De ce ne enervează scandalurile sexuale cu elevi

Vuieşte presa cu un muget prelung, de vacă blocată în sârmă ghimpată de scandalurile sexuale cu elevi zilele ăstea. Că un cocalar jenant, prof de sport la Jean Monnet i-a făcut un tuşeu rectal cu falusul unei cuviştine de 17 ani de acolo şi n-ar fi prima.

Că un profesor de muzică de nuştiuunde şi-a învăţat elevele să cânte la flaut de piele, etc. O armată de giboni cu fruntea mică, salariaţi în presă cu ceva sub leafa medie a unui şaormar întorc problema agramat, pe toate părţile în orice se pune a fi media.

Şi când citesc chestiile ăstea, toţi oamenii de peste 25 de ani sunt indignaţi. Că îs puştoaicele curve. Că sunt ăia nişte labagii perverşi care profită de naivitatea unor maimuţe proaste. Nu contează care-i unghiul din care văd problema, oamenii sunt indignaţi.

Şi vă spun eu de ce.

Nu că puştani se fut, ci că puştani se fut şi ei sunt excluşi

Să vă explic mai clar.

Orice muiere de 25+ ani e indignată de curviştinele ăstea mici care de la 12 ani sug pula prin baia şcolii. Ce nesimţite! Nu de alta, da’ şi ele ar fi vrut să dea de gustul pulii la 12 ani. Să o molfăie pe toate părţile când chiuleau la ora de cultură civică. Ce, nu erau şi ele curioase? Da’ erau ALTE VREMURI DOM’LE! Nu puteai pe atunci să sugi o pulă aşa, doar din curiozitate, că zicea tot liceul că eşti curvă. Că altfel era părerea generală atunci. Acuma de prin clasa a 7-a se suge şi se fute organizat, în masă, toată lumea cu toată lumea şi nimănui nu i se pare deplasat. Şi ăstea mai mari normal că simt că şi-au ratat copilăria. Că au pierdut în medie vreo 5 ani de supt şi futut fără măsură şi obligaţii şi au intrat direct în faza relaţiilor serioase. Că unui tip care-i acuma de 18 ani, i se pare normal ca o tipă de vârsta lui să şi-o fi tras-o cu 5-10 tipi până acuma, că na, şi el şi-a tras-o cu jumătate de clasă. Da’ lu’ unu de 30 de ani dacă-i zici că ţi-ai tras-o cu 10 zice că eşti curvă. Şi nu e corect!

Orice tip de 25+ ani citeşte şi se gândeşte: „Să-mi bag pula, trebuia să mă fac prof de sport”. Nu de alta, da’ simţi aşa, că e o piaţă de puştoaice fragede de 15 ani care se fut în draci pentru că au impresia că asta le face mature şi sunt extrem de uşor de impresionat. Dacă ai 20 de ani, deja în ochii lor eşti un tip rafinat cu experienţă de viaţă, şi dacă ţi-o sug deja le faci tu lor un favor. Dacă aud că ai carnet de conducere şi salariu deja se cacă pe ele de impresionate ce sunt. Şi absolut orice le sugerezi şi le propui, nu prea te refuză, că eşti mare şi ştii tu mai bine. Pentru că oricum ai socoti, un tip de 25 de ani, oricât de cretin şi urât ar fi, tot e mai interesant decât unul de 17 ani. Pentru că are 8 ani în plus de experienţă de viaţă cu care poate pulsa. Şi se şi bucură şi ele de asta. Că acu 15 ani dacă se ducea una de a 9-a să zică în clasă, la colege, „fată, m-a futut în cur unu’ de 25 de ani aseară”, râdeau toate de ea că-i curvă. Acuma o invidiază că-i atât de matură şi rafinată încât se uită ditamai masculii la ea. Problema e însă că nu nimereşti în anturaj comun cu fetele ăstea de 15 ani cu deschidere de orizonturi la orizontală. Când ai 25 de ani pur şi simplu n-ai cum să cunoşti oameni de 15. Nu poţi să te duci în faţa liceului şi să te bagi în seamă aiurea, ca un dubios. Şi de-aia îs indignaţi masculii de toată treaba asta. Că dacă eşti profesor deja ai o intrare făcută în lumea asta magică unde găurile sunt mai strâmte ca nara iepurelui şi pizda încă mai miroase a lapte. Şi fraieru’ ăla de profesor de sport are, şi ei n-au. Şi nu e corect!

Complet fără legătură cu cele de mai sus: Ofer meditaţii la limba română, engleză, psihologie şi absolut orice căcat mai vreţi voi la eleve clasele 7-11. Gratis. Rog seriozitate. Fără grase.

