Nu îmi plac proverbele. În general sunt false, şi cad la o analiză atentă:
“Nu da cioara din mână pe porumbelul de pe gard” – În umila mea opinie( şi zic umilă foarte sarcastic pentru că am o opinie foarte bună despre opiniile mele la modul general, părerea mea) amândoua păsarile sunt în mod egal de lipsite de valoare. Poate dacă am trăi intr-o societate în care sistemul monetar ar fi bazat pe păsări, gen cioara = cinci lei şi porumbelul = 10 lei, proverbul ar avea un înţeles mai profund, deşi acest sistem ar creea alte probleme: Îi scade valoarea dacă îi mort? Cum îi ţii la tine? Daca îţi zboară toţi banii ? Dacă dă iar gripa aviară, săraceşte ţara?
“Speranţa moare ultima” - Fals. Bruce Willis moare ultimul. Sau nu moare deloc, în nici un caz nu moare înaintea speranţei, şi dacă e să moară moare cu duşmanul de gât şi după ce a salvat tot ce era de salvat. Bruce Willis este un bărbat adevărat. Genul de bărbat care se demachează cu diluant industrial de bărbat ce e.
“Leneşul mai mult munceşte” – Fals, din experienţa personală.
“Vrabia mălai visează” – Vrabia visează la un cortex destul de dezvoltat pentru a creea imagini interpretabile intr-o stare alterată de conştiinţă.
“Cu un ochi râde şi cu altul plânge” – Eu personal am reuşit să râd numai din gură. Am încercat şi cu ochii şi cu urechile. Nu a mers. Aparent în cursul evoluţiei organele ăstea s-au specializat pe alte funcţii.
“Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.” – Fals. Mie nu îmi plac roşiile, totuşi i-am făcut o salată de roşii prietenei mele şi i-a plăcut.
“Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.” – Nu cade daca e atent sau e foarte gras şi sapă o groapă pentru un om mai slab. De fapt, oamenii normali, fără Alzheimer, ţin minte ce gropi au săpat.
“A ajuns cuţitul la os” . – Eu prefer să ajungă la os decât la organele vitale. E mult mai plăcut.