Mecca cocalarilor si taranilor: clubul T-Shirt

Am fost aseara in T-Shirt, clubul ala de pe mircea... Dar am o scuza, m-am dus cu ceva treaba, cu ceva distributie de tigari, plasare de produse, pana lui Hector. Si am facut poza asta. Ca sa intelegi ce se intampla acolo

Ca orice club de harfe, basini si tarfe care se respecta, nici T-Shirt nu face exceptie. Ba mai mult, reuseste sa ridice standardele la un nivel galactic. Da, rezervi separeu cu bani multi, nimic nou. Da, poti lua sampanie care la Real costa 89 de lei cu frumoasa suma de 1200 de lei, ca doar iti pune 3 petarde si artificii si te vede tot clubul ca bei un cacat de Martini spumant. Nimic nou nici aici. Da, se bea whisky cu Red Bull sau vodca cu suc de Portocale. Nimic nou. Da, platesti pe o cutie de suc natural 80 de lei, chiar daca la magazin costa 6 lei. Vrei sa te spargi in basini, nimic nou. Dar la Tricou, toate aceste lucruri apun si devin neinteresante fata de cea mai noua “smecherie” pe care au gasit-o patronii.

Cine are valoare si se respecta cand isi lasa X6-le alb parcat in statia lui 43 din fata clubului pe a doua banda, nu se mai multumeste cu sampanie, cu teancuri de servetele aruncate in aer (apropo, nu am inteles gestul asta niciodata, daca faci asta esti un cretin retardat!) sau sa stea cu camasa deschisa, cu trabucul intr-o mana si paharul in cealalta in timp ce baleste la pitzipoance fardate ca un cur de gaina. Ei bine, de acum poti bifa in meniu BOL CU SEMINTE.

Stati asa, ca repet. Ok, poate unii pana acum puneau un fistic, o aluna, un covrigel cu sare pe el, na, sa mearga cu berea si cu vinul. Ei bine, acum poti sa primesti SEMINTE. Floare si bostan, seminte baietii, seminte de floare, din alea negre din care se face uleiul pentru prajit, seminte cum au floraresele in coltul gurii. Seminte negre, din alea care se vand la pungute dubioase, prajite in mediu indoielnic, amestecate cu apa si sare in oala de noapte, pe care daca indraznesti sa le mananci cu coaja cu tot (cum faceam eu la meci, pe Dinamo), simti gust de praf, de ulita, de cenusa si de jeg.

Deci dragii mei, clubareala are de acum o noua dimensiune. Si un nou trend. Te duci in clubul in fata caruia parcheaza numai CLS-uri, X6 si X5 albe, in care taxiurile fac coada, unde oricine are masa plateste peste 1000 de lei pe seara, unde pizdele sunt mai proaste decat rama din carligul unui pescar si unde “camasarii” care fumeaza trabuc ieftin, cumparat de la Dovi
sparg seminte amestecate cu Red Bull. Hai ca am ajuns bine. Abia astept ziua, ca e doar o chestiune de timp, in care la bar, printre frigiderele cu bere, Bacardi si Dom Perignon, o sa vad un individ cu tichie alba, cu sort alb, taind de zor la un munte de pui, gata sa fie transformat intr-o shaorma delicioasa.

We’re fucked. Sau pentru astia descrisi mai sus care nu prea au dat la scoala: romanul e futut.

Adevaratii smecheri cu Bmw

Cand eram in scoala generala, aveam o alta conceptie despre ce inseamna “smecheria”. Am facut clasa a 8-a la 37, in 4-5. Tin minte ca era unul care si-o ardea smecher pe acolo, din ala de le lua sticlele de Cola alora mai fraieri, le lua banii, nu comenta nimeni nimic. El era “boss-ul” pe felie, ca avea un frate mai mare la liceu caruia i se dusese faima ca ar fi bataus nevoie mare. Si era si tigan. Pana intr-o zi, cand s-a luat de cine nu trebuie. Si au venit in curtea scolii 4 tarani get-beget, calare pe cate un cal, cu niste sabii la purtator. De atunci s-a linistit si si-a dat seama ca este un lingiu-mingiu. Cum ma sa vii cu brigada calare pe cai, din Cumpana, in plin centru ? Da, mi se parea chintesenta smecheriei. Ulterior, am vazut prin oras intr-o seara un Rolls-Royce Phantom negru, flancat fata-spate de doua Hummer H2 negre. Era un rus care venea periodic sa futa romance proaste. Acum, am vazut cu ochii mei ce inseamna de fapt smecheria.

