Aventuri pe 4 roti Nelu Grinch si esenta Craciunului

A venit si concediul, in sfarsit. S-au terminat alegerile parlamentare, a venit zapada peste judetul Constanta, a venit somnul peste astia cu deszapezirea si peste cateva zile ne loveste Craciunul. Cam asta s-a intamplat in ultimele zile cu mine, in caz ca va era dor. Si daca am luat concediu, asa cum probabil veti lua si voi curand, si daca tot s-au terminat alegerile, am zis sa fac o nefacuta.

Am adunat vreo 5 bannere din alea mari cu USL si am inceput sa-mi tapetez acoperisul garajului, ca incepuse sa curga apa. Da-i in pizda ma-sii, daca tot au castigat, cu niste bannere sa faca si ei pomana… Asta s-a intamplat ieri, dar azi, joi fiind, se anunta o zi excelenta. Abia astept sa ma duc la serbarea de Craciun, de la gradinita lu` Antonia. Dupa aia ne intoarcem impreuna, cu toate neamurile, sa facem Pomana Porcului si sa ne pregatim pentru Noaptea Sfanta.
Serbarea incepe la ora 4 dupa-amiaza, am timp berechet si de alte treburi. Dau nitel la lopata prin parcare, sa-i fac loc masinii. Nu am mai iesit cu ea de vreo 3 saptamani..
Dau zapada, intru in masina , dau sa pornesc Fiatul. Dau la cheie, se invarte, nimic. Bateria este buna, dar nu porneste nici de-a naibii masina asta. Si sa stiti ca este o masina buna, am cumparat-o cu putini kilometri, nu e vreo trompeta din aia ambulanta cum sunt alte masini despre care v-am mai povestit. Incep eu sa mesteresc la ea, cat ma pricep, scot bateria, trag curent, ma uit la curent, la benzina, totul pare in regula. Dar e motor din ala aspirat, mai complicat, naiba stie ce-o avea…
Cert este ca se face ora 2 si cam trebuie sa o iau din loc. Dar cu ce? Nu pot nici sa ma tarasc pe buci pana in oras si TAXI am zis ca nu mai merg in viata mea. Ca de obicei, apelez la varianta salvatoare, intitulata simplu si eficient: Nelu.

- Nelule, ce faci fratioare?

- Uite pe acasa, mi-am pus o tuica fiarta…

- Haide, arunca nadragii pe tine si caciula aia fara gauri de molii si du-ma repede la oras, iti platesc eu motorina, ca trebuie sa ajung urgent!

- Da frate, normal, dar conduci tu, ca eu am cam baut…

Ma duc intr-o suflare 3 strazi mai incolo, unde sta Nelu. Ma astepta deja imbracat, cu masina trasa la strada, pornita, ca sa avem caldura. Acelasi Opel Senator cu care ne-am tot plimbat si care ne-a fost martor la atatea intamplari. Obisnuit fiind cu masina, dar si cu “mofturile” sale care vin o data cu varsta, nu am mai avut aceleasi probleme de la inceput. Si am ajuns cu bine in oras, in timp util, nu inainte de a opri la benzinarie: eu sa bag motorina si Nelu sa-si ia o sticla de buzunar de… Unirea.

Intram noi in gradinita, o imbratisez pe asta mica, n-o mai vazusem de vreo 2 saptamani. Ma mai intalnesc cu ceva neamuri care se uita urat la mine, nu ma intereseaza – am venit aici pentru copil. Toti prichindeii sunt aranjati, frumos imbracati, cu papioane, fetitele au rochii de printese si pantofi de lac. Bradul este impodobit si scaunul lui Mos Craciun isi asteapta musafirul.

Pe la ora 4 fara un sfert, cand toata lumea este pregatita si aparatele foto asteapta sa fie folosite, o vad pe educatoare ca incepe sa stranga intr-un colt cativa parinti. Bagaret, ma duc si eu sa vad despre ce e vorba. Cica Mosul antamat pe 300 de lei sa vina sa vorbeasca cu copiii si sa le dea cadouri a ramas inzapezit pe centura cu scuterul.

