Aventuri pe 4 roti, o masa octanica pe cinste

Ceva 100% real! Ma cheama intr-un week-end bunul meu prieten Nelu pe la el. Zice ca organizeaza o masa si da o damigeana de vin, ca sa ude noua lui masina. E vorba de un Opel Senator, o masina pe care o achizitionase cu doar 2 zile inainte. Cald afara, vreme buna, nu am cum sa ratez o masa si bauta pe cinste. Mai ales ca vinul lui Nelu este celebru pe o raza de 5 comune ca este cel mai bun si racoros.

Ma infiintez la el acasa pe la ora 20. Il gasesc in curtea din spate, acolo unde are si gratarul. Dar de aceasta data, nema gratar. Nelu invarte de zor intr-un ceaun.

- N’a mai mancat neam de neamul tau asa ceva, de la bacterie la maimuta! Ia de aici, iepure la ceaun pe pat de cartofi copti!

- Bai Nelule, arata bine, sa stii! Pai cand faceai tu preparate din astea simandicoase, aia de la Master Chef se incaltau cu sutienu’ si gateau cirese umplute cu viermi, manca-te-ar Oana Roman la aperitiv!

Ne asezam, ne turnam cate o carafa de vin, si asteptam sa se faca iepurele lui Nelu. Odata cu noaptea, vine si mancarea, asa ca intra mai bine bautura. Nelu aduce si o sticla mica de tuica, asa, ca digestiv, dupa masa.

- Bai Nelule, a fost buna mancarea ma. Dar stii ca eu nu te mint! Sa-mi sara tocurile de la pantofi daca nu mi-a ramas in gura un gust de benzina, asa… Ce naiba, ai scapat in ceaun ceva carburant?

- Ce ai ma, te apuca? Da ma, nu mai aveam ulei si am zis sa bag niste motorina din tractor. Ti se pare, nebunule, cred ca e de la leustean…

Mai trece vremea, mai trec vreo 2 litri de vin, mai gustam o sunca cu telemea si niste rosii, asa, de vara, dupa care incep sa-l iau la rost pe Nelu, sa-mi povesteasca de noua lui masina, de unde o are.

- Bai nene, tu stii ca eu mergeam pe aici prin sat cu mopedul. Aveam motoreta aia de colectie Simson, cu care am cazut si in lac, de m-ai tras tu cu ATV-ul.

- Care ma, aia visinie care ti s-a rupt de la jumate cand mergeai pe drum cu damigenele in spate? Cum sa nu stiu bre? Nu am uitat cum o roata a zburat in gardul lui Fane de l-a rupt si s-a infipt in cotetul cainelui… Atunci te-ai insirat si ai dat cu curu’ de pamant, ai spart si damigenele si te-ai ales si cu mana rupta, nu?

- Da frate, atunci. Intre timp am reparat mopedul si l-am facut ca nou. Ma rog, acolo… Cu ceva suduri, niste fiare noi, dar mergea. Il tineam in curte si mai mergeam cu el pe ici pe colo. Vine o data unu’ din Bucuresti, avea un Touareg din ala mare. Si-mi zice ca vrea sa-l cumpere.

- Pai si? Cat i-ai cerut pe el?

- Mi-a dat 300 de Euro, ca cica e de colectie si vrea sa-l restaureze. Eu mai aveam la ciorap inca 1000 de Euro, ca stii ca planuiam sa imi iau masina. Dar vroiam sa ma duc la Bucuresti, in targ, ca acolo sunt ieftine. Dar cu ce ma duc?

- Pai si, ce ai facut?

- Vorbesc cu Sile asta de peste drum sa-mi imprumute Oltcitul ala de zace in fata casei de cateva luni, de se caca gainile pe el. Mi l-a dat, dar a zis ca daca pateste ceva, trebuie sa-i dau 500 de Euro pe el. Asta e, l-am pornit cu greu, dar mergea. Ma gandeam sa ajung cu el la Bucuresti, sa-mi iau o masina si dupa aia sa te rog pe tine sa vii sa ne intoarcem cu amandoua.

- Pai si, de ce nu m-ai sunat, ca vad ca te-ai intors cu masina noua, nu?

- Pai da, dar numai cu una m-am mai intors… Ajung eu la Bucuresti si ma duc la sor’mea, ca stii ca ea acolo sta. Ii zic ca stau si eu 3-4 zile pana imi gasesc masina. Sambata ma duc in targ, sa arunc un ochi.

In targ, plin de masini ieftine, la bani putini. Dar in stare destul de proasta. Caut eu pe acolo toata ziua si in final ma opresc asupra unui BMW din ala ursulet, care arata bine, dar costa vreo 1200 de Euro. Inmatriculat, totul in regula, cu geamuri electrice pe fata, trapa, jante de aliaj, frumos fraieru’…

- Pai frate, tu acum ai in curte un Opel, nu BMW. Ce s-a intamplat?

- Pai stai sa vezi. Dupa-amiaza, cand se termina targul, ma vad cu omul, un cioricosan burtos cu parul lung si trening din ala smecher, BOSS. Dam o tura cu bemveul, imi place la nebunie. Acum eu, sa fiu smecher, ii zic ca ii dau 500 de Euro pe masina. Tiganul nu vrea sa auda, 900 e ultimul pret. Vede el ca am Oltcit, si ce zice? – Coite, imi dai Oltetul si inca 300 de Euro, ce zici?

