Lume, avem o problemă cu pozele

Salut lume. Cred că avem o problemă în ultimul timp, noi doi. Faci prea multe poze. Nu înţeleg care-i scopul.

Adică na, înţeleg când te sui pe muntele pulimanjaro să faci o poză, că e mare chestie. Sau când îţi găseşti un frate geamăn de mult pierdut. Sau când vezi un pitic călare pe un câine. E fain. Scoţi smartfonu, tragi o poză, să vadă toată lumea realizarea ta sau chestia aia absolut ieşită din comun.

Dar cine-s oamenii ăştia care ies pe o bancă în parc cu prietenii cu care se văd der 3-5 ori pe săptămână şi se gândesc că ar trebui să imortalizeze momentul şi să-l pună pe facebook, DE PARCĂ AR DA CINEVA UN FUTCĂCAT ZBURĂTOR că staţi voi pe o bancă şi beliţi fasolea spre un obiectiv.

Serios, lume, avem o problemă.

Înţeleg fotografiile ălea din club. Că acuma toţi au fotografi, să arate ei pe facebook cum se distrează lumea la ei în club. Când vine unu’ cu aparatu’ şi-s în club şi îl îndreaptă spre mine, da, bine, rânjesc oleacă, să aibă şi ei acolo pă site poze cu oameni valizi estetic, că nu mă doare amigdala dacă rânjesc spre obiectiv. Şi se bucură şi chizda, oricare ar fi ea, că îşi dă tag lângă mine în poză şi mor de ciudă restul chizdelor. Căcaturi teritoriale mici, de femei superficiale, da’ ştiţi şi voi: o femeie mulţumită se fute în toate găurile şi nu e prea mult efort din partea mea să rânjesc într-o direcţie.

Dar cine sunt oamenii ăştia care îşi fac poze singuri în club? Trebuie să dovedească cuiva că se distrează? Ies aşa de rar încât e eveniment şi trebuie trecut în cronicile vremii? Mare căcat, fă, ai ieşit la o cafea pe terasă cu 2 prietene. Ştiu că te-ai gătit prună şi că te aşteptai să te admire dârlăii care trec pe lângă tine şi n-au făcut-o, că pula mea, oamenii au treabă, îi doare în pulă de ce gentuţă frumoasă ţi-ai luat tu săptămâna trecută. Da’ asta nu înseamnă că trebuie să te tragi în poză, să pui pe facebook ca să te simţi validată ca om.

Cât de diaree superficială trebuie să fii să îţi simţi ego-ul periat de like-uri de la oameni beta, care se dau bine pe lângă toată lumea şi nu îi doare degetu să dea un click pe butonu de like?

Şi cei mai de jos sunt ăia care îşi fac poze în casă de om. Deci se adună nişte oameni în casă de om să bea o bere şi să vorbească banalităţi, şi unul dintre ei se gândeşte să facă poze cu treaba asta să pună pe net. Şi ceilalţi se gândesc că e o idee bună.

Cine căcat sunt oamenii ăştia? De ce simt ei nevoia să vină cu dovezi fotografice a desfăşurării obişnuite a vieţii? Cum, coaie, să ne facem o poză cum bem bere şi jucăm cărţi? Hai că am io o idee mai bună. Du-te spânzură-te în baie cu şiretul de la adidaşi şi îţi fac eu o poză la cadavru.

De fapt, retrag paragraful de dinainte de paragraful anterior.

Cei mai de jos oameni sunt pizdele care se pozează singure în ipostaze sexy dar cu filtre, photoshoape şi decoruri ciudate, ca să pară că de fapt e artă, nu că nu le-a iubit tati în copilărie destul şi acum ar suge şi pula la cai morţi pentru 100 de like-uri care le-ar pansa stima de sine suferindă.

Retrag şi paragraful de mai sus. Cei mai de jos oameni sunt pizdele care fac şedinţe foto profi fără nici un scop, doar ca să aibă nişte poze profi cu ele.

Da, fă, arăţi foarte bine în pozele ălea profi. Mult mai bine decât în realitate. Data viitoare când îţi dau o clanţă o să închid ochii şi o să-mi imaginez că i-o dau lu aia din poză, nu ţie.

Muriţi, bă, maimuţe superficiale care caută validare în cele mai banale activităţi. Ca regulă, dacă simţi nevoia să fii aprobat în toate aspectele normale ale vieţii ca să te simţi o persoană valabilă, sigur nu eşti. Eşti un căcat de om.