Un alt cunoscut a avut o disputa foarte faina cu un dobitoc tiganos: Bai, ce tot pui mana pe fotografele alea (aparate foto digitale, nu va speriati) Ori le cumperi, ori hai, ca am treaba!
Eu vad ca sunt o tinta pentru badigarzi. Primul bou mi-a iesit in cale in Billa (are marketu’ asta o feblete pentru marlanii cronici.
Al doilea a asteptat pana am intrat intr-un Kenvelo central. Ca veni vorba, Kenvelo are marfa de rahat de vreo 2 ani incoace.
Intaleg, te targhetezi strict pe cocalari si copii retarzi, da’ macar pune un poster mare la intrare: “Atentie: aici e un coca-store. Adica servim decat insi stupizi, gen.” Sa stiu si io, sa nu-mi pierd vremea.
Revenind la Badea Gardu’. Ma uit io linistit la niste blugi. Vine pocitania. De ce, nu stiu. Poate fiindca eram nebarbierit si chior de somn (am o figura de killer cand sunt somnoros). Deci, te rog sa iesi afara! Sa mori tu? Suntem amici de bere la pet si vorbim la pertu? Si pe ce motiv sa ies afara? C-asa zic eu! Hai, mai repede, ca va stiu io pe voi, astia!
Mi-a sarit mustarul. Pana-n tavan. Hai sa tratam situatia diplomatic. Strajer, asculta comanda la mine! Te duci frumusel la seful de magazin, ii spui ca esti prost si ii ceri sa te detaseze la sediul din Toparlani. Ca in lumea civilizata n-ai loc. L-am enervat. Parca-parca mi-ar da una. Continui: Si chiar te rog sa devii violent. Uite, camera de luat vederi e acolo. Tu dai in mine, io matur pe jos cu tine. Vrei?
Vanzatoarele ii fac gesturi disperate, una mai curajoasa vine, scuze, blablabla, hai nea Costica, lasa, in fine, se termina povestea. Plec. Un gand insa nu-mi da pace: ce le-o fi apucat pe gagici sa fie asa de pasnice? Ca amabile-amabile, da crispate rau. Dau sa-mi scot bricheta din buzunarul de la spate si ma luminez: imi iesise putin briceagul de sub motor. Futu-i
