Ok, nu e nimic de aici vrajeala. Mi s-a intamplat acum 2 ani, evident, tot cu Nelu, amicul meu. Nici celelalte povesti nu erau scoase din burta. Iar cine nu crede, sa fie sanatos. Acum, de exemplu, o sa va relatez o zi memorabila – atat amuzanta, cat si… mortala in acelasi timp. Asta datorita unei masini foarte speciale…
Nu e prima oara cand merg cu Nelu la pescuit. Am fost de atatea ori, ba cu Kangoo`u meu, ba cu Opel-ul lui, depinde daca mergeam pe coclauri sau nu. Azi a ramas ca vine el sa ma ia cu masina lui. M-a sunat aseara si a zis ca si-a luat o masina noua, un break mare si incapator si ca vrea s-o testeze azi la pescuit. Mergem spre Oltina, undeva langa Dunare. E asfalt cica pe tot drumul, asa ca nu avem nevoie de cine stie ce masina de teren.
M-am trezit de la ora 4:30 si beau un Cappuccino 3 in 1 asteptand sa sune Nelu. Am pregatit lansetele, am luat rame si viermusi, mamaliga, tot ce trebuie. Am pus la pachet si ceva haleala, niste conserve de pate, branza, rosii, ceapa, niste snitele si vreo 10 beri la cutie. Tot bagajul asteapta cuminte langa usa. Termin cafeaua si Nelu, surprinzator de punctual, ma suna si cobor in strada. E cald si senin, soarele inca nu a rasarit – cred ca ne asteapta o zi frumoasa de iunie!
Vad doua faruri si se opreste in fata scarii ditamai masina break, cu numere de Germania. Habar nu am ce marca este, dar pare cam dubioasa. Ma uit mai bine si vad o cruce si un scris in germana, niste numere de telefon… “Bestattungsdienst Karl” nu stiu cum…
- Bai tampitule, tu ti-ai luat un dric! ii zic eu lui Nelu.
- Da frate, ca vreau sa ma apuc cu cumnata-miu de afaceri. Am dat numai 2000 de Euro pe el si e tzipla nene!
- Pai ma boule, mergem la peste cu dricul ma?
- Hai frate, ca e diesel, avem loc cacalau si ditamai portbagajul! zice Nelu razand.
Deschid usile din spate, arunc bagajele si lansetele acolo si ma urc in fata langa Nelu. Pornim si o luam usurel spre iesirea din Constanta, spre Oltina.
Spre surprinderea mea, masina se comporta bine. Din interior nici nu-ti dai seama ca e un dric care a carat probabil sute de oameni ca noi. Ma rog, mai putin vii… Are chiar si aer conditionat cu doua zone! Pai normal frate, sa tina clientii la rece! Aflu ca e un Opel Omega transformat in masina funerara. Normal, Nelu e mare fan Opel.
Ne oprim la benzinarie, rad doi flacai dintr-un Jeep Grand Cherokee de noi si vanzatorul de la casa ne spune “Bafta!” Nu stiu daca bafta la peste, sau bafta la ridicat coletul. Privesc situatia data de masina ca pe ceva amuzant si ne indreptam spre balta cu pestii cei mari si bataiosi.
La un moment dat facem stanga si o luam spre satul Izvoarele. Drumul e bun si soarele da sa iasa. Ajungem la balta si incepem sa descarcam. In loc sa scot vreun sicriu din spate, ma apuc si scot sculele, doua scaune pliante, umbrelele si geanta frigorifica cu berile reci ca gheata.
- Hai noroc Nelule! Sa bem in cinstea noii tale masini, in care sper sa te vad doar pe scaunele din fata!
- Noroc frate! Si pentru o captura frumoasa, ca m-asteapta nevasta cu tigaia fierbinte acasa!
Bem cate o bere mult asteptata pe caldura diminetii, asa, pe stomacul gol, si ne apucam sa pregatim sculele. Aruncam lansetele cu rame, viermusi, bombe, mamaliga, porumb, tot ce aveam pe acolo. Rasare soarele, intindem umbrelele, vine si paznicul sa ne ia taxa si incepem sa prindem peste. Luam caras dupa caras la bomba si cativa bibani la rama. Nici urma de vreun crap mai imbracat.
