vineri, 3 iunie 2011

Alte chestii enervante de pe la noi


Pantalonii cu turul jos: Habar n-am cine a inventat genul ăsta de îmbrăcăminte, dar trebuie bătut cu furca. Sunt un fel de izmene, mulate aşa, dar cu turul între genunchi, lăsat şi lăbărţat de zici că posesorul tocmai s-a căcat pe el grav şi turul bălăngăne sub greutatea a 2-3 kile de maro de colon. Purtate de ambele sexe, au magica proprietate de a transforma şi cea mai miştoacă femeie într-o nasoală nefutubilă. E magie. Poţi lua cei mai mişto craci din univers, pui pantaloni de-ăştia şi femeia se transformă într-o maimuţă nasoală. Deşi bănuiesc că numai maimuţele nasoale poartă aşa ceva şi nu e un proces de transformare. Joi am văzut prin oras, un oligofren încerca să treacă strada şi purta de-ăştia. Încerca să sară gardul ăla verde de juma de metru dintre benzi şi i s-au agăţat pantalonii în el în cel mai penibil mod. Din păcate, soarta nu are umor şi prostul nu s-a împiedicat, să-l calce o maşină pe gît din cauza pantalonilor, aşa cum ar fi meritat. Ce să-i faci, Dumnezeu anost. Poate face cancer, totuşi.


Bătrânii din cluburi: Vineri în The Bank zici că se dădeau medicamente compensate. Pe lângă faptul că clubul era oribil de plin, am numărat vreo 10 cetăţeni trecuţi de 40 de ani lejer, poate chiar şi de 50. Oamenii ăştia n-au ce face acasă? Ce pula mea să cauţi la 50 de ani la 2 noaptea în club? Nu-ţi dai seama că e penibil? Mă aşteptam ca o fosilă de-asta să-şi scape proteza în paharul de Jack cu Redbull, sau măcar să facă un infart hazliu, de la combinaţia de energizant şi viagra, dar iarăşi, Dumnezeu anost. Io la vârsta aia o să mă bucur liniştit de impotenţă şi de noua generaţie de medicamente pentru ficat care o să-mi perimtă să mă îmbăt pînă mă cac pe mine în confortul propriei mele case. Serios, dacă mă prinde cineva, prin 2030 că o ard monden la 2 noaptea cu medicamentele de prostată în buzunar, vă rog să îmi spargeţi capul.

Oamenii care aruncă cu şerveţele în bodegi: Este fizic imposibil ca un creier care are măcar o trăsătură salvatoare ce-l scuteşte de oligofrenie totală să lase omul de care e ataşat să arunce cu şerveţele în sus, în club. Care pula mea e fantezia? Eşti maimuţă? Îţi place să vezi obiecte uşoare în mişcare prin aer? Nu există nici un motiv valabil pentru care un om cu un IQ care-i permite să respire şi să meargă în acelaşi timp s-ar bucura să arunce şerveţele în sus. Am văzut bebeluşi care se bucură când aruncă hârtii în sus şi râd din gingii. Dar e de înţeles, pentru că bebeluşii sunt complet idioţi. Oamenii normali mai evoluează din stadiul ăla. Poate oi fi radical, dar aş vrea să fac lagăre de concentrare pentru oameni care aruncă cu şerveţele. E de bun simţ să presupui că singurul lucru bun pe care l-ar putea face în toată viaţa asta genul ăsta de oameni e săpun.


Timişoara şi Clujul: Urăsc oraşele ăstea două că sunt pline de gherţoi mândri de oraşul lor. Umflă guşa ţanţoş că au istorie şi arhitectură şi ce pula mea mai au. Bine bă, da’ ştiţi ce n-aveţi? Viaţă. Nu se întâmplă nimic relevant în oraşele ălea moarte. Te naşti şi, 70 de ani mai târziu mori, dându-ţi seama că nu s-a întâmplat nimic interesant toată viaţa ta. De-aia se şi sperie când vin la mare. Că e aglomeraţie, că lumea e atât de grăbită şi gălăgioasă şi alte plângeri de-ale lor. E normal, bă, să fie aşa, că aici se întâmplă chestii. De-aia e lumea grăbită şi gălăgioasă. Sunteţi ca’ Tarzan, aţi venit la oraş şi vă minunaţi că aici evenimentele se desfăşoară şi viaţa nu e îngheţată în timp ca o fotografie, ca la voi. Cu accentele voastre ciudate. Cum vorbiţi voi cu 25% mai lent decât noi, oamenii normali. No, păăi e nooormaaal săă vorbeeştii aşaaa câând nuu se întâââmplăăă niiimiiic pe lâângăă tiine cuu deceeniile, căă nuu pieerzi niiimiiicaaa. Da’ aici, la noi, până ai terminat tu o propoziţie a trecut viaţa pe lângă tine. Tu îţi dai seama că la ce concluzie ajungi tu cu prietenii tăi în o oră, eu cu prietenii mei ajungem în 45 de minute?

Un comentariu: