miercuri, 9 ianuarie 2013

Sergiu Nicolaescu


Tot fac spume zilele ăstea un snop de oligofreni în frunte cu Gigi Becali că Nicolaescu a vrut să fie incinerat, şi dom’le nu e corect, că nu e datina creştină.
Singurul comentariu pe care orice om cu mai mult de trei neuroni îl poate da la chestia asta e clasicul „câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia”.
Ok. Omu vrea incinerat? Aşa, şi? Ce vă freacă pe voi grija? Mi se pare un drept fundamental al omului să aleagă ce se întâmplă cu hoitul lui.
Iar tuturor habotnicilor care îl voiau înmormântat cu vată în nas, după ritualurile alese de ei, le doresc să fie îngropaţi fix după ritualuri alese de mine. Nu le-am hotărât încă, dar nu duc lipsă de imaginaţie.

Prima chestie pe care o afli  despre incinerat e că biserica nu e super ok cu asta şi că n-o să-ţi facă slujbă. Aproape sigur omul ştia  şi l-a durut la comisarul Moldovan de ritualurile popeşti. De-aia a mers în continuare cu decizia.
Dar de ce nu vrea BOR, în secolul 21 să facă slujbă la incineraţi? Foarte simplu. Am mai scris
Din cauză că majoritatea afacerilor cu sicrie, cimitire, înbălsămare, făcut de cruci, gărduleţe de mormânt şi alte nimicuri care nu ajută cu absolut nimic nici omul care a fost, nici hoitul care este, sunt controlate de biserică. Afacere de milioane de coco. Şi nu e ok pentru ei să se pornească o modă cu incinerarea. Că pierd o sacoşă de bani. De-aia insistă să nu facă slujbă la ăştia. Nu că la 1300 se spunea că nujce. Ăstea-s vrăjeli. Ei au un restaurant şi să vrei incinerare e ca şi cum ai ocupa masa şi n-ai vrea decât o apă plată. Marş afară, să înveţi să comanzi două feluri, plus desert, plus ardei şi smântână la ciorbă, 5 lei fiecare.
Asta e toată explicaţia. Atât. Pentru tine, moartea unei rude e o tragedie. Pentru ăştia e o afacere.
Răposatul de obicei lasă în urmă o mică avere. De ce să nu profite şi ei de ea? Rudele să muncească, dă-le dracu, că-s vii. De ce să se bucure de banii mortului, când poate popa? Că atunci când ţi-a murit un părinte, nu ai tu chef să ţipi la o lipitoare că îţi cere 1000 de lei pe un sicriu, 3000 pe o cruce şi de la 20 000 în sus (!!!!!) pe 4 metri pătraţi de pâmânt unde să-l îngropi.
N-ai cum să fii revoltat de asemenea furt pe faţă când tu eşti dărâmat de jale, deci victima perfectă. Nici nu îţi vine să observi că îţi vinde cu peste 1000 de euro metrul pătrat de pământ. Dacă te apucă comentatul o să zică rudele că eşti meschin şi faci mortul de ruşine.

Eu fac o distincţie mare între răposat şi hoit.  Nu mi se pare că cinsteşti răposatul aruncând cu bani in hoit. Îl cinsteşti păstrându-l viu în memorie şi încercând să-ţi trăieşti viaţa respectând ce a făcut omul ăla. Atât.
Nu prea am de gând să mor curând, dar când o fi să crăp vreau să fiu incinerat. În cel mai ieftin sicriu de la IKEA. Apoi cenuşa strânsă într-o cutie de-aia de tablă, de la cafea.
Ar rupe IKEA dacă ar vinde sicrie din PAL, să le asamblezi acasă, maxim 150 de lei bucata.
Iar cenuşa nu vreau să o păstreze nimeni. Că e sinistru şi depresiv. Şi la beţie s-ar putea să vrea cineva să mă tragă pe nas ca să-mi absoarbă spiritul sau ceva. Oamenii beţi au idei proaste.
Nu, vreau să fie împrăştiată într-un loc frumos, care mi-a plăcut, ca Sfântu Gheorghe sau zona pelviană a Laurei Cosoi. De fapt, o să fie băbăciune. Vedeţi şi voi, o gagică mişto din viitor, care să nu aibă reputaţie de mare curvă.
Şi de banii ăia cât ar costa înmormântarea, aş vrea să se dea cea mai mare şi mai depravată petrecere pe care aţi văzut-o vreodată.
Iar la sfârşit aş vrea să vă duceţi cu toţii la cele mai apropiate biserici şi să vă căcaţi la ele în curte.
Dar fără blasfemii. Cu Dumnezeu n-am nimic. Nu cred în el, dar mi se pare dreptul omului să creadă în ce are chef. Nu, cu biserica am eu o problemă. Ăia sunt paraziţii sociali care trebuie stârpiţi.