Ce ma??? Ce Mos Craciun umbla iarna pe scuter frate? Sa ma cac in caciula lui de Mos, parca venea cu sania trasa de reni, nu cu un scuter de pizza-boy. Ideea era ca toti parintii erau panicati ca nu va veni Mosul la copii, insa aceasta veste nu le putea fi data si piticilor care l-au asteptat tot anul pe batranul cu barba alba. Ce e de facut?

Cunosc eu un nene burtos si bine facut, care stie sa joace teatru bine. Unde naiba a disparut Nelu? Intreb ceva lume, ma uit dupa el, nimic. Cand intru in camera cu patuturi suprapuse, pentru copilandrii aia care dorm aici dupa-amiaza, il vad pe Nelu inghesuit intr-unul, sforaind de zor.

- Caca-s-ar mioritele pe fruntea ta, Neluleeeee, scularea ca te sparg! Haide, ca avem treaba, te imbraci in Mos Craciun!

Nelu se scoala, da cu capul de patul de sus, ma injura cu bale la gura duhnind a tuica si se ridica in picioare. Ma duc repede sa anunt parintii ca avem un Mos Craciun nou, care nici nu costa bani, si care este deja in locatie. Il imbrac repede pe Nelu in costum, ii pun caciula, ii arunc sacul in spinare si, cand sa-i trag si barba peste gura, il vad ca incepe sa se clatine usor… Opaaa, stai ca e ceva in neregula!

- Nelule, ma bagi in cacat, sa mor sufocat de Ioana Tufaru daca te mint! Cum naiba te joci tu cu copiii duhnind a alcool si mort de beat?

- Pai frateeeee, in Laponia tu crezi ca Mosul bea sifon sau vodca sa se incalzeasca? Haide ma, ca sunt ok, e lejerica…

Il dresez pe Nelu cand sa intre, la cantecelul cu “Iata vine Mos Craciun”, cand incepe sa cante o tanti la pian. Eu ma duc intre timp la serbarea care a inceput, recita copilasii poezii, unii canta, altii danseaza, impart cateva felicitari facute de ei, parintii fac poze de zor, toata lumea rade si este fericita. Chiar si eu, imi dau seama pana la urma ca totul este in regula, ca sunt tare fericit, ca am tot ce vreau si ca sunt sanatos. A fost un an bun, plin de intamplari care mai de care amuzante, dar si de realizari. Ma bucur ca am familia sanatoasa, o mica verisoara frumoasa si cuminte, dar si un prieten foarte bun ca Nelu care ma ajuta in orice situatie. Sunt norocos.

Copiii se ridica, pianul incepe sa cante. Iata, vine Mos Craciun! Si chiar vine! Nelu al meu, deghizat in Mos, ai putea sa juri ca el este, asa cum il stim cu totii din povesti si filme. Nelu merge drept, ba chiar zice si Ho Ho Ho, copiii incep sa zambeasca si se vede entuziasmul pe fata lor.

Imi zic in gand: bravo Nelu, sa traiesti, esti tare de tot! Raman dator pe vecie pentru treaba asta!

Se aseaza Nelu pe scaunul de langa brad si educatoarele incep sa strige copiii in ordinea alfabetica, sa se duca la Mos Craciun si sa stea de vorba cu el. Eu, entuziasmat, imi astept randul cu aparatul foto in mana, ca sa-i fac poze juniorului cand e in brate la Mosu’, ca toata lumea.

Nelu isi joaca rolul formidabil, stiam ca in el se ascunde un actor din Las Fierbinti, dar nu as fi crezut ca se ascunde si unul din Prison Break, de talie mondiala! Copilasii vorbesc cu Mosul, el ii intreaba una-alta, daca au fost cuminti, daca nu, ce si-au dorit, ce au primit, ce fac parintii, etc. Si la fiecare copil, parintii lui se inghesuiau la poze. Vine un baietel blond, dragut, care zice ca ar vrea cadou un tatic, ca mama lui e singura…

- Ho Ho Ho, Mosul incearca sa indeplineasca toate dorintele copiilor, dar nu mereu reuseste! Ia sa vedem unde e mamica ta…

Din multimea de parinti, se iveste o tanti imbracata cu o rochie stramta, leopard, cizme cu toc, si niste sani mai mari decat burta lui Mos Craciun. E cu aparatul in mana si ii face cu mana lui fii-su sa se uite la poza.

