joi, 21 iunie 2012

Sa facem politica...ca tot a luat-o Bombonel in Gat

Ce fel de vânător ratează de la o distaţă aşa de mică?

Din empatie, când am auzit vestea, m-am împuşcat şi eu fix în gât, cu două shoturi de jagermeister, calibrul 40 ml.

Nici măcar nu ştiu în ce fel să mă apropii de subiectul ăsta. Pe de-o parte e penibil şi tre să facem mişto de el, că s-a zgâriat la gât şi a făcut bubiţa, şi e de râs.

Pe de altă parte trebuie să fim trişti. E o tentativă de sinucidere, totuşi.

Cred că o atitudine care să le înglobeze pe amândouă ar fi “e trist că doar s-a zgâriat la gât”.
Image and video hosting by TinyPicDar cel mai trist e că acum tot subiectul o să fie tratat pe partea socială. Empatie, dramă de familie, vai săracu. Deja e irelevant că e un corupt condamnat.

Şi multă ştangă în gât lu’ Ponta, care reuşeşte să găsească latura politică în orice şi vinovatul Băsescu. “Eşti mulţumit, Băsescu, că s-a împuşcat Bombonel?”.

Totul e vina lui Băsescu. Chiar şi plagiatura lui băşită, de care o să uite toată lumea, fiind îngropată de căcatul ăsta mai mare, e vina lui Băsescu. Că la ordin politic a fost scos fix acum doctoratul copy-paste pe interval.

Da. Chiar cred că scandalul cu plagiatura a pornit pe comandă politică.

Dar asta nu face doctoratul ăla mai puţin plagiat. E ca şi cum m-ar prinde păduraru’ violand un urs şi aş răcni că m-a urmărit că are ceva cu mine. Da. Poate m-a urmărit că are ceva cu mine, da’ nu m-a luat el de pulă şi a băgat-o un în urs. Plagiatul e plagiat.

Cred că şi dacă ar veni extratereştri să ne fută în cur cu puli laser, Ponta ar urla, în timp ce e dublu penetrat: “SPER CĂ EŞTI MULŢUMIT, TRAIAN BĂSESCU. ASTA VOIAI, NU? SĂ FIE TOT MAPAMONDUL FUTUT ÎN CUR DE EXTRATERŞTRI CU PULI LASER!”

Şi Antonescu ar fi la 5 metri în spate: “Abia m-am trezit şi nu ştiu despre ce e vorba, dar sunt complet de acord cu Ponta”.

Dar să ne întoarcem la Bombonel. Bombonel e un băiat deştept. Ştie unde e poziţionată sfecla pe om şi cum să o ochească. Dacă voia să se sinucidă, reuşea. Nu e mare filosofie. Nu poţi să te sinucizi puţin. Nu e ca şi cum şi-a pus ţeava pe frunte şi a decis brusc “băi, asta ar fi o sinucidere prea multă. Hai să mă sinucid puţin, numai în gât”. Bine că n-a sărit pe geam de la etajul 1, să-şi umfle o articulaţie. sau să se spânzure de-o pulpă.

Deci n-a fost nici o tentativă de sinucidere. A fost o reuşită de dramatizare.

Apropo
Mă uitam io aşa în oglindă la gâtul meu şi mă gândeam că n-aş avea cum să înscenez o împuşcătură în gât într-un mod sigur. Oriunde aş trage, cel mai probabil as sări jeturi de sânge pe toţi pereţii. M-am gândit că Năstase ar fi trebuit să aibă curaj nebunesc să încerce aşa ceva.
Apoi am văzut o poză cu Năstase şi totul a început să aibă sens.
Image and video hosting by TinyPic
Vedeţi sacoşa aia de grăsime care îi atârnă sub bărbie? Nu e nimic vital acolo. Doar osânză şi nişte tiroidă, pe care a atins-o puţin. Eu, tu, şi oamenii normali nu deţinem asemenea balast sub craniu. Dar e, tehinc, parte din gât.

Dar practic.
ANIMALUL S-A ÎMPUŞCAT ÎN GUŞĂ!

duminică, 17 iunie 2012

Blestemul

Era o noapte de vară. Abia îmi luasem carnetul. Nu vreau să îmi justific teribilismul. Nu e nimic justificabil. Eram beat, arogant şi prea plin de mine să îmi pese.