Eram cu un prieten bun in masina, venisem de la peste. Nu ne-am mai vazut de o groaza de vreme, bine ca am aflat ca il preocupa pescuitul, ne-am regasit pe Facebook. Am fost cu masina astuia, un X6. Da, stiu, e masina aia de care eu zic ca apartine cocalarilor si tiganilor. Ei bine, de data asta era a amicului meu, nici macar nu stiam ca are asa ceva. Va dati seama ca m-am luat de el si am ras. “De ce ti-ai luat cacatul asta de masina?” “Frate, in primul rand este a lui taica-miu, nu a mea. Stii ca eu sunt fan Mercedes si Honda. Nici mie nu-mi place, dar am luat-o acum pentru coclauri”.

Halal coclauri, ca am dat de nitel noroi intr-o padure si am stat 15 minute sa scoatem masina de acolo. E praf pe off-road, dar asta e partea a doua.

Hai sa revin la subiect. Am fost cu asta la peste, am prins un cacat, ne-am intors seara. Vorbise cu gagica-sa sa o ia si pe ea. Sta undeva pe Soveja, in tomis nord. Oprim masina putin mai in fata, ca la scara nu era loc. Era cam intuneric, desi era ora 7 doar. La scara, ca la orice bloc ce se respecta, niste flacai care se cred miezul din dodoasca, cei mai Zei de pe scara unde locuiesc, cu beri, seminte, na, ca tot cetateanul roman. Glume, caterinca, barfe, cu ochii dupa pizdaraie.

Gagica astuia sta cu chirie acolo. Eu nu o stiam pana acum, dar banuiam ca nu e vreo ciupacabra stramba si cu picior de lemn. Mai ales ca asta e full de bani si arata si bine. Nu ca mine…  Si stam noi vreo 20-30 de minute dupa asta sa vina, murdari, imbacsiti si puturosi, cu sculele de pescuit prin masina. Bine ca nu am prins peste, ca mai si miroseam a caras cu barba…

Iese in cele din urma gagica astuia din bloc. O vedeam, ca intorsese asta masina si stateam cu fata ca sa iesim dupa aia inapoi pe Soveja, ca sa mergem spre 5 sa ma lase si pe mine acasa.

Fata direct bomba, gata de club, de restaurant, de Riviera Franceza: tocuri, picioare pana in gat, silicoane cat cuprinde, bucle roscate, buze cat ventuza… Un fel de pitzipoanca, dar din aia stilata si ingrijita. Cand o vad cum iese din scara, deja imi imaginez in mintea mea ce se va intampla.


Se lasa linistea in randul flacailor de la scara. Toti belesc ochii. Unul mai zmeu, bine facut, zici ca e ceva sportiv, parca ii si vad ceafa lata de sub fular si caciula, se pune in drum. Incepe sa-i zica ceva fetei, dar nu aud ce zice. Se face ca nu o lasa sa treaca. Amicul asta al meu de la volan se uita, nu schiteaza nimic.

Incep si ailalti sa se agite pe acolo, fata se strecoara printre ei si vine la masina. Urca zambitoare in spate, se pupa cu asta, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

- Ce ti-a zis ala gras de la scara?

- Eh, nimic ma puiule, sunt niste labagii, da-i incolo…

- Haide, zi ce a zis ca sunt curios, ce naiba…

- Prostii, ce sa zica si ei… De parca n-ar mai fi vazut pasarica de 10 ani… Ca m-ar fute, ca la ce apartament stau, cat cer pe un numar… Din astea.


Fata rade, se hlizeste, e clar ca i se zic astfel de lucruri cam des. Deci e obisnuita si nu pune la suflet toate apelativele baietilor de cartier care sparg seminte la colt de strada.

Porneste asta masina si trage in fata scarii unde erau aia, lasand geamul jos.

- Prietene, frate, nu te mai lua si tu de fata asta, stiu ca e frumoasa, dar are prieten, las-o si tu in pace ca nu cauta nimeni probleme, ca naiba…

Ala mare se ridica primul de pe gard, dupa care toti. Vin cu tupeu spre masina, cu muschii umflati.


- Du-te ba in pula mea de aici cu tot cu BMW-ul tau! Ce pula mea, esti smecher? Ai X6 si futi pizde din astea pe bani grei? Mars in pula mea cu tot cu tarfa ta ca-ti sparg acum geamurile!

Asta ii face semn cu mana din masina:

- Gata frate, calmeaza-te, scuze ca ti-am zis, stai usor prietene, ca nu vrem sa ne dea astia la stiri aici…

- Du-te ba in pula mea, tu stii cine sunt eu? Oi fi si tu vreun smecher ca ai BMW?

Vrea ala sa dea un sut in portiera, dar abia o atinge, ca asta demareaza si pleaca mai in fata. Calm, linistit, se duce dupa colt si opreste in dreptul unui butic.

- Vreti ceva?


Gagica-sa zice ca vrea niste tigari, eu nu vreau nimic. Poate doar sa ajung naibii acasa, ca nu prea am chef de o cafteala cu cine stie ce interlopi bercenari.

Se intoarce asta cu o sticla de suc si nite Bake Rolls cu pizza si usturoi.

- Vezi ca ala tare in gura sta la mine la 2, cica e nu stiu ce mare smecher cu aia, cu clanul Geamanu’de la Bucuresti… ii zice gagica.

- Aha…

Masina e oprita, se aude muzica. E pe Dance FM, 89,5, pentru necunoscatori. Deschide o punga de Bake Rolls, bea o gura de suc, se uita la ceas. Scoate telefonul.


- Ce faci frate? Bai, ma ajuti si pe mine? Da, exact. Vino si cu Sile, adu tot taraful. Pe Soveja, la unitatea militara pe stanga si ma vezi.

Ca si cum episodul de la scara nu a existat niciodata, subiectul se schimba. Ne intreaba gagica-sa ce am facut, rade de noi, vorbeste putin la telefon, noi ne uitam la pozele de la balta, planuim incotro sa mergem saptamana viitoare, mai discuta astia unde se duc diseara, cu cine, daca au rezervare, rahaturi din astea. Eu sunt tot mai curios, ce se intampla, pe cine asteptam, de ce nu plecam naibii sa ajunga si Mandea acasa si sa faca un dus. - Mai stai nene 10 minute ca nu mori, stai asa ca o sa vezi…


Ii suna telefonul astuia. 
- Hai dupa mine. Porneste asta, vad eu ceva lumini in spate, dar e cam bezna in cartierul asta si nu deslusesc prea bine. Opreste masina in fata scarii. Acum sunt vreo 8-10 garoi la scara, s-au inmultit. Acum e si o Alfa Romeo 156 cu numere de Bulgaria, “tunata” cu flacari si eleron, din care zbiara manele la blana.

Se da asta jos din masina, ma dau si eu. “Smecherii” de la scara recunosc masina si incep sa injure, venind spre noi. Aud in spate ceva frane, nu scartait de roti. Cand ma uit, straduta dintre blocuri era blocata de 5 SUV-uri X5 negre, din care incepusera sa curga flacaii. Cred ca in fiecare masina erau vreo 3 sau 4 indieni.


Geci de piele, la costum, aranjati si parfumati. Fara indoiala, ceva bodyguarzi de meserie. S-au dat jos toti, dar au ramas langa masini. Vin numai doi langa asta, dintre care unul gigantic, de peste 2 metri, mare si lat, care-l facea pe Smarandescu sa para un pigmeu. Celalalt este cam cat mine, dar ceva mai in varsta. Intre timp, gasca vesela de la scara blocului s-a linistit putin. Ala gras cu caciula, scandalagiul, pune repede mana pe telefon.

Se duce prietenul meu langa aia. Are hainele de pescuit, nadragii de camuflaj, bocancii plini de noroi si vesta pe care scrie Gamakatsu. Eu dupa el, sa vad ce se intampla, mai ales ca acum balanta numerica era in favoarea noastra si prinsesem curaj.









 -Cumetre, nu e frumos ce ai facut si cum ai vorbit. Nu cu mine, ca mie mi-a trecut deja, dar cu fata asta care e vecina cu tine aici… Cere-i si tu iertare, strangem mana si pleaca toata lumea fericita acasa, ce zici?

- Ba, tu stii cine sunt eu? Sunt fratele lui Geamanu’, ala pe care il vezi tu la televizor ca face smecherii, cel mai tare din Chitila, pe tovaraseala cu Camatarii si alti smecheri, asa ca ia-ti gasca ta de ageamii si dispari in pula mea de aici!

- Aha… Gata prietene, ai dreptate. Problema e ca aici nu suntem la tara, la Chitila. Aici e Constanta. Si poti sa fii tu si Mos Craciun, ca tare mi-e ca de azi vei manca numai cu paiul…


Ridica mana si bodyguarzii de langa masini incep sa vina spre scara blocului. La randul lor, flacaii cu care era asta grasu’, incep sa se dea mai in spate. Gata, e clar, sunt niste pantaloni scurti, imi zic in minte…

Ala mare cat casa, vine primul la inaintare, gata sa-i rupa muia grasului. Dar nu apuca sa faca doi pasi, ca scoate asta un pistol din hanorac. In acea clipa toata lumea se opreste si se da in spate.

- Mai dati-va in pula mea de gusteri, ca va impusc pe toti! Dati-i drumu’ de aici pana nu va ciuruiesc si va fut in cur!

Ala mai in varsta, care statea langa noi, striga doar atat, dar nu foarte tare: Ricky!


Din spate, de prin vreun BMW din ala proaspat oprit pe acea ulita dintre blocuri, apare unul chel, cu basca din aia de pictor, zici ca e Picasso. Prima data, credeam ca am vedenii, dar nu aveam: tine un Kalashnikov pe umar pe care il incarca subtil. Mitraliera din aia reala, metalica, nu de airsoft, nu vreo pusca cu aer comprimat cum am eu acasa. O mitraliera cum au jandarmii aia care pazesc ambasadele. Inevitabil, ma gandesc la furtul ala de arme din nu stiu ce unitate militara, de acum ceva ani.

Vine omul in fata si indreapta arma spre grasul cu pistol. Se sprijina de gard plictisit, fara sa schiteze niciun gest. Din spate, vine nenea ala mai in varsta, ce pare un fel de sef al gruparii cu BMW.


- Prietene, asta nu e nici cu gaz, nici cu bile de cauciuc. Asa ca lasa pistolul tau cumparat din pavilionul H si hai sa stam de vorba, ce zici?

- Sugeti pula maaaa, ca aia nu e adevarata! Cine pula mea sunteti voi?

Ricky, Richi, Riki sau cum cacat il numea pe detinatorul de AK-47, trage vreo 6-7 cartuse in peretele generatorului electric de langa scara, la foc automat. Cartierul Tomis Nord sau ce pula mea e pe acolo rasuna, incep sa urle vreo doua alarme de masina.


- Ba, nebunule, ce te-a apucat? ii zice asta mai in varsta tragatorului…

- Scuze, mi-a scapat…

Grasul nostru viteaz cu pistolul in mana, incepuse sa se schimbe la fata. Era totul cacat pe el. Lumea incepuse sa apara pe la geamuri, din cauza sunetelor de arma. Mie inca imi tiuie urechile de la bubuituri si deja ma vad la inchisoare, sau cel putin ca martor la vreo crima.


- Prietene, vrei sa ne dea astia la stiri diseara? Pe mine arestat si pe tine intr-un sac de plastic, aruncat in duba de la IML?

- Nu frate, gata gata, sa moara familia mea, nu vreau probleme, hai ca suntem baieti, ne intelegem, ce naiba… Glumeam si noi aici, beam o bere, stii tu din astea… zice grasu’ in timp ce baga inapoi in buzunar pistolul.

- Cum te cheama ma?

- Sandu, hai ca trebuie sa ma stii, dar voi cine sunteti, ca nu am auzit de voi?

- Lasa ca ai auzit acum. Ia zi-mi tu mie, ce zi e azi?

- Sambata, frate!