Aventuri pe 4 roti, atentiune domnilor, s-a ciordit Mireasa!

Stiu, ti-era un dor de Nelu, ca de un vin fiert, dupa o zi de pescuit la copca. Si iata-l ca a revenit, in forta, mai ceva ca Chuck Norris in tinerete. Luna trecuta, inainte sa dea marele crivat si marele ger, ma trezesc cu un telefon, hodoronc-tronc:

- Taica, ce faci in week-end, acum?

- Ce sa fac ma, o frec. Nu fac nimic. Iar ai idei de vreun pescuit, de vreo masina, de vreo combinatie mai proasta ca tine?

- Nu Patrafire, trebuie sa mi-o ard la o nunta, la o verisoara. Dar nu ma duc singur, ca nevasta-mea e plecata, plus ca eu mai beau cate ceva si nu am chef sa dorm pe la astia la tara acolo… Hai cu mine daca n-ai ce face, decat sa o arzi vagabond, mai bine mananci ceva, dansezi, poate te combini cu vreo sateanca din aia dusa la cosmetica doar de Revelion! zice Nelu, razand…

- Bine ma, hai ca ne bagam. Nunta zici, manca te-ar scoicile alea mari!…


Zis si facut. Vine ziua de sambata, si pe la ora 6 dupa-amiaza ma trezesc cu Nelu la usa. Imbracat la tol festiv, cu un costum din care s-au saturat 10 generatii de molii, mirosind a naftalina din aia “oldschool”, care se vinde la legatura, fara cravata si cu pantofii de lac pe care ii pastra pentru inmormantarea lui, ia uite-l pe al meu tot un zambet, frecandu-si mainile de betia care va sa vie…

Ne urcam elegant in clasica masina a lui Nelu, celebrul deja – Opel Senator din 1988. Inca nu e frig de-ngheata pietrele, asa ca masina porneste la sfert, dintr-a 4-a incercare. Dieselarul vintage se pune in miscare, dovedindu-ne ca inca mai are viata in el. Trebuie sa iesim din oras si sa mergem intr-o localitate, la vreo 40 de kilometri de Medgidia.

- Varule, sa-ti traiasca vezica ta de cursa lunga, de ziua ta, o sa-ti cumpar o oglinda retrovizoare, ca vad ca nu-ti prea place sa te uiti in spate, zic eu, observand lipsa unui element destul de important al masinii.

- Lasa taica, mai bine te-ai scormoni in buzunare de niste bani, sa bagam motorina, ca eu am la mine doar banii de “dar”, pusi frumos in plic.

Pai se putea sa nu-mi faca Nelu una ca asta? Nu am ce zice, ca doar e combinatia lui, se marita verisoara-sa de gradul n’shpe, mi-a obtinut si mie un loc, nu trebuie sa platesc tacamul, macar atat sa fac si eu. Oprim la o benzinarie locala de pe drum care se cheama D&G. Dar nu Dolce & Gabanna si-au tras Peco, ci Daniela si Giani. In timp ce Nelu ramane in masina, la volan, incercand sa caute un post de radio, ies, alimentez, platesc si o stergem.

Urmatoarea oprire, un sat obosit, uitat de lume si de cei care asfalteaza, un loc in care inca se pastreaza traditiile. Adica futu-i-cortul jumatate pe ulita, jumatate in curtea rubedeniilor, cu masa miriilor in fata, in spatele carora troneaza un pres cu Rapirea din Serai, varianta fosforescenta. Nu sunt eu vreun Liviu Varciu sau alt monden get-beget, dar nici nu prea am un pedigree de la Cuca-Macaii, nascut si crescut laolalta cu toti satenii care fac baie doar de ziua lor…

Hopa si taraful, hopa si un manelar care se crede Florin Salam, cu ditamai tinicheaua la gat si un ghiul de parca ar fi mare Domnitor, Nasa-Mare mai spoita decat o masina in cabina de vopsitorie, evident, cu rochia mov si cu pantofii roz plini de noroi, vreo 3-4 bunicute agitate ca li s-au ars sarmalele… ce sa mai, tot tacamul unei nunti clasice romanesti.

Ne asezam la masa, pupaturile de rigoare, Saru-Mana, Saru-Mana, sa va traiasca, Casa de Piatra, alea-alea… Nu cunosc pe nimeni, in afara de Nelu. Incepe muzica, vine mancarea, dansuri in mijlocul cortului, direct in tarana. Nelu se pune sa bea, bazandu-se pe promisiunea mea de a fi taximetristul sau personal in seara asta.

Eu, cu paharul plin de Adria, ma bag intr-o hora, dansez cu o rubedenie de-a lui Nelu pe care daca ne adunam 3 insi tot nu o cuprindem cu bratele larg deschise, ma asez la loc. Nu sunt beat, nu are haz nunta asta… Ma uit la ceas, abia s-a servit aperitivul. Nelu, deja a adunat in jurul sau 2 sticle de Napoleon, goale. Carafa de vin la fel, zici ca e sparta, asa se goleste. Eu stiu ca Nelu tine la bautura bine de tot, deci nu-mi fac griji. Mai suge asta niste tuica, se mai plimba, mai da noroc cu cativa cunoscuti, mai ia si de la alte mese ceva de pus la suflet… Mancare, mai putin. Dupa vreo ora-doua, incep sa-l vad cum se clatina. Dar inca e lucid.

In mintea mea, imi tot zic: Nelule, imbata-te feroce mai repede, si hai sa mergem acasa, ca nu am chef sa te culeg de pe jos… Aiurea, Nelu al meu se tine inca tare pe pozitii. Deodata, in timp ce eu privesc plictisit, dar cu o oarecare perversitate la fata miresei, care nu stiu daca are mai mult de 20 de ani, dar cu siguranta are o fusta mai scurta decat cureaua mea care ma lasa sa trag cu ochiul la pulpitele alea obraznice de purcica, ma trage Nelu deoparte:

- Patrafire, am o idee! Fii atent, cand iti fac eu semn, te duci, pregatesti masina si furam mireasa!

Cand ideile mele de a ma plimba cu salteaua de apa cu fusta scurta incepeau sa se contureze, deodata devin alert. Si e bine-venita vestea de la Nelu, pentru ca muream de plictiseala. Trece vreo jumatata de ora, timp in care Nelu mai subtilizeaza de la alta masa o sticla de lichior albastru, de zici ca e spirt, si o si bea. La un moment dat, cu un ochi la mine si altul 5 mese mai la stanga, putin clatinat, Nelu imi face semn sa ma duc la masina.

Ma grabesc pe furis, ma urc in Opelul lui Nelu si il trag in spatele cortului, langa ograda vecinului. Ma uit pe geam, si deodata il vad pe Nelu, tragand dupa el Mireasa. Nici Mireasa nu este cea mai treaza, si rade in continuu.

- Haide baaaaaai, ia viteza! zice Nelu, urcandu-se in spate, iar mireasa langa mine, in fata.

Am inteles ca la vreo 5 kilometri mai la vale, este un sat care are discoteca in fiecare sambata, la Caminul Cultural. Na, astia la tara pe aici nu au nici Centru Vechi si nici Arc de Triumf, ca sa duca miresele la pozat dupa ce le ciordesc. Asa ca hai macar s-o ducem la Rocoteca, sa dea putin din cur in timp ce noi negociem cu ginerica, si sa o returnam intacta.

Ajungem in satul urmator, la discoteca celebra. Un fel de Bamboo ceva mai mic, dar cu o parcare la fel de bogata in fata: 5 carute, 4 Dacii tunate la blana si un BMW pisicuta. Cel din urma, pesemne ca este al vedetei locale. Intram toti 3, iar dam de manele. Nelu al meu, luase si pe drum o halba cu tuica, pe care a dat-o in vileag pana aici. Deja, devenise cam Patrocle, nu prea mai stia pe ce lume traieste, abia mai mergea si abia mai tinea ochii deschisi… Dupa vreo 5 minute, ii zic lui Nelu ca-i astept in masina, ca e prea tare muzica si e mult fum.

Ma urc in masina si astept, gandindu-ma cat mai dureaza petrecerea asta si ca deja am obosit. Dar na, i-am promis lui Nelu ca sunt soferul lui, nu pot sa-l refuz pe cel mai bun prieten al meu… Mai stau linistit cam un sfert de ora, dupa care ma trezesc in masina, cu Nelu si cu Mireasa intrand in spate, lesinati de ras, lesinati de betie, trasnind a alcool mai ceva ca o sticla de Polar sparta…

Intra oamenii, o iau din loc, intorc si ne asternem la drum. Ma gandesc sa opresc la coltul strazii unde e nunta, sa apucam sa-l sunam pe ginerica si sa negociem mireasa. Zis si facut. Pe drum, liniste totala in masina, pesemne ca astia din spate au adormit. Ii las, ma gandesc sa-i trezesc la fata locului. Pe la mijlocul drumului, fix in mijlocul campului, masina de colectie a lui Nelu se opreste. Pesemne ca motorina de 50 de lei pusa de mine nu a ajuns…

Ma intorc in spate, la cei doi petrecareti. Incep sa-l trezesc pe Nelu, o inghiontesc si pe Mireasa. Bai, trezirea, ca am ramas in drum! Bezna totala, numai cerul plin de stele si cativa greieri inghetati de frig se aud in jur. Nicio lumina in masina, Nelu face economie cu becurile arse.

Nelu parca se trezeste si ma intreaba ce se intampla. Scot telefonul, stiam ca are lanterna din aia cu LED. I-o bag in fata, sa caste ochii mai larg. Ma uit la Mireasa cum incepe sa se trezeasca, mormaind nemultumita, curios de ce va zice… Hmmmm, parca are alta rochie…

- Ba Nelule, bagati-as bombe-n fund, esti un tampit! Ba boule, asta e alta mireasa!

Nelu rade si crede ca fac misto. Si la cat e de beat, nu cred ca face diferenta dintre matracuca asta si verisoara-sa. Pesemne ca la Bamboo-ul Cultural, Nelu a insfacat o mireasa, alta decat trebuia, cel putin la fel de beata ca el.

Ce ma fac? Astia doi din spate sunt biciclete, nu ma inteleg cu ei. Masina nu mai are motorina. Dar astea sunt probleme minore… Ca undeva, exista doi ginerici, care si-au pierdut miresele. Asa le trebuie, daca i-a mancat in cur, nu?

Bun, dar eu ce naiba ma fac? Cotrobai prin portbagaj, dardaind de frig. Nelu, ca un adevarat intreprinzator, locuitor al unui sat sub care trece o conducta de benzina, a pitit in portbagaj, langa roata de rezerva, o sticla de Cola de 2 litri cu motorina. Sau benzina, naiba stie… Cert e ca e galben. Il bag in rezervor disperat si dau la cheie. Nimic. Incerc iar si iar. In final, V6-le nemtesc revine la viata si eu chiui de fericire. Merge ca uns, parca mai bine ca inainte. Dar incotro sa ma duc acum? Sa recuperez mireasa originala, sau s-o sterg de tot spre casa?

Aleg calea cea drepta si ma intorc la discoteca. Mai pe furis, asa, sa nu cumva sa dau de vreun ginerica ofticat ca i s-a furat mireasa de sub nas si sa-mi umfle mufla cu toti satenii ca la Posada, ma uit cu ochii cat cepele. Aiurea, toti de aici sunt drojditi, facuti praf. Parchez masina ceva mai departe, deschid usa din spate, iau mireasa adormita in brate si o urc intr-o caruta care avea niste fan, parcata in fata clubului de fitze. E facuta clarinet, e mai beata ca Nelu, nu simte ca afara sunt aproape 0 grade… Dupa care, ma duc inauntru si recunosc mireasa noastra. O iau de o aripa, o arunc in masina si ne facem nevazuti…

Ca-n filmele cu prosti, nimeni nu a observat ca mireasa a fost ciordita. La niciuna dintre nunti! In afara de soacrele preocupate cu bucatele, toata lumea este pilaf. Se pare ca sportul national din zona asta este drojdeala prelungita. Il aduc pe ginerica la masina sa-si ia mireasa adormita in primire. Nelu, deja sforaie pe bancheta din spate si doarme cu clabuci la cur.

Zic saru-mana, la revedere, si ma urc in masina grabit, cu gandul la o benzinarie. Cum dam de asfalt, opresc la o bomba de benzinarie indoielnica pentru a nu mai avea surprize cu ramasul in drum. Ma caut prin buzunare, ciuciu! In afara de cateva monede si 5 lei, bate vantul. Stai asa, ca are Nelu banii de dar, ca nu a mai apucat sa-i dea, iau de acolo si se descurca el mai departe…

Caut plicul in haina lui Nelu, il deschid, supriza: mai sunt 50 de lei. Nelule, arde-te-ar ciorbele pe matze, ai baut si banii de dar! zic eu…

Bag motorina de 50 de lei si o luam in sfarsit, spre casa, in linistea noptii. De la gropi, cu gura uscata, Nelu se trezeste si cere ceva de baut.

- Baaa, nu mai suntem la nunta??? Adu si mie un pahar de vin, ca mor aici de sete…

- Ce nunta ba, mai avem 5 minute si ajungem acasa, lasa ca bei acolo, stai naibii cuminte ca o sa vomiti la tine in masina…

- Baaaa, n-auzi ma ca mor de sete??? Ia, trage pe dreapta ma ca nu mai pot… Am in portbagaj o sticla de Cola cu vin de la soacra-mea, opreste s-o scot de acolo!!!