- Ia sa o chemam si pe mamica aici langa Mosu’ sa vedem ce-si doreste… zice Nelu.

Doamna cu pricina, incredibil de sexy, zambitoare si binevoitoare, se duce langa Mosul nostru cel vesel si putin pilit. Mosul insa o trage pe genunchi si ii pune mana pe cur. Numai eu vad asta? Vad si ca doamna incepe sa-si transforme zambetul in ceva crispat, fie ca a simtit o mana care-i strange buca stanga, fie ca a dat peste aroma de Unirea ce izvoraste prin filtrul barbii albe…

Opaaaaa, am belit-o! Era prea frumos ca sa fie adevarat si sa se termine totul cu bine! Insa milfoasa sexoasa se ridica si isi ia copilul fara sa provoace o scena, in timp ce Mosul obraznic probabil are o erectie in timp ce se uita la fundul acoperit de motive animale ce se indeparteaza…

Pfaileeei, am scapat si de data asta! Mai vin ceva copii pe la Mos Craciun, toate bune si frumoase, Nelu si-a revenit. Insa la un moment dat il vad ca isi largeste haina, isi da caciula mai pe spate – a transpirat ca un porc! Eh, asta e, mai sunt vreo 10  copilasi si scapa, si el si eu! Trece Antonia, ii fac poze, zambeste, primeste cadoul, totul decurge minunat.

Un alt baietel, mai dolofan, vrea sa se arunce in bratele lui Mos Craciun. Dar Nelu al meu il ia repede de guler si zice:

- Ho Ho Hoooo, nepoate, usurel, ca Mos Craciun mai are de vizitat muuuulte case si muuuuulti copiii cuminti carora sa le dea cadouri. Nu am vrea ca Mosu’ sa faca hernie, chiar acum de Craciun, nu?

Cat pe’aci si de data asta! Dar Nelu e elegant, parintii cam stramba din nas, dar copiii nu isi dau seama de nimic si totul este perfect. Mai e putin!

Intre timp, serbarea se apropie de final, mai sunt doar vreo 3 copii de trecut pe la Mos Craciun pentru povesti si cadouri, dupa care gata, suntem liberi! Mai ales eu, care mi-am pus onoarea la bataie, cand l-am propus pe Nelu drept Mos Gerila.

Penultimul copil este o fetita. Imbracata de parinti cu o rochie alba, imaculata, precum Craiasa Zapezii, cu bentita si cu un betisor cu stea pentru farmece. Toata un zambet, bucuroasa si zambitoare catre ambii parinti care se inghesuiau in fata, unul cu camera video si unul cu aparatul foto, sa imortalizeze acest moment special pentru eternitate. Nu in fiecare zi copilul tau face un spectacol frumos la 5 ani si sta la discutii cu Mos Craciun, nu?

- Ho Ho Ho, fetita Mosului, ai fost cuminte anul acesta?

- Da Mosule, am fost cea mai cuminte fata din grupa mea! Mi-ai adus setul ala de papusi cu trasura si cai de care ti-am scris?

Pauza.

Nelu s-a blocat si priveste in gol. Il vad cum tremura si clatina din cap. In sala s-a facut liniste, iar cele cateva secunde par secole intregi. Cu un sunet ca de balaur castrat pe viu, Nelu al meu uita ca are barba artificiala pusa si din gura ii izbucneste un gheizer de voma maronie, mai ceva ca o fantana arteziana… Parintii incep sa tipe, fetita cu rochita acum galben-maronie cu bucatele de parizer si ardei capia (rosu)incepe sa planga, iar in sala de serbare incepe sa se asterne o duhoare de alcool puturos. Mos Craciun tocmai a livrat ultimul cadou.