A sărit din nimicul drumului întunecat de ţară, prea repede să pot să pun frână. S-a învolburat pe capotă, frângându-se târât pe şoseaua din spatele meu. Am întors şi am coborât. Inima mi se crăpa de coaste. Era încă vie. Abia. Ţigancă bătrână, uitându-se cu ură şi speranţă în acelaşi timp la mine. Se vedea clar că nu va supravieţui. Abia mai respira, o dâră de sânge scurgându-i-se din gura zdrobită. Gândul odios, concluzia inumană mi s-a strecurat rapid în minte. Eram tânăr şi prost. Dar eram tânăr. Nu se merita să îmi stric toată viaţa pentru o greşeală. O singură greşeală. Un căcat de greşeală. Răul era deja făcut. Nu aveam cum să o ajut cu nimic, chiar dacă aş fi sunat pe cineva. Nu o ajuta cu nimic să îmi stric eu viaţa.

Nu mă văzuse nimeni. Am luat-o de mâini şi târât-o în lanul de păpuşoi. Horcăia a moarte. M-am întors şi am plecat.

-Mă laşi aici? scuipă o întrebare, printre dinţii rupţi ţiganca bătrână.

Nu am zis nimic. Am mers în continuare spre maşină. Şi atunci un foşnet undui din frunzele de porumb. Un vânt tânguit se ridică din pământ şi îmi ţiui în urechi. Şi vocea ei cârâi puternic, cu ecou:

- Blestemat să fii! Târâtură fără suflet! Te blestem ca peste zece ani, în orice bar ai ajunge, oricând la orice oră să cânte Michael Jackson!
Image and video hosting by TinyPic
Poate să fie de rockeri, poate să fie de manelişti. Dimineaţa, seara, weekend, nu o să conteze! În orice cârciumă, bodegă, bar, bombă, dugheană, restaurant, cămin cultural sau autobuz cu casetofon vei intra, inevitabil va cânta Michael Jackson! Nu o să poţi să bei o bere fără să-l auzi pe Michael! Blestemat să fii!

M-am întors spre ea, furibund. Ochii îii luceau roşiatic, ca jarul când se stinge. Am răcnit râzând.

-Babă proastă! Nu îmi imaginez un context socio-cultural în care să fie plauzibil blestemul ăsta al tău peste fix zece ani! Taci! Taci şi mori!

M-am suit în maşină şi am condus până s-a terminat benzina. Deja eram convins că a trecut şi că am scăpat. Şi de ea şi de blestemul idiot.

Crunt m-am înşelat.

marți, 5 iunie 2012

Ce mai urasc azi

Urăsc zicalele melancolice. Sau pozele cu galaxii pe care sunt trecute statusuri melancolice. Ce fel de căcănar trebuie să fii, ca să vrei să inspiri cunoscuţilor o stare de contemplaţie nostalgică? Cred că genul de om care împărtăşeşte vorbe melancolice e opusul umoristului. E omu’ care în loc de „hahaha”, provoacă ofturi şi suspine. Cine pula mea eşti, antihazul, vărul anticristului, venit să împrăştii jale pe pământ? Ai impresia că melancolia e un sentiment nobil şi că introspecţia duce la gânduri înalte? Flit mă, emo.

Şi dacă tot vrei să faci oamenii să citească ceva şi să lege acel ceva de o situaţie din viaţa lor în care s-au simţit măcar parţial de căcat, am o idee de zicală melancolică: „mai ţii minte când a murit nevastă-ta?”. O pui cu o poză cu o nebuloasă şi jeap, pe facebook. Pentru majoritatea oamenilor n-o să invoce nici o trăire. Da’ ălora cărora le-a murit nevasta, o să le strici ziua. Până la urmă ăsta e scopul, nu?

