Bicicleta statică

Există un moment în viaţa oricărui leneş când îşi dă seama că de la lene a început să arate nasol. Că nu mai e ca la 16 ani, când corpul insistă să fie suplu şi ferm, absolut oricât ţi-ai bate joc de el. După o vârstă începe să arate fix cum ai grijă de el.

Şi e extrem de dezamăgitor pentru leneş. Aşa că leneşul se hotărăşte să se apuce de ceva exerciţii, să se menţină. Da’ nu de azi, că e marţi. De lunea viitoare. Că luni e o zi bună să începi chestii. Sau mai bine de pe 1, să fie ceva clar, începutul lunii.

Şi e complicat. Că leneşul ar putea să se ducă la alergat în parc. Dar nu vrea, că acolo sunt oameni care-l văd că aleargă şi o să creadă că nu e mulţumit de cum arată. Bine, nu e mulţumit de cum arată, dar nu trebuie să ştie alţii asta. Nu dă bine să vadă oamenii că stai prost cu stima de sine. Ar putea să se ducă şi la sală, da’ acolo e şi mai rău. Că acolo sunt unii care chiar ştiu ce fac. Şi e jenant să mori dupa ce alergi 500 de metri lângă un pachet de muşchi de pe banda alăturată, care tocmai a băgat 10 km şi abia a început să transpire.

Deşi, fie vorba între noi, pachetul ăla de muşchi a văzut sute de gelatinoşi la sală cum mor după 500 de metri. Că se duce zilnic. Deja s-a plictisit să râdă de ei de ani buni. Îl doare pe el la bască că ţie îţi tremură mâna când faci cu 30 de kile la piept.

Nu. E de căcat la sală. E ca şi cum ai recunoaşte că ai o problemă. Şi nu e o problemă. E ceva mic, de rezolvat în timpul liber.

Aşa că leneşul găseşte soluţia perfectă: o să-şi ia o bicicletă statică, să pedaleze în casă, în timp ce se uită la TV.

Şi decartează 2-3 milioane, ia una, pedalează la ea o dată la 3 zile timp de 2 săptămâni, după care concluzionează că nu contează cum arăţi, atâta timp cât te simţi bine cu tu tine.

Şi de aceea, dragii moşului, toate bicicletele statice din Univers se află după uşile de la sufragerie la cetăţeni şi adună praf.

Că bicicleta statică este un lucru extrem de anost. Îi lipseşte tot ce e frumos la ciclism: plimbatul, aerul curat, săritul peste chestii, mersul la vale fără mâini. Păstrează doar cel mai de căcat lucru din toată bicicleta: pedalatul.

Fetelor. Nu vă mai luaţi biciclete statice. Duceţi-vă, dracu’, la sală, că nu râde nimeni de voi. Alergaţi în parc, luaţi-vă o bicicletă cu roţi. Să pedalezi la o chestie fără să ajungi nicăieri e ca a te trezi cu spermă în păr fără să te fuţi.