mi-am adus aminte sa fiu om

Nu am cum sa ma supar cand lumea nu e de acord cu mine cand scriu ceva. E firesc. E normal. E firesc de normal. Orice as face, exista lume care da LIKE, in semn ca sunt de acord cu ce zic. Exista oameni care critica, injura si arunca cu noroi, pesemne ca nu sunt de acord cu ce scriu. Si mai sunt cativa, rar de tot, care argumenteaza cand nu sunt de acord cu ceva. Pana si cei despre care ai jura cu mana pe inima ca s-au nascut doar sa faca lucruri bune, sa fie eroi, sa salveze oameni sau sa schimbe omenirea, se zice de rau si sa gasesc oameni carcotasi. Asadar, cum pot eu sa ma supar cand se ia lumea de mine de la un amarat de post pe un amarat de blog? Nicidecum. Dar altul e subiectul azi.

Azi am descoperit ca suntem un popor de oameni orbi ... nu fizic...ci cu mintea.

Am neamuri care se plang non-stop ca au datorii la banca, ba ca nu le ajung banii de pensie, de salariu, ba ca nu au bani de excursii, revelioane si alte cele. Si sunt de acord cu ei. Dar nu observa ca sunt mult mai bogati decat majoritatea: sunt perfect sanatosi, cu copii realizati, fericiti si cu locuri bune de munca.

Mai stiu pe cineva care are 2 apartamente, si zilele trecute plangea ca de vreo 4 luni nu reuseste sa il inchirieze pe unul dintre ele si ca e nevoita sa plateasca impozit si intretinere degeaba. I-am zis: habar nu ai ce inseamna saracia. Sunt oameni care in momentul in care gasesc o plapuma intr-un canal calduros, devin cei mai bogati din univers. Exista oameni care atunci cand isi intind mainile catre un foc de lemne sa se incalzeasca pe sub un pod din Constanta, zambesc si se bucura infinit.

Poate sunt multi cei ca mine, care s-au suparat enorm atunci cand i-a lasat masina in drum. E greu pentru un barbat sa fie dezamagit de bunul sau cel mai de pret, masina. Tin minte ca eram ingandurat, suparat, enervat… Injuram si nu gaseam solutii, nu aveam nici bani de service, nici de piese noi. Dar stii ceva? Nu m-am nascut cu fundul in masina. Nu e nicio tragedie. Voi merge cu autobuzul si cu maxi taxi pana cand voi gasi o cale de a repara masina.

Acum hai sa va dau si un exemplu amuzant. Vine o trompeta, nu stiu cum o cheama, o zdreanta ordinara, siliconata, fosta amanta a lui Piturca, la un jeg de Acces Direct, si plange ca i-au explodat silicoanele. Fa, jegoaso, cine te-a pus sa-ti bagi silicoane second-hand la un doctor care are cabinet intr-o garsoniera de bloc? Ai sute de mii de Euro in cont, ai Range Rover, ai proces cu Piti ca vrei sa-l golesti de bani, si versi lacrimi false la televizor? Jenant.

Gata, inapoi pe modul serios. Romanii au uitat sa planga pentru ceea ce conteaza. Romanul plange acum cand se scumpeste benzina, cand e prea mare coada la reduceri, cand nu mai apuca mixer cu discount de Craciun si cand primeste amenda de la Politia Rutiera, tot pe greseala lui. Inainte, lumea plangea numai si numai la despartiri. Lumea era altruista, nu plangea nici macar la propria durere, plangea atunci cand se despartea de cineva drag, pentru totdeauna. Acum plangem daca ni se scade salariul, daca avem datorii la Enel si daca ne lasa masina in mijlocul autostrazii.

De ce suntem orbi? Pentru ca nu stim sa ne uitam la cel de langa noi. Ai o garsoniera amarata si oftezi pentru o vila pe Primaverii? Esti un prost. Sa stii ca sunt sute de garsoniere in care stau cate 4 sau 6 persoane, cu bunici, copii si caine, nu se vaita si nu sunt nici nefericiti. Gandeste-te si uita-te in jurul tau, si brusc vei deveni mai bogat.