Unul dintre cele mai proaste argumente a tuturor timpurilor e „nu cunoşti (parte irelevantă din x)? Înseamnă că nu ştii nimic despre x!” A scris un coleg un articol despre hipsteri care hipsteresc penibil şi s-au atacat ăia. Că hipsterii au impresia că au un fel de cultură care se ridică peste masele maneliste. Că ei, cu pantalonii lor strâmţi şi frezele asimetrice au depăşit faza de om simplu care crapă seminţe.

Mna, şi zice una „Vai, nu ai auzit de jazzy jeff? Înseamnă că n-ai cultură muzicală”. În primul rând, nici nu vreau să aud de ceva care se cheamă jazzy jeff. Din nume aş paria cu o cotă de 10 la 1 că e ceva ce dacă încerc nu o să-mi placă. Şi sigur nu e ceva atât de mişto încât să fie esenţial pentru cultura muzicală. Nu e Pink Floyd, în pula mea, să zici „vai, dacă n-ai ascultat la viaţa ta măcar un album jazzy jeff, n-ai cultură muzicală!”. E ca şi cum ai spune „vai, dacă n-ai futut-o pe mama, nu ştii ce-i aia pizdă”. Poate n-am futut-o, e posibil. Nu am futut chiar toate mamele. Dar mă îndoiesc că dacă aş fute-o, brusc mi-ar dat peste cap tot ce ştiu despre pizdă.

Dar să ne întoarcem la hipstări.
Image and video hosting by TinyPic
Am mai auzit şi argumentul ăla azi, că dom-le „asta înseamnă democraţie şi societate elevată, fiecare să arate cum vrea şi să asculte ce vrea!”. Aparent de-asta am murit noi la revoluţie ca Geta să se prezine Joanna la oameni şi Vasile să aibă pantalonii verzi şi mai strâmţi pe craci decât un prezervativ pe o bornă de kilometraj. Nu e aşa. Trebuie să ai anumite norme sociale în modul cum te manifeşti. Că dacă o iei aşa, şi toată lumea ar trebui să fie liberă să se îmbrace cum vrea, în 20 de ani o să alerge cu căcat în cap şi cu o ţeavă de aspirator în cur şi o să spună că aşa-şi exprimă ei personalitatea, şi dacă nu înţelegem e din cauză că suntem înapoiaţi.

Şi voi o să vă scărpinaţi în cap a deznădejde şi o să vă întrebaţi: „cum pula mea am ajuns aici, ca societate?”.

Şi eu o să fiu în pădure, pusnic mâncător de veveriţe şi o să vă zic: „hipsterii. Io v-am zis acu 20 de ani să le spargeţi rotulele şi să-i tundeţi. Voi aţi zis că e gluma. Asta e.”

Şi pizdelor. E în principal vina voastră. Că futeţi bărbaţi stridenţi. Bărbaţii sunt proşti. Dacă văd că merge să fii strident şi penibil şi să fuţi, o să fie şi mai stridenţi şi penibili. Nu e în natura masculină să fii strident. Un bărbat trebuie să atragă atenţia prin ce face şi prin ce este. Nu prin haine ciudate, frizuri bombastice şi eşarfe colorate. Nu ăsta e rolul masculului în univers.

O să vă întrebaţi peste 20 de ani de ce aţi ajuns să mutaţi voi mobila prin casă, că bărbăţelul tocmai şi-a vopsit unghiile şi nu vrea să şi le strice. Şi o să vă răspund ca mai sus, din pădure, cu jumătate de veveriţă în gură:

„Io v-am zis că dacă futeţi bărbaţi sensibili şi parfumaţi, care se epilează pe cur şi se duc la magazin să-şi cumpere accesorii o să stricaţi complet rasa umană, că o să-şi ducă genele de poponaut mai departe şi o să dispară ălea care fac dintr-un mascul, mascul. Voi aţi zis că-s simpatici aşa, pensaţi şi cu manichiura făcută. Asta e, aţi stricat specia umană”

Bărbatu’ trebuie să miroasă a alcool şi muncă. Să aibă o unghie buşită de la o activitate fizică şi nişte bătături în palmă. Trebuie să nu-l vezi când intră în cameră, dar trebuie să se întoarcă toată lumea spre el când vorbeşte. Cel puţin aşa văd io problema.

