asta.

… ai văzut „Monoloagele Vaginului” şi „Iubirea durează 3 ani” într-o bodegă. Te duci în bodegi la seară de proiecţii.

… ai o pălărie pe care nu o dai jos nici în bar, nici în restaurant, nici la film şi nici la înmormântare pentru că te reprezintă.

… deţii articole de îmbrăcăminte „hand made”. La second-hand îi spui vintage.

… de la 100 de metri nu ţi se poate ghici sexul. Ai impresia că ai un stil unic de îmbrăcăminte, deşi arăţi exact la fel ca ei.

… asculţi rock şi denebe. Ştii diferenţa dintre denebe şi minimal. Minimalul este o mizerie. Denebeul e mişto.

… arăţi ca o lezbiană urâtă, indiferent de sex.