Tatal fetitei murdarite din cap pana in picioare lasa camera video din mana si incepe sa il scuture pe Mos Craciun, mai sa-l ia la pumni. Ceilalti parinti parasesc repede sala cu copiii de mana, educatoarele se tin cu mainile de par, iar eu, incerc sa ma fac invizibil, plin de rusine si facut de cacat.

Mos Craciun are acum barba cacanie si costumul este acum Burberry, in carouri kaki, galben, maro si rosu. Sta tolanit pe scaun, cu capul intr-o parte si bale la gura ce ii ating parchetul. Nu misca, e lesinat si mort de beat.

- Grinch, futu-te’n gura, ce mi-ai facut? zic eu…

Nelu, nimic, e terminat si sforaie dus de la atata Unirea aruncata pe gatlej.

Sunt plin de nervi, extraordinar de suparat. M-am facut de ras in fata tuturor, am facut parintii sa urle si copiii sa planga, educatoarele vor sa cheme politia … Gata, pana aici a fost. Am inghitit multe din partea lui Nelu, mi-a creat o sumedenie de probleme, m-a costat multi bani in unele cazuri, l-am iertat de atatea ori, dar gata, acum s-a umplu paharul definitiv.

Ma duc sa fac curat, imi cer scuze de la educatoare si il iau pe Nelu pe sus, impreuna cu paznicul, si-l bagam in masina lui. Incepe sa motaie si sa deschida ochii.

- Nelu, gata prietene, pana aici a fost. Ai vomitat pe un copil, ai speriat parintii, poate ca toti copiii o sa creada de acum inainte ca asa e Craciunul, ca asa se comporta Mos Craciun… M-ai facut de cacat, am garantat pentru tine, mi-am pus increderea in joc pentru tine. Si acum, toti parintii ma injura si ma arata cu degetul. Zi mersi ca nu au chemat astia politia, ca sigur se gaseau cativa care sa faca plangere… Gata, mi-a ajuns! Te rog eu mult, cand te trezesti si ajungi acasa, sa nu mai mai cauti niciodata, s-a terminat! Nu am nevoie de prieteni ca tine!

La intoarcere am luat un TAXI ... am pierdut de 2 ori intr-o zi..

Incepe sa ninga incet, se aude la radio Stefan Banica Jr., imi bag mainile inghetate in buzunar si ma lipesc de geamul aburit, in timp ce masina trosneste din chederele inghetate. Sunt mai trist ca niciodata, dezamagit si tradat in acelasi timp. Am pierdut un prieten pe care il consideram cel mai bun, pe care ma puteam baza mereu, cu care vorbeam orice. Nu mai vreau sa stiu de el niciodata…

Ajungem acasa cu totii, copii, parinti si bunici. Asa este de Craciun, toata lumea trebuie sa fie unita si sa se bucure impreuna. Maine ma duc sa iau porcul, sa-l pregatim peste week-end, sa facem carnatii, toba, soriciul si slanina, sa pregatim carnea pentru sarmale si alte bunatati. Nu imi merge masina, dar ma descurc eu cumva sa-l iau…

Seara incepe sa ninga puternic si adorm fericit ca sunt cu toata lumea langa mine de Craciun, dar trist in acelasi timp.

De dimineata, ma trezesc ceva mai tarziu decat de obicei, pesemne obosit si dovedit de greutatea zilei de ieri, pe care nu am uitat-o. Cand ies afara din casa, zapada este de peste jumatate de metru si ninge in continuare. Iar frigul parca este mai crunt ca oricand. Ma imbrac bine de tot si ies la strada ca sa fac rost de transport, o masina de ocazie, un microbuz, ceva, ca sa ajung langa Medgidia, la ala de la care iau porc in fiecare an.

- Heeei, de ce stai ca prostul in zapada si nu te duci cu masina ca sa iei porcul? striga mama dupa mine…

- Pai nu merge masina, s-a stricat ceva mai grav si nu vrea sa porneasca!

- Ete na! Ia du-te acum sa incerci, ca a venit prietenul tau Nelu de la 5 dimineata si a mesterit la ea vreo 4 ore, zicea ca i-a schimbat injectoarele sau ceva pe acolo…

Nu-mi vine sa cred asa ceva, sunt si mai plin de nervi acum, doar i-am zis sa nu ma mai caute niciodata, ce naiba! Si oricum nu cred una ca asta… Ma duc in garaj, si intr-adevar, Fiatul meu porneste la prima cheie, mai repede si mai rotund ca niciodata. Ies cu masina prin zapada si ma duc spre Medgidia, hotaratat sa ma opresc in drum la Nelu ca sa il cert si sa-i zic sa ma lase in pace pentru totdeauna, ca mi-a facut destule probleme…

Trec pe langa casa lui, masina este parcata in curte: Aha… Deci a ajuns acasa in cele din urma. Lasa ca ma opresc la el cand ma intorc…

Iau porcul deja sacrificat, dar intreg, il bag in portbagajul captusit cu folie sa nu faca mizerie si o iau spre casa. Dau de veste prin telefon sa se pregateasca castroanele si butelia pentru parlit, dar si tuica si vinul fiert.

Conduc incet prin zapada pufoasa si curata, ascultand muzica la radio. Astia de la Magic FM dau numai colinde frumoase. Abia astept sa punem cadourile sub brad, sa ii ascultam pe aia mici cum canta, sa ne punem la masa bogata si sa uitam de toate problemele de peste an.

Imi aduc aminte de Van Damme, de aventurile cu dricul de la pescuit, de nunta si furatul miresei, de jandarmii cu fazanul, de cum l-am cunoscut pe Nelu. Opresc acasa la el si intru in curte. Il vad cum da zapada. Se opreste cand ma vede si imi spune:

- Bai, imi pare tare rau pentru ieri, sincer. Nu am vrut sa-ti zic, dar uite ca m-am apucat sa beau de necaz, ca vrea nevasta-mea sa plece de acasa si ma lasa singur…

- Pai bai Nelule, la cate tampenii faci, te mira? Dar stai linistit, ca nu te lasa Violeta niciodata, vrea si ea sa te sperie, poate asa iti mai bagi mintile in cap…

Zambesc timid si Nelu lasa lopata si ma imbratiseaza cu putere si caldura. Simt cum o lacrima vrea sa curga si o las sa cada. Mi-e bine si rasuflu usurat.

- Nelule, orice ai face, oricat m-as supara, nu exista Craciun fara tine la masa, sa stii. Si, pana la urma, fara dragoste si fericire, nu am fi oameni, nu?

- Nu fratele meu, imi raspunde Nelu, in toata prostia, inconstienta si caracterul sau stangaci. Fara PRIETENIE, am fi doar… oameni!

Simti si tu cum se apropie adevaratul Mos Craciun? Simti cum miroase a cozonaci, a tuica fiarta si a carnati bine fierti? La noi acasa asa se simte. Rasete de copil, dragoste de familie si prieteni, bucate gustoase. In ziua de Craciun ne-am adunat cu totii si ne-am dat seama cat de norocosi suntem. Nelu si Violeta stau cu noi la masa, ca in fiecare an, ca o familie mare ce suntem. Asta e esenta Craciunului. Nelu ma intreaba:

- Auzi, stii ce ma gandeam? Cum naiba dam de omul ala care a filmat toata serbarea? Ca tare as vrea sa vad o reluare cu incetinitorul…

mi-am adus aminte sa fiu om

Nu am cum sa ma supar cand lumea nu e de acord cu mine cand scriu ceva. E firesc. E normal. E firesc de normal. Orice as face, exista lume care da LIKE, in semn ca sunt de acord cu ce zic. Exista oameni care critica, injura si arunca cu noroi, pesemne ca nu sunt de acord cu ce scriu. Si mai sunt cativa, rar de tot, care argumenteaza cand nu sunt de acord cu ceva. Pana si cei despre care ai jura cu mana pe inima ca s-au nascut doar sa faca lucruri bune, sa fie eroi, sa salveze oameni sau sa schimbe omenirea, se zice de rau si sa gasesc oameni carcotasi. Asadar, cum pot eu sa ma supar cand se ia lumea de mine de la un amarat de post pe un amarat de blog? Nicidecum. Dar altul e subiectul azi.

Azi am descoperit ca suntem un popor de oameni orbi ... nu fizic...ci cu mintea.

Am neamuri care se plang non-stop ca au datorii la banca, ba ca nu le ajung banii de pensie, de salariu, ba ca nu au bani de excursii, revelioane si alte cele. Si sunt de acord cu ei. Dar nu observa ca sunt mult mai bogati decat majoritatea: sunt perfect sanatosi, cu copii realizati, fericiti si cu locuri bune de munca.

Mai stiu pe cineva care are 2 apartamente, si zilele trecute plangea ca de vreo 4 luni nu reuseste sa il inchirieze pe unul dintre ele si ca e nevoita sa plateasca impozit si intretinere degeaba. I-am zis: habar nu ai ce inseamna saracia. Sunt oameni care in momentul in care gasesc o plapuma intr-un canal calduros, devin cei mai bogati din univers. Exista oameni care atunci cand isi intind mainile catre un foc de lemne sa se incalzeasca pe sub un pod din Constanta, zambesc si se bucura infinit.

Poate sunt multi cei ca mine, care s-au suparat enorm atunci cand i-a lasat masina in drum. E greu pentru un barbat sa fie dezamagit de bunul sau cel mai de pret, masina. Tin minte ca eram ingandurat, suparat, enervat… Injuram si nu gaseam solutii, nu aveam nici bani de service, nici de piese noi. Dar stii ceva? Nu m-am nascut cu fundul in masina. Nu e nicio tragedie. Voi merge cu autobuzul si cu maxi taxi pana cand voi gasi o cale de a repara masina.

Acum hai sa va dau si un exemplu amuzant. Vine o trompeta, nu stiu cum o cheama, o zdreanta ordinara, siliconata, fosta amanta a lui Piturca, la un jeg de Acces Direct, si plange ca i-au explodat silicoanele. Fa, jegoaso, cine te-a pus sa-ti bagi silicoane second-hand la un doctor care are cabinet intr-o garsoniera de bloc? Ai sute de mii de Euro in cont, ai Range Rover, ai proces cu Piti ca vrei sa-l golesti de bani, si versi lacrimi false la televizor? Jenant.

Gata, inapoi pe modul serios. Romanii au uitat sa planga pentru ceea ce conteaza. Romanul plange acum cand se scumpeste benzina, cand e prea mare coada la reduceri, cand nu mai apuca mixer cu discount de Craciun si cand primeste amenda de la Politia Rutiera, tot pe greseala lui. Inainte, lumea plangea numai si numai la despartiri. Lumea era altruista, nu plangea nici macar la propria durere, plangea atunci cand se despartea de cineva drag, pentru totdeauna. Acum plangem daca ni se scade salariul, daca avem datorii la Enel si daca ne lasa masina in mijlocul autostrazii.

De ce suntem orbi? Pentru ca nu stim sa ne uitam la cel de langa noi. Ai o garsoniera amarata si oftezi pentru o vila pe Primaverii? Esti un prost. Sa stii ca sunt sute de garsoniere in care stau cate 4 sau 6 persoane, cu bunici, copii si caine, nu se vaita si nu sunt nici nefericiti. Gandeste-te si uita-te in jurul tau, si brusc vei deveni mai bogat.

Ai o Dacie amarata, lumea face misto de tine si te claxoneaza? Afla ca cei care merg pe jos sunt infinit mai multi, cei care merg cu bicicleta si scuterul ingheata de frig si sunt plouati, cei cu masini scumpe platesc o sumedenie de bani pe piese de schimb, iar cei care te claxoneaza sunt niste frustrati ignoranti. Nu te gandi ca esti sarac, gandeste-te cat de bogat esti fata de altii.

Te doare spatele, stiu. Ba nu, ai racit si ai facut o gripa mai nasoala. Sau ai cazut si ti-ai luxat piciorul pe gheata? Zambeste. Spitalele sunt pline de oameni bolnavi serios, cazuri grave, incurabile, cu urmari urate. Esti mai santos ca niciodata!

Nu sunt multi cei care stiu cum e sa traiesti de pe o zi pe alta, din mila celorlalti, sa nu ai casa, mancare si afectiune. Sunt foarte multi oameni cu probleme serioase, boli extrem de urate care te macina pe interior, care te deformeaza, care s-au nascut cu ele asa, parinti cu copii bolnavi, ce trebuie sa se chinuie toata viata…

Suntem un popor orbit de lucrurile efemere, care nu conteaza deloc. Nu suntem in stare sa gasim in ceea ce facem, in fiecare zi, ceva, orice amanunt, cat de mic o fi, pozitiv si bun. Nu suntem in stare ca atunci cand un alt sofer iese pe geam, ne injura si ne arata degetul din mijloc, sa-i zambim si sa-i facem cu mana prieteneste. Nu suntem in stare ca atunci cand vine seful si ne anunta ca nu vom primi nicio prima de Craciun, sa-i zambim si sa-i multumim oricum pentru faptul ca ne asigura un loc de munca, cand e plina tara de someri.

E in firea romanului sa aleaga mereu calea cea mai usoara, adica acea cale gresita si plina de ura. E mult mai greu sa facem altfel decat ne indica primul nostru instinct, si sa reactionam neasteptat.

Data viitoare cand se va intampla sa ma loveasca o masina din spate, pentru ca nu a pastrat distanta corespunzatoare fata de mine, nu ma voi da jos plin de nervi, gata sa-l injur si sa ma uit nerabdator la pagubele facute. Ma voi da jos repede, ma voi indrepta spre celalalt sofer si-l voi intreba: Ati patit ceva, sunteti in regula?

O simti? Acesta este raspunsul meu: avem soarta pe care o avem pentru ca suntem un popor egoist. Ce ne costa sa ne gandim la ceilalti? Nimic. Ce ne costa sa spunem mereu multumesc, sa lasam masinile care nu au prioritate sa intre pe sosea, sa ii zambim casieritei de la McDrive, sa il salutam in fiecare dimineata pe paznicul de la cladirea de birouri? Nimic. Daca am face astfel de lucruri marunte, devenim mai buni. Daca reusim, nu mereu, dar macar incepem, sa privim partea plina a paharului, de fiecare data cand se intampla ceva ce nu ne place, nu doar ca am deveni mai buni, dar am avea puterea sa schimbam o tara intreaga.

Stiu, te-am plictisit deja. Un alt text inaltator, dar care nu rezolva nimic, vei spune. Nu stiu daca pentru voi rezolva ceva ori ba, dar pentru mine, da. 

Bonus chiar mi-am dat seama ca desii imi este groaznic dor de Ea, ii este mult mai bine fara mine. Si nu...nu am pierdut timp din viata mea, din contra, imi amintesc cu placere fiecare secunda petrecuta cu Ea. Nu voi mai plange ca s-a terminat, voi zambii pentru ce a fost.

Bestia

Am văzut aseară în Doors o bestie.

Era ceva gen fratele vitreg  scund  cu tată orc al Elenei Udrea în travesti. Nu aş putea spune că era chiar grasă. Mai mult masivă aşa. Cu o spinare de urs bine hrănit. Lată în umeri cât un grup de prieteni, un cap cât o noptieră.  Avea un trapez atât de impresionant încât, chit că avea cu vreo 10 cm mai puţin decât mine, de la distanţă părea că lasă o umbră în care aş putea să mă lăfăi.

Şi dansa cu un tip şi încerca să-l mozolească. Tipul era o legendă. Să îţi asumi afişajul cu asemenea dihanie  trebuie să ai ceva sânge-n coaie.