Acum, eu ma gandesc: ii dau lu’ asta 300 diferenta, si lui Sile trebuie sa-i returnez 500 pe oltean, ca ma intorc fara el. Adica ma duce masina 800, super afacere, esti nebun!

Zis si facut. Ma duc cu tiganetele, facem la un chiosc ceva acte, el pleaca cu oltetul si 300 de Euro, eu raman cu BMW-ul. Plec cu el fericit inapoi spre sor-mea, ca a doua zi urma sa ma intorc acasa. Aiurea. La Universitate masina se opreste fix in mijlocul drumului. Ma imping cativa politisti si cetatenti pe marginea drumului.

- Ahaaa, deci era o cotoroanta masina asta de ti-ai luat-o! Muahaha, bai Nelule, esti mai prost decat Tonciu, sa mor in Techirghiol!

- Haide maaa, termina cu prostiile, stai sa-ti povestesc. Deci ia uite la Mandea cum statea cu BMW-ul nou cumparat, care avea numere de Timisoara, pe marginea drumului, sambata noaptea, cu capota ridicata. Stau vreo ora, ma uit pe acolo cu lanterna, tot nu porneste. Dau vreo doi pumni la cutia cu relee si la debitmetru, in final, masina o ia.

Ajung acasa la sor-mea plin de draci, convins fiind ca am luat o trotineta cu care nu ajungeam nici acasa. Intru pe net, bag cateva anunturi pe 4Tuning si pun repede masina la vanzare. Cat ma tine masina? 800 de Euro, eu o bag cu 900, sa ajung la 800 si sa-mi scot naibii banii. Nici nu apuc bine sa ma culc, ca pe la ora 2 dimineata suna un bou ca maine e la Bucuresti si vrea ursul.

Bine coite, am noroc. Omul cica vine din Pitesti, asa ca vrea sa ne intalnim la Mc-ul din Militari, inainte de iesirea de pe autostrada. Zis si facut. Acum, cum chilotii mei sa ajung eu pana acolo cu troaca asta? Vazusem eu ca cu o seara inainte vroia sa fiarba, asa ca m-am inarmat cu 4 bidoane de apa si am taiat-o curajos spre Militari.

Motorul mi-a fiert de 4 ori, e clar ca avea garnitura de chiulasa arsa. Pizda ma-sii, sa i-o vand lu’ asta si ma cac in el de bemveu. Iau banii si am taiat-o.

Ajung in cele din urma la Mc si ma pun pe asteptat. Imi iau un meniu sa bag la ghiozdan si deodata apar 3 flacai tot cu un urs. Unul din ei vrea sa o cumpere pentru curse, ca are motor de 2.5, de drift, pizda ma-sii. Varule, ma doare la lindic pentru ce o cumperi, hai cu banul, ca si asa e pomana, si ia-o cat mai repede!

Se uita feciorii astia care nu aveau mai mult de 20 de ani la masina, ridica capota, alea alea si unul din ei imi zice ca e manarita la serii, cica le are sudate. Eu ma fac ca ploua, o aranjasem de vanzare, stersesem pe acolo lichidele scurse, o facusem boboc pana sa ajunga astia.

- N-are domne cum sa fie pe serii, e masina cinstita, uita-te la acte, corespund seriile, totul in regula!

- Pai unchiule, tu nu vezi cine e proprietar in acte? Parohia Sf. Mihai si Gavril. Tu ai impresia ca preotul de acolo mergea cu un BMW care urla din evacuare mai tare ca tractorul, cu jante BBS si eleron de fibra? Si ia uite aici sudura asta ruginita!

Frate, ma cam luasera caldurile, sa mor eu! Nu mai aveam nici Oltcit, nici toti banii, dar aveam un urs pe serii… Ma tot gandeam ce sa fac!

- Frate, uite care e treaba. Eu vreau ursul, dar nu-ti dau 800 cat am vorbit la telefon, ca e masina manarita. Ia vino incoace sa iti arat ceva…

Se duce pustiul la masina lui si deschide portbagajul.

- Uite, iti dau 46 de perechi de adidasi noi, la cutie, si 100 de Euro pe masina.

Ma uit eu pe acolo, ce cacat sa fac cu atatia adidasi? Dar cu masina aia manarita ce sa fac, daca ma prinde politia? Adidasii sunt noi, arata bine, dar sunt la fel de originali precum chilotii mei D&G.

Asta e, ce sa fac acum… Vad eu cui ii vand adidasii, dar cu masina aia nu mai aveam chef sa ma intorc acasa. Ii dau lui ala cheia, actele, el imi baga adidasii in 2 saci mari de rafie, da 100 de Euro si dispare. Acum na, eu am uitat sa ma mai gandesc ce pizda ma-sii fac eu de acolo, ca ciuciu masina… Stateam ca prostul cu adidasi pentru 4 echipe de fotbal in mijlocul parcarii.

Era inca dimineata, asa ca mi-a venit o idee. Hai sa ma duc in targ, aici aproape, la Valea Cascadelor, ca e duminica. Poate scap de ceva adidasi si fac niste bani. Iau un Taxi si ma duc acolo. Lume multa, balamuc, imi zic: hai, ca trebuie sa produc ceva bani aici!

Ma instalez intr-un colt cu sacii dupa mine si astept. Ma uit si eu la altii ce bani cer pe tarlidasi, zic si eu acolo 150 de lei/perechea. Pana la ora 12 vandusem deja vreo 10 perechi, adica nu e rau deloc! Deja aveam in total acum mai multi bani decat atunci cand plecasem de acasa, vreo 1100 de Euro! Dar nema Oltcit si o multime de adibasi facuti in China pe cine stie ce vapor…

Mai stau nitel pe acolo si vine unul la mine, ochelarist, bine imbracat, care avea niste tarabe din alea cu produse aduse din Germania: ciocolati, detergenti, alune, sampanie si alte tampenii.

- Frate, vrei ceva la schimb pe adidasi?

- Ia zi faraoane, ce oferi?

- Ba, iti dau un scuter pe 30 de perechi si mai imi dai tu 200 de Euro.

Imi fac ceva calcule, mai raman cu vreo 5 perechi de adidasi, mai raman cam cu 1000 de Euro, si am si cu ce sa ma deplasez… Nu e rau!

- Boss, iti mai dau daca vrei pe langa adidasi 100 de Euro! (Mi-o incerc si eu…)

-  Nu frate, imi dai 200 si iti mai dau eu pe langa scuter o casca noua si doua baterii pentru cada si chiuveta, la cutie, aduse din Italia, le vinzi usor ca sunt bune de tot!

Ma imbarliga ochelaristul, numaram perechile de adidasi, imi arata scuterul si ii dau banii. Noroc ca aveam rucsacul la mine. Bag adidasii in el si bateriile de baie in micul portbagaj din spate. Avea extra-optiune scuterul!

Ma sui pe scuter si plec acasa la sor-mea, ca deja eram lesinat de oboseala si nu mai stiam ce sa fac…

Cand ajung la ea acasa, cumnata-miu ma vede pe scuter si imi face o propunere indecenta:

- Fraticuleee, de cand vreau scuter! Stii Dacia aia a mea care a fost a lu’ bunica-miu? Merge tipla, e belea, dar nu o folosesc ca eu ma duc cu metroul la munca… Hai sa facem schimb, ca tu si asa cautai o masina!

In sfarsit, o veste buna in toata isprava asta! Raman si cu banii mei, am si adidasi noi, am si baterie noua la baie, si o Dacie buna in loc de trompeta aia de Oltcit…

A doua zi de dimineata, ma urc in Dacie si plec spre casa fericit. In cele din urma reusisem! Masina buna, cu vreo 100 de Euro pe plus si cateva acareturi de la Bucuresti. O sa-i dau lui ala 500 in loc de Oltcit cum a cerut, o sa-i zic ca mi-a murit in drum si l-am abandonat, da-l incolo de cotet…

- Asa Nelule, dar cum basca mea ai plecat din Bucuresti cu o Dacie si ai ajuns aici cu Opel?

- Pai fi atent… Stii rondul ala de la Medgidia, la intrarea in oras? Bun, pai mergeam eu acolo linistit, trec de rond, si vin incoace, spre Castelu. Deodata, imi sare un bou cu masina in fata, de pe o strada laterala. Nu mai am timp sa franez cu batrana Dacie la timp si intru in curu’ lui din plin.

- Caca s’ar mioritele in capul tau Nelule, ai facut si accident?

- Da frate, stai sa vezi… Tragem amandoi pe dreapta sa vedem ce s-a intamplat, sa ne uitam de asigurari, stii tu, cum se face la accidente… Ma uit la Dacie, n-avea nici pe naiba, abia se indoise numarul. Ma uit la masina din fata, era un Opel Senator. Avea spatele turtit, era facut varza. Nu se mai deschidea portbagajul si bara atarna intr-un surub.

Proprietarul masinii lovite de mine isi cere iertare ca nu mi-a acordat prioritate, dar zice ca nu are asigurare. Ei bine, pe mine oricum ma durea in ciocan, ca masina mea n-avea nimic… Dar dupa 2 zile de combinatii si intamplari care mai de care mai dubioase, imi vine o idee:

- Domnule, va propun un schimb la Opel. Il iau eu, asa lovit cum este, si va dau Dacia asta si ceva banuti… Ce ziceti?

- Nu domne, eu sunt om serios, nu fac chestii din astea. E masina mea, abia am cumparat-o, nu pot sa o dau pe o Dacie…

Cand ne uitam mai bine la Opel, ii curgea motorina din spate. Pesemne ca de la lovitura, s-a fisurat nitel rezervorul. Cand vede asta, pe om il iau crizele si zice ca daca vreau in conditiile astea, facem schimb pe schimb, fara sa-i mai dau vreun ban.

Eu atat am asteptat, ca mai aveam cativa kilometri pana acasa, stiam ca e usor de reparat masina, si era Opel, nu vreun Oltcit, Dacie, BMW pe serii, scuter sau moped, ce naiba!

- Domne, as vrea sa-mi iau ce am in portbagaj, dar vad ca nu se deschide, asa ca vi-l las dumneavoastra, imi zice omul…

Opaaaa, stai sa vezi ca am primit si bonus! Fericit din cale afara incarc adidasii, bateriile italienesti si ce mai aveam in Opel si o tai acasa.

- Ahaaa, bravo Nelutule! Si ai ramas si cu banii, si cu cadourile, bravo fratioare!

- Hehehe, stai sa vezi, ca mai e ceva! Alaltaieri am ajuns acasa. Ma vede Sile ca nu am Oltcit, vine la mine sa imi ceara socoteala si banii pe masina imprumutata. Pana la urma il imbunez cu ceva vin de casa si ii arat o baterie din aia de cada pe care scria Made in Italy. Il sclipesc ochii si imi zice ca mai am sa-i dau doar 200, ca atata il tinea Oltetul.

Pleaca asta si ma apuc sa pun la punct Opelul. In primul rand, trebuia sa desfac portbagajul ala. Cu o ranga si ciocan, in cele din urma reusesc. Cand colo, ce sa vezi? In portbagaj era o ditamai cusca plina de iepuri din aia de casa, unii albi, altii negri.

- Ba esti nebun??? Iepuri frate, din aia vii, pufosi si simpatici ca in desenele animate?

- Coaie, pufosi da, simpatici da, dar nu tocmai vii… Pesemne ca dupa o zi de stat la dospit in portbagajul care candea a motorina, cei 20 pasageri flocosi au dat coltul si au intrat pe lumea cealalta…

- Caca-te-ai flacari si sarma ghimpata, Nelule! Asta imi dai mie de mancare??? Ciulama de iepure cu aroma de motorina???

- Haide bai, lasa vrajeala, ca nu se cunoaste… Mai ales daca iei cu vin din asta bun!

Moped de colectie, Oltcit, BMW, adidasi, scuter, baterie de chiuveta, Dacia 1300, iepuri morti si Opel Senator. Halal intamplare! Dar evident, numai lui Nelu i se putea intampla…

Se lasa frigul noptii, mai ca incepe sa se cracaneze de zi. Eu cu Nelu stam si radem de cele povestite in racoare de sub stele. Maine incepe reparatia domnului Opel. Se anunta a fi o masina buna si de incredere. In surdina se aude la un radio local o melodie populara de jale. Cainii latra si matele mele incep sa se revolte de la atata alcool. Ma pregatesc sa o iau din loc, la pas, spre casa mea.

- Auzi Nelule, dar pana la urma ai facut afacere buna, sa mor eu… Ai masina noua, esti incaltat cu adidasi de firma, te-ai intors cu bani mai multi si ti-a mai ramas si o piesa din aia de baie din Italia… Problema e acum ca trebuie sa-i dai lui Sile aia 200 de Euro pentru Oltenache, ce te faci?

- Ii dau o pula… I-am promis 15 iepuri, ca are fica-sa nunta saptamana viitoare!

...[no fun]

Mi-ar fi dor de ea daca nu m-ar suna intr-una si daca nu m-ar intreba nimic cand as venii tarziu de la munca. As iubi`o pentru ca nu`si barfeste prietenele, pentru ca nu`mi uraste prietenii, pentru ca nu tipa la nimeni si, mai ales, pentru ca ii stralucesc ochii de cate ori ma vede si pentru ca inchide ochii cand o sarut. Mi-ar fi nespus de draga cand m-ar adormii mangaidu`ma pe spate, cu degetele si sarutari cuminti. Mi-ar fi greu sa ma uit dupa alte femei cand iubita mea sta picior peste picior cu atata gratie si cand orice rochie simpla pe care o imbraca trezeste dorinta unui alta barbat de a i`o da jos. As adora`o pentru libertatea de care ne-am bucura impreuna si pentru ca nu mi-ar spune niciodata ca`i obosita cand as vrea sa fac dragoste sau sex cu ea. M-as topi dupa ea daca le-ar zambii fostelor mele amoruri si daca nu m-ar intreba nimic dupa aceea...Femeia care mi-ar pune in pericol burlacia ar trebui sa imi accepte toanele, ciudateniile, simplitatea in anumite privinte si sa stie pe de rost ca barbatii si femeile nu iubesc la fel. Daca nu mi-ar cere nimic, i-as da tot ce nici eu n-am crezut ca sunt in stare...Daca in sufletu ei ar fi cel mai frumos, n-as pleca niciodata de acolo... 
...dar acum imi este dor de ea

Lume, avem o problemă cu pozele

Salut lume. Cred că avem o problemă în ultimul timp, noi doi. Faci prea multe poze. Nu înţeleg care-i scopul.

Adică na, înţeleg când te sui pe muntele pulimanjaro să faci o poză, că e mare chestie. Sau când îţi găseşti un frate geamăn de mult pierdut. Sau când vezi un pitic călare pe un câine. E fain. Scoţi smartfonu, tragi o poză, să vadă toată lumea realizarea ta sau chestia aia absolut ieşită din comun.

Dar cine-s oamenii ăştia care ies pe o bancă în parc cu prietenii cu care se văd der 3-5 ori pe săptămână şi se gândesc că ar trebui să imortalizeze momentul şi să-l pună pe facebook, DE PARCĂ AR DA CINEVA UN FUTCĂCAT ZBURĂTOR că staţi voi pe o bancă şi beliţi fasolea spre un obiectiv.

Serios, lume, avem o problemă.

Înţeleg fotografiile ălea din club. Că acuma toţi au fotografi, să arate ei pe facebook cum se distrează lumea la ei în club. Când vine unu’ cu aparatu’ şi-s în club şi îl îndreaptă spre mine, da, bine, rânjesc oleacă, să aibă şi ei acolo pă site poze cu oameni valizi estetic, că nu mă doare amigdala dacă rânjesc spre obiectiv. Şi se bucură şi chizda, oricare ar fi ea, că îşi dă tag lângă mine în poză şi mor de ciudă restul chizdelor. Căcaturi teritoriale mici, de femei superficiale, da’ ştiţi şi voi: o femeie mulţumită se fute în toate găurile şi nu e prea mult efort din partea mea să rânjesc într-o direcţie.

Dar cine sunt oamenii ăştia care îşi fac poze singuri în club? Trebuie să dovedească cuiva că se distrează? Ies aşa de rar încât e eveniment şi trebuie trecut în cronicile vremii? Mare căcat, fă, ai ieşit la o cafea pe terasă cu 2 prietene. Ştiu că te-ai gătit prună şi că te aşteptai să te admire dârlăii care trec pe lângă tine şi n-au făcut-o, că pula mea, oamenii au treabă, îi doare în pulă de ce gentuţă frumoasă ţi-ai luat tu săptămâna trecută. Da’ asta nu înseamnă că trebuie să te tragi în poză, să pui pe facebook ca să te simţi validată ca om.

Cât de diaree superficială trebuie să fii să îţi simţi ego-ul periat de like-uri de la oameni beta, care se dau bine pe lângă toată lumea şi nu îi doare degetu să dea un click pe butonu de like?

Şi cei mai de jos sunt ăia care îşi fac poze în casă de om. Deci se adună nişte oameni în casă de om să bea o bere şi să vorbească banalităţi, şi unul dintre ei se gândeşte să facă poze cu treaba asta să pună pe net. Şi ceilalţi se gândesc că e o idee bună.

Cine căcat sunt oamenii ăştia? De ce simt ei nevoia să vină cu dovezi fotografice a desfăşurării obişnuite a vieţii? Cum, coaie, să ne facem o poză cum bem bere şi jucăm cărţi? Hai că am io o idee mai bună. Du-te spânzură-te în baie cu şiretul de la adidaşi şi îţi fac eu o poză la cadavru.

De fapt, retrag paragraful de dinainte de paragraful anterior.

Cei mai de jos oameni sunt pizdele care se pozează singure în ipostaze sexy dar cu filtre, photoshoape şi decoruri ciudate, ca să pară că de fapt e artă, nu că nu le-a iubit tati în copilărie destul şi acum ar suge şi pula la cai morţi pentru 100 de like-uri care le-ar pansa stima de sine suferindă.

Retrag şi paragraful de mai sus. Cei mai de jos oameni sunt pizdele care fac şedinţe foto profi fără nici un scop, doar ca să aibă nişte poze profi cu ele.

Da, fă, arăţi foarte bine în pozele ălea profi. Mult mai bine decât în realitate. Data viitoare când îţi dau o clanţă o să închid ochii şi o să-mi imaginez că i-o dau lu aia din poză, nu ţie.

Muriţi, bă, maimuţe superficiale care caută validare în cele mai banale activităţi. Ca regulă, dacă simţi nevoia să fii aprobat în toate aspectele normale ale vieţii ca să te simţi o persoană valabilă, sigur nu eşti. Eşti un căcat de om.

[no fun] Aventuri pe 4 roti: Nu...nu am titlu

Stiu, te-ai obisnuit sa razi cand vezi un episod din “Aventuri pe 4 roti”. Acum nu vei rade. La urmatorul iti promit ca vei rade serios, dar acum, nu am cum. E vorba de o poveste reala, chiar daca nu-ti vine sa crezi. Si ti-o spun ca sa te gandesti de doua ori, inainte sa faci pe teribilistul.

Week-endul trecut am fost cu niste prieteni la mama naibii, pe undeva mai la nord de Navodari, pe malul lacului Sinoe, intr-o expeditie de pescuit. Ca daca tot se anuntasera ultimele zile cu soare, inainte de venirea frigului, am zis ca trebuie sa profitam de ele. Am plecat cu noaptea in cap, asa ca am ajuns repede.

La locul cu pricina, din cauza secetei din ultima perioada, lacul era foarte scazut, iar prin canalul de la Grindul Chituc apa curgea invers, dinspre mare spre lac. Adica mai toata zona avea apa sarata sau salmastra. Adica zero peste. Adica trebuia sa facem drum-intors, spre zone cu potential pentru traistele noastre goale.

