Există multe moduri de a părea deştept, şi dacă eşti extrem de prost.
Spre exemplu, dacă nu poţi transmite nimic complex, transmite ceva simplu într-un mod complex. Formulează-ţi ideile pompos, cu neologisme şi sinonime cu mai multe silabe decât primul cuvânt care-ţi vine în minte. Cu cât se înţelege mai greu ce ai vrut să zici, cu atât pare că ai vrut să zici ceva mai complicat.
E ca şi cum te-ai screme să ridici o damigeană goală. Dacă te scremi destul, trecătorul bănuieşte că e plină.
Sau, dacă nu poţi să spui ceva inteligent, întrerupe pe cineva care spune ceva inteligent. E la fel de uşor.
Vreau să ajung genul ăla de om ale cărui citate sunt puse pe Facebook. Să spun chestii destul de scurte încât să le poată înţelege şi analfabeţii care dau share la citate.
gen NU POŢI SIMŢI MIROSUL LIBERTĂŢII PÂNĂ NU TE DESCALŢI DE ŞOSETELE CONFORMISMULUI.
Cred că e destul de entelectual pentru fanii filosofiilor de maxim două rânduri care vor să pară deştepţi fără să depună un efort.
Când citează pe cineva, prostul vrea să spună:„Faptul că am ajuns într-o conjunctură în care să găsesc şi să apreciez isteţimea asta mă validează ca om şi mă face să par cult”.
Dar tot ce transmite e: „Uitaţi ce perlă de inteligenţă destul de scurtă încât să o înţeleagă şi să o aprecieze şi mintea mea simplă am găsit!”
În două rânduri nu poţi comunica ceva profund. Poţi comunica doar ceva ce sună interesant.
Şi orice om care digeră citate scurte şi le împărtăşeşte cu amicii ca să le arate ce isteţime a reuşit el să găsească e un cretin iremediabil, oricât de cunoscut şi valoros ar fi autorul citatului.
Să îi citezi pe Paler, Einstein, Oscar Wilde, Nietzsche şi alţii scoşi din context, probabil fără să le fi lecturat cap-coadă vreo carte, ca şi cum în citatul ăla e chintesenţa operei lor, e ca şi cum ai sări peste 12 ani de şcoală şi te-ai duce direct să-ţi ridici diploma de BAC.
Dacă ar fi ştiut ăştia ce gen de proşti o să ajungă să-i admire n-ar mai fi scris o carte întreagă în viaţa lor. S-ar fi mulţumit cu 5 pagini de citate. Mai mult decât suficient pentru intelectualul modern.
Desigur, uneori, în mijlocul unei argumentări, foloseşti câte un citat care-ţi întăreşte părerea, explicând contextul din care l-ai scos.
Dar nici un om mai inteligent decât o banană nu a trântit vreodată din senin citate, aşa cum fac toate maimuţele pseudointelectuale pe internet.
Aşa că propun ca, mereu când vedeţi un profund de-ăsta cum vomită câte un citat, să îi răspundeţi cu clasicul „M-ai dat jos de pe căcat”. (Am auzit- prima oară de la fostu’ coleg Marian, nu stiu dacă a scornit-o el)
E o frază simplă, care exprimă o trăire adâncă rău. Înseamnă că ce tocmai ai citit ţi-a cutremurat tot cotorul existenţei în aşa hal încât dacă ai fi fost aşezat pe veceu, ai fi căzut de pe el.
Şi am scris textul ăsta din paragrafe foarte scurte, să îl poată citi şi filosofii de internet fără să le fugă ochiul. Ba chiar am şi subliniat nişte părţi numai bune de pus citate la status/facebook/ ce o mai fi, în caz că 3000 de caractere e o lectură prea groasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu