Nu înţeleg tipii cu pantaloni roşii. Am stat şi am analizat în capul meu complex problema pe toate părţile, şi tot nu văd o situaţie social acceptată în care un tip ar purta pantaloni roşii. Şi totuşi există. Mereu când vâd unu’ cu aşa ceva, îl întreb nişte chestii:
1. Vindeau şi la băieţi pantalonii ăia roşii sau a trebuit să mituieşti o boschetară cu un pachet de ţigări să-i cumpere pentru tine?
2.Nu a scuturat din cap dezamăgit băiatul de la casă, uităndu-se urât la tine când i-a băgat în pungă?
3.Veneau şi cu un dop anal asortat de aceeaşi culoare, sau producătorii presupun că îl cumperi separat?
4, Eşti orfan, nu? Pentru că nici un tată normal nu şi-ar lăsa fiul să iasă din casă cu pantaloni roşii fără să-l caftească bine.
Serios. Prietenii nu-şi lasă prietenii să poarte pantaloni roşii. E o datorie civică.
Deşi majoritatea tipilor cu pantaloni roşii au prieteni cu minim eşărfuţă. Şi iarăşi e o chestie pe care nu o înţeleg. Am văzut în ultimul timp multe grupuleţe de-ăstea de prieteni care-s foarte foarte atingăcioşi unul cu altul. Adică se cuprind de mijloc când vorbesc şi-şi pun mâna pe zona lombară când merg în şir pe o scară, ca să simtă ăla din faţă că nu s-a pierdut de cel din spate şi să se alarmeze.
Şi toate instinctele mele îmi zic că ăştia sunt curişti. Dar îi văd în grupuri mixte şi intuiţia îmi zice că sunt doar nişte heterosexuali foarte ciudaţi, şi aşa sunt ei. Aşa se poartă acuma, să fii atingăcios cu prietenii tăi de sex masculin şi foarte efeminat. Că testosteronul e ceva ţărănos sau gen. Şi, fiind masculi beta, au nevoie de o coeziune mai puternică în cadrul grupului de masculi. Că nu-s destul de coioşi să se descurce singuri. Au nevoie să fie atinşi prietenos de alţi masculi, ca să se simtă protejaţi de ei.
Pe vremea mea, dacă mergeam într-o direcţie cu un amic şi la un moment dat ne încurcam direcţiile şi, din greşeală, din mers, ne loveam mâinile, păi nu mai vorbeam vreo 2-3 săptămâni de jenă.
Mă rog, poate exageram şi noi. Dar tot cred că masculii care nu şi-o trag la căcău nu ar trebui să atingă alţi masculi decât dacă fac ceva eroic, ca o piramidă umană să-i dea un pumn în ochi la un ciclop de 10 metri sau ceva. În nici un caz să se aplece să-i spună unuia ceva la ureche, şi să-şi sprijine mâna de mijlocul lui în timp ce o face.
Poate oi fi io în continuare un ţăran încuiat la minte, da’ am impresia că băieţii ăştia vor să şi-o suflece reciproc.
Şi, ca dârlău, dacă te strecori printr-un bar plin, ştiu că e fain să le îndepărtezi pe gagici din drumul tău punându-le mâna la 5 centimetri deasupra curului şi împingându-le uşor. Că se sperie ca nălucile, fiind cu destulă conotaţie sexuală încât să simtă tensiunea, dar nu cu destulă încât să se simtă realmente agresate.
Da’ daca vrei să treci pe lângă mine şi îţi sunt în drum, îmi pui mâna pe umăr, cetăţene, şi mă dau. Dacă pui mâna mai jos, deduc că nu vezi bine şi necesiţi un pumn în ochi pentru îndreptatul retinei.
Update: Cred ca oamenii cu pantaloni rosii asculta Bon Iver. Sa ma fut singur in diagonala daca nu e cea mai pretentioasa si lipsita de substanta hipstereala basita de la “the killers” incoace.