Undeva, departe, soarele incepe sa rasara. Abia cand am ajuns, aeroterma incepe sa bage caldura. Mi-e foame si as manca o shaorma cu de toate, picanta rau. Ciudat, dar nu-mi este somn deloc. In spatele meu, Nelu a adormit cuminte… Opresc masina in fata blocului, in timp ce la doua nunti, probabil, se serveste tortul. O sticla goala de Cola zace in portbagaj.

Nu, nu se mai fac masini ca alta data…

Sper să faceţi cancer

Era anul trecut o campanie cretină pe Facebook, între pizdele proaste, care spunea cam aşa: „Scrieţi un status despre unde vă place să vă lăsaţi poşeta. Fără nici o explicaţie. Gen "Îmi place pe divan". E pentru cancerul la sân!”

Şi pizdele au făcut chestia asta. Evident, nu se menţiona nimic de cancer, nu informa pe nimeni de nimic. Nu împingea universul în nici o direcţie, nu strângea nici un ban, nu realiza absolut nimic. Dacă nu ştiai despre ce e vorba (absolut toată lumea în afară de ele, că trebuia să fie secret scopul), te uitai ca curca-n beci la mesaj şi te întorceai la berea ta.

Şi pizdele se simţeau bine că au ajutat cancerul. Ba nu. L-au oprit sau ceva. Nici ele nu ştiau clar de ce, dar simţeau aşa, în pizda lor, că au făcut o faptă bună.

Anul ăsta, aceeaşi campanie doar că de data asta, trebuiau să spună că pleacă x luni în ţara y. Unde x e ziua naşterii şi y o ţară aleator asociată cu o lună. Gen martie – Franţa, sau ceva.

Aşa că tot Facebook-ul era plin de mesaje de genul:

„Plec în Olanda pentru 12 luni :)”

Făcea chestia asta ceva cancerului de sân?
Nu.

Avea cea mai mică legătură din univers cu cancerul de sân?
Nu.

Simţeau toate pizdele proaste că au făcut o faptă bună şi au ajutat umanitatea mai ceva decât Maica Tereza?
Absolut!

Dragi pizde care fac lucruri fără sens doar din cauză că aveţi impresia că ajută vreo cauză nobilă,

care puneţi poze cu balene omorâte, să vedem noi sânge şi spintecăciuni cu mesajul „ajutaţi balenele!”, fără a lăsa o adresă a oamenilor responsabili, să trimită măcar scrisori de protest cine se simte,

care băgaţi poze cu copii diformi şi mesajul „acest copil s-a născut cu cur pe faţă, ajutaţi-l!”, fără numele individului, un număr de cont sau orice altceva,

care sunteţi atât de proaste încât nu observaţi că prin ce faceţi voi nu ajutaţi pe nimeni cu absolut nimic, şi nici nu vă pasă în mod special. Că scopul nu e ăsta. E să vadă prietenii virtuali ce fire sensibilă şi atinsă de cruzimile vieţii sunteţi voi,

SPER SĂ FACEŢI CANCER.

Dar nu de sân. Că poţi să faci copii şi fără o ţâţă. Cancer de ovare. Să nu cumva să daţi genele de retardate şi generaţiei următoare.
Dar înainte de a muri aş vrea să

Îmi sugeţi pula până la rădăcină, pentru a salva pădurile ecuatoriale.
Îmi gâdilaţi vârful penisului cu amigdalele, pentru a opri braconajul de sturioni.
Faceţi gargară cu testiculele mele pentru a proteja câinii maidanezi de la eutanasiere.
Îmi sugeţi pula de parca viaţa voastră ar depinde de asta pentru pace în univers.

Şi voi, dârlăii care râdeţi acuma. Râdeţi degeaba. Proastele ăstea sunt femeile voastre. Într-o zi o să vă întoarceţi acasă de la muncă şi o să mă găsiţi înfipt până la coaie în curul prietenei voastre. Şi ea cu ochii ăia inocenţi, de vită cretină, o să se uite spre voi şi o să zică:

„Iubi, nu e ceea ce crezi! E o campanie pentru ajutorarea copiilor orfani din judeţul Brăila!”

.

.

Trimite acest mesaj la toată lista te de messenger, toţi prietenii de pe facebook şi pe mail la colegii de muncă pentru a ajuta pisicile cu leucemie!