miercuri, 26 octombrie 2011

Alcool

Mulţumesc că exişti. Ştiu, îţi zic destul de des asta, dar aşa sunt eu, tandru, de-aia.

Nu sunt alcoolic. Beau în medie sub 15 litri de bere pe săptămână. Plus alte chestii. Tot în medie. Dar îmi dau seama cel mai tare că alcoolul e parte din mine atunci când fac pauză totală de la băut. Se întâmplă uneori. Ba din cauză că-s extrem de bolnav, ba din cauză că-s grav bolnav, sau dacă-s blocat într-un loc unde nu există alcool, ca o insulă pustie sau pivniţa unui violator austriac.

Săptămâna asta am fost destul de răcit. Destul cât să dau în delir mistic, dar să nu vă speriaţi. Dau des în delir mistic. Îs genul ăla de viereme care îl găseşte pe Dumnezeu la boală. În general îs extrem de ateu, dar dacă ar da cancerul în mine, probabil în 3 zile m-aş călugări. Mă rog, sar de la subiect.

Voiam să zic că corpul meu e făcut să funcţioneze cu alcool. Şi nu mă refer numai la faptul că viaţa e 80% mai anostă fără măcar o bere la bord. Mă refer la lucruri mai tangibile, ca anusul meu. Tot sistemul meu digestiv funcţionează pe bază de bere. Berea leagă şi împinge materia digerată spre eliminare.

Săptămâna asta n-am băut nimic. M-am căcat adineaori prundiş. Cam ca halviţa aşa. O halviţă extrem de uscată. Nici n-a fost nevoie să mă şterg la cur după ce m-am căcat. Aşa de uscat m-am căcat. Am dat cu curul de colac de două ori, ca cu ţigara de scrumieră şi asta a fost tot.

Nu cred că m-am futut niciodată excepţional de bine treaz. Acuma ştiu că majoritatea dintre voi sunteţi oligofreni care nu înţeleg logica sau comunicarea prin limbaj, şi au dedus acum că treaz mă fut naşpa. Nu. Nu zic asta. Zic că treaz maxim mă fut bine. Niciodată excepţional de bine. De fapt, am făcut acest grafic superb care arată cât de bine fut, în funcţie de cât de băut sunt.

Şi iarăşi, nu fiţi oligofreni cu impresii deductive. E pur şi simplu din cauză că treaz sexu mi se pare oleacă mai mişto decât o plăcintă de la mcdonalds şi oleacă mai naşpa decât să ascult 2 melodii care-mi plac în timp ce fac mişto de un fraier şi beau o bere.

Şi da. Sexul ţine de chef. Am trecut de mult de varsta la care să mă dedic să o satisfac pe una, ca să mă simt mascul după. Dacă după 2 minute îmi vine să termin şi să mă duc să beau o bere, nu o să mă abţin ca să fac o impresie frumoasă în faţa ăleia. Asta a fost tot. Am căcaturi mai mişto de făcut decît să dau din cur şi să mă uit la ceas, ca să estimez io cât mai are aia până la orgasm şi cât de intens e. Şi dacă nu sunteţi de acord cu mine, sunteţi nişte nefutuţi.

Nu o să-i înţeleg niciodată pe ăia cu „coaie, m-am futut toată noaptea!”. Hai, las-o în pula mea chiar aşa nu ai găsit nimic mai mişto de făcut toată noaptea? Ce, pula mea, eşti maimuţă?

Sexu e cam ca sarmalele. Unele-s bune, altele îs proaste, dar chiar dacă aş mânca cea mai bună sarma din univers, n-aş plânge de emoţie. Că atâta e sexu. Pula-n pizdă, veselie, plăcere, da’ hai să terminăm dracu, că am chef de o melodie şi să termin berea aia.

Mă rog, treaz.

Că beat e altă poveste. Atunci e mult mai amuzant. Atunci cel mai probabil bag un pachet de ţigări într-o şosetă şi o pocnesc cu ea peste fese, gândindu-mă dacă aş putea să îi bag degetul mic în cur şi să-l scot atât de repede încât să o conving după că i s-a părut.

De-aia e alcoolul atât de necesar. Pentru că foarte multe lucruri din viaţă sunt interesante doar dacă eşti prost sau beat: sexul, dansatul, barurile, bătaia, prietenia nonsexuală cu o femeie, problemele altora, centrul vechi, filmele cu bătaie, părerile oamenilor din jur, tabloidele, fotbalul, fumatul(tutun) şi multe altele.

Chiar am nevoie de alcool ca să ajung destul de prost încât să-mi placă ce vă place vouă. Fără el îs amuzat doar de propria persoană. Nu e de la mine. Io chiar îs OK. Doar că activităţile ăstea banale de plebei băloşi pe care le faceţi voi toată ziua sunt mult sub mine. Cu fiecare bere băută sunt mai aproape de voi, şi pot să mă bucur de căcaturile voastre grobiene la fel ca voi.

De-aia oamenii care nu beau alcool deloc sunt cei mai proşti oameni din lume. Trebuie să fii sinistru, odios, groaznic de cretin să găseşti lumea acceptabilă aşa cum e, în toate aspectele ei, fără să ai nevoie să-ţi tragi intelectul în jos puţin. Măcar în anumite circumstanţe. Măcar în baruri/bodegi/cluburi/cămine culturale. Trebuie să fii teribil de imbecil să ţi se pară o hală de transpiraţi în penumbră şi fum, care se mişcă într-un ritm simplu, o chestie distractivă fără măcar o bere la bord.