Ne intoarcem de pe drumurile de nisip si ne oprim intr-un sat, la cativa kilometri de Corbu, la o bodega, sa luam un Cico si ceva de rontait. Ulita goala, ca la sat, gaini plimbandu-se in voie, vreo doua babe mergand agale cu coliva spre biserica. Doua mese de plastic, cu cate 4 scaune de metal si cu o umbrela Golden Brau, pe post de terasa. La o masa, un nene mai in varsta, singur, cu o halba de vin in fata. La cealalta, ne asezam noi, gata sa facem planul pentru urmatoarele ore. Este 10 dimineata.

- Nu va suparati, ce masina e asta baieti, e cumva Renault? ne intreaba nenea singuratic de la cealalta masa…

- Nu taica, este un Opel Corsa.

- Am si eu un Renault Megane. Dar nu mai merg cu el de vreo 4 ani. N-are nici 5000 de kilometri la bord, era nou cand am avut accident cu el…

- Ce accident nene? intreb eu curios…

Omul se uita in jos, evitand sa ne priveasca in ochi, in timp ce toti 3 ne intoarcem spre el. Ia halba care mai are doua degete de lichid maroniu si o da pe gat. Se ridica si face doi pasi greoi, rari, spre noi. Imi dau seama ca are o proteza la piciorul stang, dar merge fara carje.

- Hai sa va arat ceva, zice omul zambind usor…

Cu gandul ca vom vedea ceva interesant, ca doar de aia se cheama expeditie, si daca tot nu am prins peste, macar sa vedem lucruri noi si ciudate, despre care sa avem ce povesti prietenilor, il urmam hlizindu-ne.

- Ce faceti, unde mergeti? ne intreaba omul traversand schiopatand strada, urmat de noi.

- Am fost la Chituc, la peste, dar n-am prins nimic, vrem sa mergem spre Cornu acum, la baltile alea doua cu salau, ii raspund.

- Pai nu mai e taica peste pe canal acolo, nici in lac, mai degraba va duceti spre Jurilovca, incolo, dar va trebuie barca.

Nu pare nimic iesit din comun. Omul ne povesteste una-alta, ca doar cunoaste bine zona. Il urmam, si 3 case mai incolo ne conduce intr-o curte. Doi catei dau din coada si vin spre noi. Miroase a iarna si a lemne arse in soba. O pisica galbena doarme pe un scaun.

- Haideti sa va dau o gura de palinca, eu am facut-o!

Nu refuzam, acolo un deget de tuica pe frigul asta, merge de minune. Ne asezam la o masa din spatele casei si omul acesta strain si primitor ne aduce o sticla de Borsec, dar plina cu palinca. Ne serveste si se aseaza langa noi. Ne spune ceva despre palinca lui de pruna, despre referendumul din Constanta si despre accidentul lui Huidu.

- Toate legile, amenzile, puscaria, nimic nu se compara cu ceea ce va simti Huidu toata viata. Cea mai mare pedeapsa din lume este cea pe care ti-o dai singur. Si o duci la ispasire pana la final.

Nenea ofteaza trist si se ridica de pe scaun. Ne face semn sa-l urmam. In spatele casei, in dreapta unei gradini bine aranjate, cu rasaduri drepte, curata, cu fiecare tarus perpendicular pe pamant, parca aliniat cu echerul, vad o sera micuta, imbracata in folie de plastic semi-transparenta. Omul intra pe o usa si se aprinde un bec.

Nu sunt legume. Nici fructe. Nici rasaduri. Un Renault Megane alb, ascuns pe jumatate de o prelata gri. Abia mai recunosti marca si modelul. A fost lovit extrem de violent in fata si lateral dreapta. Plafonul are stalpii din fata taiati cu flexul si ridicat cam jumatate de metru. Nu are usile din dreapta. Scaunul pasagerului este rupt, murdar, indoit. Bordul sta presat pe scaune. Nu mai exista niciun geam, niciun parbriz. In spate, stalpul dintre portiere este rupt si indoit spre interior aproape un metru. Roata fata este inca umflata, dar rupta cu tot cu fuzeta. Nu exista capota. Motorul este infundat in masina aproape pana dincolo de bord. Miroase a ulei si a mucegai. Incremenesc.

- Asta a mai ramas din masina cu care am avut accidentul acum 4 ani, in Constanta. A fost vina mea, nu m-am asigurat cand am iesit de pe strada aia nenorocita din Constanta…

Omul clacheaza, simt cum incepe sa planga si se aseaza pe un scaun de lemn, langa masina. Noi 3 ramanem inmarmuriti, cu paharele de tuica in mana. Am un deja-vu. E real ce se intampla? Ce cautam noi aici? Parca venisem la peste, pusi pe caterinca si acum 15 minute radeam si ne simteam bine. Simt, in adancul meu, ce va urma. Simt!

Omul fara nume, ospitalier si zambitor, sta asezat si intinde mana spre masina. Strange cu putere un stalp alb, nimic mai mult decat o bucata de tabla, un fier zgariat, si priveste in jos plangand.

- Aici au murit nevasta-mea si cu baiatul meu, acum 4 ani. Din vina mea, eu i-am omorat…

Un film cu un Megane hatchback alb, care iese de pe o strada fara sa se asigure mi se formeaza in minte. O masina rosie, dupa urmele de pe caroserie, o loveste din plin. Descarcerare, sunet asurzitor de flex, sirene de ambulanta si girofaruri. Multi gura-casca in jur, cioburi, miros de benzina, sange, pompieri. E prima oara cand imi dau seama ca acele stiri pe care le vad la televizor, cu accidente, decese, lacrimi si urlete sunt mai reale ca niciodata. Simt, traiesc asta.

Caderea prafului din jur ma asurzeste. Un caine latra si timpul parca se deblocheaza. Ti s-a intamplat vreodata in viata sa primesti atat de multa informatie, atat de socanta, atat de emotionanta, intr-un timp extrem de scurt, incat sa te pui pe ganduri daca cumva momentul este vis sau realitate? Eu asa m-am simtit.

Plecam. Omul se sterge la ochi si isi cere iertare. Pune cu grija prelata pe masina, de parca ar fi un bibelou. Mi-l si imaginez stand singur, noaptea tarziu, langa masina, cu o sticla de tarie, vorbind cu sotia si copilul sau, plangand seara de seara. Credeam ca stiu ce inseamna singuratatea. Dar abia acum am aflat…

Omul ne conduce pana in strada, revenindu-i o urma de zambet. Nu stim ce sa-i zicem, ii multumim. Ne urcam in masina si plecam. Caterinca noastra a disparut. Si tot ce putem sa discutam intre noi este daca o fi adevarat sau nu. Ma gandesc vrand-nevrand si la Huidu si-mi dau seama ca nu e deloc usor sa traiesti cu gandul ca ai ucis. Niciodata nu poti scapa de povara gandurilor tale, care se repeta iar si iar, la infinit…

Nu stiu cum este sa traiesti cu un asemenea gand. Nu vreau sa stiu. Sa ti se para ca e sfarsitul lumii, ca ai omorat doua persoane dragi tie, sau sa incerci sa te bucuri ca tu ai scapat cu viata?

Conduceti cu grija, conduceti in siguranta, conduceti calmi. Nu uitati ca inainte sa fim soferi, suntem oameni. Sa aveti parte doar de drumuri bune si de aventuri pe 4 roti hazlii si fericite!

[no fun] As vrea ...

… in acest week-end sa nu mai claxonez pe nimeni.

Sa ies in aer liber si sa ma uit la cer.

Sa opresc masina in mijlocul intersectiei si sa las toti pietonii sa treaca.

Sa imi las parbrizul spalat la semafor, fara sa ma supar pe copilul murdar cu sticla in mana.

Sa zambesc atunci cand imi iese cineva in fata din greseala.

Sa miros toamna.

Sa ma duc intr-un parc, printre copiii care se joaca si se dau in leagane.

Sa ma duc la Obor, la targul de vechituri si sa iau o carte.

Sa nu mai uit sa o sun pe mama in fiecare zi.

Sa ma apuce rasul daca fac pana la un cauciuc.

Sa ascult un pianist care canta Chopin in vreun bar

Sa vina ploaia si sa inchid ochii.

Sa devin mai bun.

Sunt feelingos azi, nu ma considerati gay. Si am o dedicatie pentru voi.

Voi ce v-ati propus?

[no fun] Cum am ajuns sa urasc Ford Focus

Nu-i asa ca exista masini ceva mai speciale si pentru tine? Fie ca e in sensul bun sau in cel rau. De exemplu, pentru mine, Ford Focus este o masina pe care o urasc din tot sufletul. Nu am avut nicio Focus, parca am condus-o ocazional, habar nu am cate stele are la Euro Ncap si nici nu mi-a murit vreo ruda intr-o astfel de masinuta. Dar ce s-a intamplat de fapt?

Dupa ceva timp de stat impreuna, e normal sa te mai certi ca si cuplu, nu? Sa-mi zica mie unul care nu s-a certat cu gagica-sa vreodata… Si din cauza mea, si din cauza ei, dar cert este ca ne certam destul de des. Adica era normal. La fel de normal cum ne certam, ne si impacam.. Numai ca intr-o zi, mi s-a parut ceva necurat la mijloc. "Eva" vine dintr`o excursie mai lunga, dragoste mare, nimic n-ar fi trebuit sa mi se para dubios. Si cu toate astea, cred ca barbatii au un al 6-lea simt, asa cum femeile au un al 7-lea si chiar mai multe, de te miros daca le minti, parca iti scrie in frunte.

Cat a fost plecata lucrurile erau prea normale, nu ne mai certasem de vreo saptamana chiar. Femeia era prima care lasa de la ea, prima care zicea sa nu ne mai certam, prima care ingropa securea razboiului: “Gata, hai sa nu ne mai certam."

Bai nene, prea se transforma totul in roz, sigur e ceva aiurea. Mie imi convenea, ca sunt mai comod de fire si nu prea am chef sa ma cert ci mai degraba imi iau jucariile si plec in alta camera sa ma uit la televizor pana se calmeaza lucrurile. Acum nici nu mai era nevoie, ca se calmau de la sine, datorita ei. 

Ma simteam ca intr-o melodie de Vama Veche: fericit, dar banuitor. Si aveam dreptate. Mi-am dat seama ca femeile isi planifica toti pasii foarte bine si cu multa iscusinta, din timp, astfel incat sa nu mirosi nimic. A venit acasa, parchez masina mea la scara la ea, ca ea mereu ajungea "mai devreme". Ma astept sa gasesc aceeasi dragoste si armonie dintr-o reclama la iaurt, in care totul pluteste si miroase a primavara. Ei bine, azi urma sa fie ceva mai diferit.

Nu a mai venit ea... total o persoana necunoscuta...acelasi aspect dar nu cunoasteam acea persoana...e ca atunci cand te trezesti din amnezie si nu poti sa vezi cine e acea persoana. Scandaluri peste scandaluri...motive aberante... Cum am zis...Vama Veche: fericit dar banuitor deznodamantul s-a intamplat intr`o zi de luni.

Intra in masina si imi dau seama de cand saluta ca ceva se intampla.

- Ne despartim

- Cum adica !?

- Nu mai merge pur si simplu relatia ..

- Stai asa ca nu pricep nimic... De ce ? Ce s-a intamplat ?

- Bai, stii ceva. O frecam aiurea. Nu merge, m-am saturat. Nu sunt fericita, nu suntem casatoriti, nu avem copii, vreau sa-mi vad naibii de viata. Ramai singur sau cu cine ai chef, dar eu plec. etc etc etc

Cu gura cascata, ma uit la ea cum se ridica si pleaca. Iese fara sa se uite inapoi si tranteste usa. Ma uit pe geamul si nu imi vine sa cred ca totul s-a terminat.. Se indeparteaza usor si parca o a treia mana ii iesea de la spate si imi arata degetu din mijloc:

 “O sugi fraiere, ti-am facut-o!”

Si de-atunci n-am mai vazut-o si nici nu am mai vorbit. Si-am ascultat Ana, Vama Veche, de 7 ori.

SEXUL PE ÎNŢELESUL BĂIEŢEILOR (7-12 ANI )

Sexul, dragi copiii, este atunci când un băieţel face pipi în fundul unei fete până când pompierului cu cască mov i se face rău şi vomită. După aia, băieţelul se duce la calculator să se joace League of Legends şi să asculte muzică până când fetiţa începe să se simtă prost şi înţelege că nu o să mai primească nici atenţie nici pompier aşa că ar cam trebui să se îndrepte spre un taxi, preferabil fără pretenţia nesimţită de a fi însoţită până acolo.

Asta în cazul în care nici băieţelul nici fetiţa nu au droguri. Dacă au droguri şi chef, parcă mai merge un număr. Dar asta doar dacă fetiţa, din proprie iniţiativă dă cu limba pe pompier până se ridică în picioare.

Dar înainte de a face pipi în fundul unei fete trebuie să înţelegeţi importanţa prezervativului. E foarte important să nu-l purtaţi. Prezervativul, zis şi pungătristă, e o pungă tristă cu care oamenii răi vor să te convingă să sugrumi pompierul ca să nu simtă nimic. Pentru că oamenii răi vor să nu îţi placă prea tare să faci pipi în fundul unei fete, aşa că au inventat pungatristă care taie tot hazul din act.

Ei o să spună că punga tristă e pentru binele tău. Ca să nu rămână fata gravidă. Dar dacă eşti atent, nu rămâne. Toată treaba e să scoţi pompierul înainte de a vomita şi să îl îndrepţi spre locuri neutre ca între ţâţe, în păr sau în ochi, locuri unde sigur fata nu rămâne gravidă.

Şi dacă rămâne gravidă nu e aşa rău. Că aşa afli că pompierul tău e sănătos. Un test de fertilitate e mult mai scump decât un avort, dragi copii. Avort pe care oricum nu-l plăteşti tu dacă ai grijă ca fata să nu ştie unde stai şi să creadă că te cheamă George Popescu. E foarte important să nu te cheme George Popescu pe bune însă. Am să folosesc această ocazie să îmi cer scuze oficial faţă de George Popescu, care probabil face foame acum pentru că dă tot salariul pe avorturi şi pensii alimentare. Îmi pare rău, dar ai un nume foarte uşor de spus la beţie, George Popescu.

Acum probabil o să vă întrebaţi „dar inteleptule ce e ăla avort?”. E complicat. Sunteţi prea mici să înţelegeţi aşa ceva. Pe scurt, e ce ar fi vrut tati să deveniţi voi când se îmbată.

Un alt argument pe care îl au oamenii răi când vor să vă păcălească să vă puneţi punga tristă pe pompier e că altfel puteţi lua boli venerice. Dar să ştiţi că bolile venerice nu sunt un lucru aşa de rău. Când ai luat-o pe prima înseamnă că nu mai eşti băieţel, ci bărbat. Şi corpul se imunizează încet încet la ele. Sigur, prima oară când iei SIDA te doare capul, îţi curge nasul, nu vrei să ieşi din casă. Dar pe la a 5-a sau a 6-a SIDA deja nu o mai simţi.

Iar bolile venerice, trebuie să ştiţi, dragi copiii, sunt ca blestemele: dacă le dai mai departe la 3 oameni trec automat.

Şi ţineţi minte: fetiţele se deteriorează fizic şi emoţional începând cu vârsta de 17 anişori, aşa că nu vă orientaţi spre una de peste 20 de ani decât pe propriul risc. Pentru că ori deja i s-au lăsat ţâţele, ori e complet nebună.