Bărbatul nu se dă cu cremă de mâini când are mâinile uscate. Pur şi simplu acceptă că are mânilie uscate. Dacă e să i se facă pielea de pe una scrum şi să îi pice, se duce la doctor. Dar faptul că ai mâinile uscate nu e ceva atât de important încât să faci ceva în legătură cu asta, ca bărbat.

Şi de-aia nu putem să avem şi noi lucruri frumoase. Că voi permiteţi să fie lucrurile altfel.

Spre exemplu dread-urile. Albul cu dreaduri e cel mai antipatic animal.

Singurul motiv pentru care ai voie să ai dreaduri ca mascul e să fi adormit cu capul în coji de pepene. Nu eşti jamaican. Nu ai părul creţ şi încâlcit. Opreşte-te din a fi o pulă de om care imită o cultură din care nu face parte. Nu ne pasă că asculţi reghe şi fumezi ce crezi tu că-i iarbă da’ de fapt e cimbru cu legale. Arată penibil. Şi e insalubru. Cari păr mort după tine.

Eu când văd un dârlău cu o freză exotică, mi-e antipatic din prima. Toată interacţiunea mea cu el e să-l provoc să zică ceva ce poate fi interpretat ca motiv să-i fut una.

Şi vorbind de freze. Dacă ai freza aia, cu luat cu maşina în părţi şi mult mai mare sus, dat într-o parte cu spumă, gen ţiganul de Alex Velea, eşti un cocalar ţigan băşit şi sper să faci cancer.

duminică, 3 iunie 2012

Te rasa mă-tii

S-a umplut Constanta de terase. Nu mai am loc să fut o flegmă fără să nimeresc în cafeaua unui yuppie care citeşte Ziarul Financiar pe trotuarul unui bulevard mare. Nu mai pot să scap o băşină fără să nu-i îndoi parfumul unei ţoampe lăsînd urme groase de ruj pe paiul de la un fresh, care a ieşit să povestească la altă ţoampă cum s-a futut cu un dîrlău aseară la modul romantic. Nu pot să mă scarpin la pulă din mers fără să dărâm cu cotul macbucu unui hipster care verifică pe facebook dacă a fost invitat la vreun „event” cu proiecţii de advărtaizing sau la un brainstorming de supt pula într-un beci cu muzică indie.
Image and video hosting by TinyPic

Staţi, în pula mea, acasă. Înţeleg terasa. E un loc unde usuci o bere şi o arzi cu prietenii. Da’ nu cînd terasa e în mijlocul drumului şi tu ai ieşit ca gherţoiul, să-ţi vadă lumea hainele în timp ce faci exact ce puteai face la mă-ta pe balcon.

Şi urăsc căcaturile ălea de stropitorele de la umbreluţe. Pe lîngă faptul că tre să ocolesc dârlăi şi ţoampe trântiţi pe scaune ca la mă-sa-n curte în drumul meu normal pe trotuar, tre să suport şi căcaturile ălea care fac fţssss o dată la 40 de secunde. Nu, nu ajută la nimic. Doar fac fţsss. Nu, nu se face mai răcoare cînd fac fţsss. Se face doar mai fţssss. Şi tuflengesc freza. Atât. Muie.

Pe tomis am văzut terase la care e muzica la maxim. House de-ala penal. Acuma lătrăii o să o sugă zicând „coae, nu e house penal, e dnb, dubstep sau plm”. Coae, alea e house. De cîte ori să zic. E acelaşi căcat ca Inna cu fly like a woman. Acelaşi. Căcat. House. Sugeţi pula. Şi de ce pula mea se dă muzica la maxim LA O TERASĂ? Să danseze lumea pe mese? Sau aveţi impresia că vine cineva la audiţie de pisică prinsă în aspirator la o terasă? Dacă vrei să te cocălăreşti pe muzică tare, te duci în club. Terasa e să stai la o masă şi să te auzi cu celelalte persoane de la masă. Nu să te uiţi cu subînţeles în ochii lor.

Singurul efect util e că provocă insomnie la ciorile ce cresc noi şi nemaivăzute boli de piele în magherniţele din centul orasului. Da’ staţi liniştiţi, că se adaptează ei. De terase mai scăpăm. De ăştia nu.