O sa va spun o intamplare mai ciudata. Care probabil ni se intampla tuturor, macar o data in viata. O zi perfecta, impecabila, fara probleme de nicio culoare.
Azi am avut treaba prin Bucuresti. Trebuie sa ajung si in Militari, dar si pana in Pipera. Ma urc in masina si o iau spre Unirii. Este luni dimineata, ora 8:30, exact atunci cand de obicei este nebunie curata in trafic. De la Muncii nimeresc semaforul pe verde si o tin asa pana inainte de Unirea. Nu am vazut in viata mea niste semafoare sincronizate atat de bine, incat poti chiar sa mergi constant, cu viteza legala, si sa ajungi la timp acolo unde ai nevoie.
Semaforul, dotat cu un cronometru care imi arata cate secunde mai am de asteptat, are deasupra un semn mare si vizibil: ‘Pentru un mediu inconjurator mai curat, dar si pentru ca masina dvs. sa fie mai economice, este recomandata oprirea motorului cand aveti de asteptat peste 30 de secunde’.
Zis si facut. Liniste completa la semafor, niciun motor nu se aude, toate cele 9 masini care asteapta odata cu mine si-au oprit pentru cateva secunde pistoanele.
Se face verde si ajung la Unirii. Este ceva aglomeratie: la stop, sunt 3 randuri de masini. Stau cateva secunde si plecam cu totii, traversand lejer intersectia uriasa din fata magazinului.
O masina din fata mea franeaza brusc. Cred ca am vedenii si ma sterg la ochi. Un sofer de TAXI pune avariile si coboara din masina grabit. O ia de mana pe o batranica ce cara un cos de cumparaturi si o ajuta sa treaca strada, in timp ce alti doi soferi opresc si ei, chiar daca aveau verde, si asteapta cuminti.
Doua fete tinere care stateau la stop aplauda si soferul de TAXI le face cu mana, urcandu-se inapoi in masina.
Plec mai departe, pe Cheiul Dambovitei. Asfaltul este drept, perfect, proaspat turnat. Nici daca as avea pe bord un pahar plin pana la refuz de cafea, nu as reusi sa pierd vreo picatura. Imi place de Oprescu, si-a facut treaba si a asfaltat absolut fiecare centimetru patrat de sosea.
Ma uit la ceas si au trecut doar 14 minute de cand m-am urcat in masina, si sunt deja la Eroilor. La Academia Militara, fac stanga si imediat ma opreste un politist care astepta dupa colt, pesemne la panda.
- Buna ziua, de ce nu semnalizati schimbarea directiei de mers?
- Domnule Agent, uitati-va si dvs ca mi s-au ars becurile pe semnal din partea din fata, cred ca este o defectiune a masinii din fabrica!
- Am inteles… Asteptati va rog 2 secunde.
Politistul se duce la masina de patrulare, ia ceva din portbagaj si se intoarce la mine. Imi da un set de becuri noi si imi spune ca daca am timp, ma poate ajuta sa le montez pe loc.
Ii multumesc si il asigur ca odata ajuns acasa, le voi monta singur. Imi ureaza sanatate, imi strange mana cu putere si imi spune sa am grija de mine si de familia mea cand sunt la volan.
Merg mai departe si ajung pe Iulia Maniu. Strada este destul de libera, mai ales ca nu exista nicio masina pe marginea drumului, acolo unde e plin de semne cu Oprirea Interzisa. Ma bucura nespus faptul ca soferii din Bucuresti respecta in sfarsit semnele de circulatie!
In 2 minute sunt la Cora Lujerului, unde am eu treaba. Parchez masina in subterana si ma intorc dupa vreo ora si jumatate de discutii cu cineva de la BCR. Ma intorc la masina si, ce sa vezi: nu mai porneste! Uitasem farurile aprinse la Logan si s-a dus naibii toata bateria…
Opreste un om care era cu un copil si impingea un carucior plin de cumparaturi.
- Pot sa va ajut?
- Domnule, nu am cabluri de curent, dar daca vreti, va las eu in drum daca va grabiti!
Ii spun ca trebuie sa ajung tocmai pana in Pipera, la mama naibii, si ca nu il pot deranja. Imi spune ca sta prin zona, asa ca nu e nicio problema. Ma urc suparat in masina noilor amici si iesim din parcare, la drum.
- Va deranjeaza daca imi aprind o tigara?
- Nu, nicidecum, e masina dvs.
Omul fumeaza si mai povestim una-alta despre politica si cursul Euro care a sarit de 2,5 lei. Dupa ce termina tigara, o stinge frumos in scrumiera masinii.
Ajungem in Pipera si ma lasa exact la ambasada americana unde vroiam sa ajung. Deodata, copilul sau de pe bancheta din spate ii spune tatalui sau de la volan:
- Tata, dar aici nu suntem in Berceni, la noi acasa!
Mi-e rusine si imi dau seama ca omul a facut un ocol urias doar ca sa ma duca pe mine. Ii multumesc si le promit indatorarea mea morala pentru gestul facut.
Ajung la aer conditionat, dupa ce am alergat prin caldura verii de afara. Imi suna telefonul:
- Buna ziua, de la Dacia Asistenta va sun. Unde vreti sa va aducem masina pe care ati lasat-o in parcare la Cora? I-am schimbat acumulatorul cu unul nou si acum o avem pe platforma.
Stiam eu ca cei de la leasing mai au o cheie, dar nu aveam habar ca sunt atat de bine pusi la punct si ca monitorizeaza problemele masinilor.
Dupa-amiaza ajunge si platforma cu masina mea la ambasada.
- Ne cerem scuze ca ati ramas fara curent, este vina noastra. Aveati din fabrica un acumulator mai slab, dar acum l-am inlocuit cu cel mai bun. Nu va costa nimic, nici deplasarea si nici platforma. Ba mai mult, aveti discount 50% la toate piesele pe care doriti sa le schimbati la masina, pentru deranjul facut. Uitati un card special de reduceri! Aaaa, apropo. Si v-am inlocuit si toate becurile de la masina!
Ma duc inapoi spre Constanta, in masina mea cu baterie si becuri noi. Si cand m-am trezit, erau 42 de grade, claxoane cu nemiluita, sute de masini blocate si un vatman coborase sa-l ia la bataie pe un taximetrist care parcase pe linie, pe Stefan cel Mare, in timp ce un politist nepasator statea linistit la umbra cu o bere in mana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu