Era anul trecut o campanie cretină pe Facebook, între pizdele proaste, care spunea cam aşa: „Scrieţi un status despre unde vă place să vă lăsaţi poşeta. Fără nici o explicaţie. Gen "Îmi place pe divan". E pentru cancerul la sân!”
Şi pizdele au făcut chestia asta. Evident, nu se menţiona nimic de cancer, nu informa pe nimeni de nimic. Nu împingea universul în nici o direcţie, nu strângea nici un ban, nu realiza absolut nimic. Dacă nu ştiai despre ce e vorba (absolut toată lumea în afară de ele, că trebuia să fie secret scopul), te uitai ca curca-n beci la mesaj şi te întorceai la berea ta.
Şi pizdele se simţeau bine că au ajutat cancerul. Ba nu. L-au oprit sau ceva. Nici ele nu ştiau clar de ce, dar simţeau aşa, în pizda lor, că au făcut o faptă bună.
Anul ăsta, aceeaşi campanie doar că de data asta, trebuiau să spună că pleacă x luni în ţara y. Unde x e ziua naşterii şi y o ţară aleator asociată cu o lună. Gen martie – Franţa, sau ceva.
Aşa că tot Facebook-ul era plin de mesaje de genul:
„Plec în Olanda pentru 12 luni :)”
Făcea chestia asta ceva cancerului de sân?
Nu.
Avea cea mai mică legătură din univers cu cancerul de sân?
Nu.
Simţeau toate pizdele proaste că au făcut o faptă bună şi au ajutat umanitatea mai ceva decât Maica Tereza?
Absolut!
Dragi pizde care fac lucruri fără sens doar din cauză că aveţi impresia că ajută vreo cauză nobilă,
care puneţi poze cu balene omorâte, să vedem noi sânge şi spintecăciuni cu mesajul „ajutaţi balenele!”, fără a lăsa o adresă a oamenilor responsabili, să trimită măcar scrisori de protest cine se simte,
care băgaţi poze cu copii diformi şi mesajul „acest copil s-a născut cu cur pe faţă, ajutaţi-l!”, fără numele individului, un număr de cont sau orice altceva,
care sunteţi atât de proaste încât nu observaţi că prin ce faceţi voi nu ajutaţi pe nimeni cu absolut nimic, şi nici nu vă pasă în mod special. Că scopul nu e ăsta. E să vadă prietenii virtuali ce fire sensibilă şi atinsă de cruzimile vieţii sunteţi voi,
SPER SĂ FACEŢI CANCER.
Dar nu de sân. Că poţi să faci copii şi fără o ţâţă. Cancer de ovare. Să nu cumva să daţi genele de retardate şi generaţiei următoare.
Dar înainte de a muri aş vrea să
Îmi sugeţi pula până la rădăcină, pentru a salva pădurile ecuatoriale.
Îmi gâdilaţi vârful penisului cu amigdalele, pentru a opri braconajul de sturioni.
Faceţi gargară cu testiculele mele pentru a proteja câinii maidanezi de la eutanasiere.
Îmi sugeţi pula de parca viaţa voastră ar depinde de asta pentru pace în univers.
Şi voi, dârlăii care râdeţi acuma. Râdeţi degeaba. Proastele ăstea sunt femeile voastre. Într-o zi o să vă întoarceţi acasă de la muncă şi o să mă găsiţi înfipt până la coaie în curul prietenei voastre. Şi ea cu ochii ăia inocenţi, de vită cretină, o să se uite spre voi şi o să zică:
„Iubi, nu e ceea ce crezi! E o campanie pentru ajutorarea copiilor orfani din judeţul Brăila!”
.
.
Trimite acest mesaj la toată lista te de messenger, toţi prietenii de pe facebook şi pe mail la colegii de muncă pentru a ajuta pisicile cu leucemie!