Ai o Dacie amarata, lumea face misto de tine si te claxoneaza? Afla ca cei care merg pe jos sunt infinit mai multi, cei care merg cu bicicleta si scuterul ingheata de frig si sunt plouati, cei cu masini scumpe platesc o sumedenie de bani pe piese de schimb, iar cei care te claxoneaza sunt niste frustrati ignoranti. Nu te gandi ca esti sarac, gandeste-te cat de bogat esti fata de altii.

Te doare spatele, stiu. Ba nu, ai racit si ai facut o gripa mai nasoala. Sau ai cazut si ti-ai luxat piciorul pe gheata? Zambeste. Spitalele sunt pline de oameni bolnavi serios, cazuri grave, incurabile, cu urmari urate. Esti mai santos ca niciodata!

Nu sunt multi cei care stiu cum e sa traiesti de pe o zi pe alta, din mila celorlalti, sa nu ai casa, mancare si afectiune. Sunt foarte multi oameni cu probleme serioase, boli extrem de urate care te macina pe interior, care te deformeaza, care s-au nascut cu ele asa, parinti cu copii bolnavi, ce trebuie sa se chinuie toata viata…

Suntem un popor orbit de lucrurile efemere, care nu conteaza deloc. Nu suntem in stare sa gasim in ceea ce facem, in fiecare zi, ceva, orice amanunt, cat de mic o fi, pozitiv si bun. Nu suntem in stare ca atunci cand un alt sofer iese pe geam, ne injura si ne arata degetul din mijloc, sa-i zambim si sa-i facem cu mana prieteneste. Nu suntem in stare ca atunci cand vine seful si ne anunta ca nu vom primi nicio prima de Craciun, sa-i zambim si sa-i multumim oricum pentru faptul ca ne asigura un loc de munca, cand e plina tara de someri.

E in firea romanului sa aleaga mereu calea cea mai usoara, adica acea cale gresita si plina de ura. E mult mai greu sa facem altfel decat ne indica primul nostru instinct, si sa reactionam neasteptat.

Data viitoare cand se va intampla sa ma loveasca o masina din spate, pentru ca nu a pastrat distanta corespunzatoare fata de mine, nu ma voi da jos plin de nervi, gata sa-l injur si sa ma uit nerabdator la pagubele facute. Ma voi da jos repede, ma voi indrepta spre celalalt sofer si-l voi intreba: Ati patit ceva, sunteti in regula?

O simti? Acesta este raspunsul meu: avem soarta pe care o avem pentru ca suntem un popor egoist. Ce ne costa sa ne gandim la ceilalti? Nimic. Ce ne costa sa spunem mereu multumesc, sa lasam masinile care nu au prioritate sa intre pe sosea, sa ii zambim casieritei de la McDrive, sa il salutam in fiecare dimineata pe paznicul de la cladirea de birouri? Nimic. Daca am face astfel de lucruri marunte, devenim mai buni. Daca reusim, nu mereu, dar macar incepem, sa privim partea plina a paharului, de fiecare data cand se intampla ceva ce nu ne place, nu doar ca am deveni mai buni, dar am avea puterea sa schimbam o tara intreaga.

Stiu, te-am plictisit deja. Un alt text inaltator, dar care nu rezolva nimic, vei spune. Nu stiu daca pentru voi rezolva ceva ori ba, dar pentru mine, da. 

Bonus chiar mi-am dat seama ca desii imi este groaznic dor de Ea, ii este mult mai bine fara mine. Si nu...nu am pierdut timp din viata mea, din contra, imi amintesc cu placere fiecare secunda petrecuta cu Ea. Nu voi mai plange ca s-a terminat, voi zambii pentru ce a fost.