Pe la ora 12, terminam berile si caldura devine insuportabila. Deodata, vine un nene, probabil localnic de pe aici, cu o Dacia Nova. Dupa clasicele replici “Ati prins ceva?” si “La ce dati?” ne zice:
- De ce nu mergeti domne’ la lac ? Vad ca aveti scule serioase, dar aici nu e decat caras mic. Mergeti acolo, ca la ora asta oricum nu mai vine paznicul si are crap mult acolo.
Ne imbarliga mosuletele si ne apucam sa strangem sculele si sa o luam spre lac, care e cam la 10-15 km de aici. Nelu zice:
- Condu tu frate, ca eu ma bag putin la somn ca sunt rupt. Ma bag aici in spate, ca e moale rau mocheta asta. Sa dai drumu’ la aerul conditionat gogule, ca sunt 40 de grade aici!
Ma urc la volanul break-ului sinistru si incep sa urmaresc indicatiile date de localnic. O iau pe un drum de tara, plin de gropi si praf ca la balamuc. Masina se comporta bine, are suspensii moi, si Nelu doarme ca un copil, printre scule de pescuit si felinare cu cruci si ciucurei de plus. E racoare si e chiar o placere in masina asta, pe o asa caldura.
Nu glumesc, cred ca cineva acolo sus face caterinca de noi! Pe drum imi face semn unu’ sa-l iau si pe el cu autostopul. Il vad asa amarat, cu o papornita plina de castraveti in mana, mi se face mila si-l iau.
- Unde mergi bre?
- La Satu Nou neica!
- Noi ne oprim la lac, dar e bine, ca e aproape Satu Nou!
Il iau pe autostopist in masina prafuita de nu se mai vedea nimic si-i deslusesc fericirea pe fata cand se loveste de racoarea aerului conditionat. Mai merg cativa kilometri si dau de un drum parca forestier, parca din Uzbekistan, parca bombardat cu mortierele zile in sir, nu stiu cum sa-l descriu. Merg mai incet, intr-a 1-a, sa nu stric masina omului. Vine din fata un tractor si umple ulita de praf. Nu mai vad prea bine drumul si deodata nimeresc in cea mai mare groapa din univers.
Masina trosneste, se aude cum loveste amortizorul in oala si imi zboara fundul de pe scaun. Deodata, simt o mana pe umar – s-a trezit Nelu!
- Ba, ce p*la mea faci ma aici? imi zice Nelu semi-adormit…
Pasagerul meu se intoarce si se caca pe el de frica. Pesemne ca a vazut crucile de pe masina si si-a dat seama ca e destinata caratului de cadavre. Deschide usa si zboara repede din masina, aruncand papornita cu castraveti cat colo. Ce sa-i mai explici frate ca e doar Nelu, care atipise linistit pe locul mortului? Sateanul cu tot cu ce a mai ramas din castravetii insirati pe toata ulita si in masina noastra, fugea acum inapoi spre sat. Nelu bombane ceva, inca adormit de somn sau de beri si se baga inapoi la somn zicand: Mergi dracu’ mai incet, ca visam frumos!…
Pe mine ma apuca rasul de ceea ce tocmai s-a intamplat, inchid usa si ma pun in miscare spre noul loc de pescuit. Bine ca n-am luat vreo baba cu “ia-ma nene”, ca murea de inima si trebuia s-o facem si clienta!
Nelu nu s-a mai trezit pana dupa-amiaza si eu nu am mai prins niciun peste. Am plecat acasa cu captura initiala de carasi si bibani, in masina funerara plina de praf de pe drumurile din sate.
Peste doua zile, ma suna Nelu:
- Auzi ma, vreau sa vand dricul. Nu stiu ba ce s-a intamplat, dar miroase a mort, pe bune… De cand am venit de la peste, nu poti sta inauntru ma, o sa ma duc cu masina la spalatorie, ca nu se mai poate! Zici ca a murit cineva in ea!
Ma rog, cam absurda ultima replica a lui Nelu cu muritul… Nu ca mirosul nu i s-ar potrivi. Dar masina mirosea bine cand am condus-o eu, nu aducea deloc a mortaciune. Dar cand am ajuns acasa, mi s-a parut mie ca sunt pe minus cu vreo 2 bibani. Pesemne ca au evadat din juvelnic si acum zac la macerat pe sub vreun scaun, in masina break, de pescuit, a lui Nelu… Bibani care sa mearga pe ultimul drum intr-un stil asa maret, mai rar.