Seful astora se intoarce si pleaca spre masina, adunand cartusele goale din gradina. Pesemne ca are de prins vreo emisiune la Pro TV. Restul erau deja prin masini, gata sa plece oricand. Lumea se uita ca la urs, atat de la geamuri cat si din strada. Erau vreo 20 de persoane care se adunasera. Cred ca aveau impresia ca totul era o gluma, ca se dadea cu petarde.

Caravana de BMW-uri se pune in miscare, ramanem doar noi doi. Doi pescari camuflati, la care se uita tot cartierul. Gagica astuia da mesaje pe telefon, stand linistita pe bancheta din spate de la X6. E cam cazul sa plecam, sigur a chemat careva politia…


Prietenul meu se duce spre grasul care a provocat tot scandalul.

- Tot nu i-ai cerut scuze fetei. Dar sa inteleg ca ii transmit eu din partea ta, nu-i asa? Si daca se mai intampla sa te intalnesti cu ea pe aici, pot sa ma bazez ca o vei saluta respectuos si nimic mai mult?

- Da fratica, doar suntem vecini, ce naiba… Am glumit si noi acolo…

Ne suim in masina si plecam incetisor printre cetatenii adunati la coltul blocului. Nici urma de politie, totul s-a terminat la fel de repede cum a inceput.

- Iubita, esti bine acolo in spate?

- Da, puiu, cica mergem in Fratelli, a facut Mihaela rezervare, ne vedem cu ei pe la 1…






Ne indreptam spre mine, sa ma lase omul acasa. Cand coboram din masina, deschidem portbagajul sa imi iau catrafusele. Mie inca nu-mi vine sa cred ce tocmai am vazut, sunt plin de intrebari fara raspuns:

- Coaieeeee, cine cacat erau aia care au venit in brigada? De fapt, cine basca mea esti tu, dupa atatia ani? Credeam ca te cunosc, dar se ia unul de gagica-ta si aduci toata mafia cu mitraliere dupa tine? Esti nebun ma?

Asta se uita la mine si incepe sa rada.

- Haide maaaaa, termina cu prostiile. Lasa ca-ti povestesc eu cu alta ocazie. Vii diseara in club ma, haide ca avem masa, fac eu cinste!

- Ma cac in clubul vostru ma, nu am chef sa beau rahat in loc de vodca si pisu in loc de whisky. Tu zi ce pula mea s-a intamplat acolo, ca m-am cam speriat frate!

- Hahahahaaa… N-auzi ma ca o sa-ti zic? Haide, lasa vrajeala ca nu s-a intamplat nimic. Tu mai bine gandeste-te unde basca mea mergem saptamana viitoare la peste. Si, eventual, sa prindem si noi un baboi!

Sergiu Nicolaescu

Tot fac spume zilele ăstea un snop de oligofreni în frunte cu Gigi Becali că Nicolaescu a vrut să fie incinerat, şi dom’le nu e corect, că nu e datina creştină.

Singurul comentariu pe care orice om cu mai mult de trei neuroni îl poate da la chestia asta e clasicul „câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia”.

Ok. Omu vrea incinerat? Aşa, şi? Ce vă freacă pe voi grija? Mi se pare un drept fundamental al omului să aleagă ce se întâmplă cu hoitul lui.

Iar tuturor habotnicilor care îl voiau înmormântat cu vată în nas, după ritualurile alese de ei, le doresc să fie îngropaţi fix după ritualuri alese de mine. Nu le-am hotărât încă, dar nu duc lipsă de imaginaţie.

Prima chestie pe care o afli  despre incinerat e că biserica nu e super ok cu asta şi că n-o să-ţi facă slujbă. Aproape sigur omul ştia  şi l-a durut la comisarul Moldovan de ritualurile popeşti. De-aia a mers în continuare cu decizia.

Dar de ce nu vrea BOR, în secolul 21 să facă slujbă la incineraţi? Foarte simplu. Am mai scris

Din cauză că majoritatea afacerilor cu sicrie, cimitire, înbălsămare, făcut de cruci, gărduleţe de mormânt şi alte nimicuri care nu ajută cu absolut nimic nici omul care a fost, nici hoitul care este, sunt controlate de biserică. Afacere de milioane de coco. Şi nu e ok pentru ei să se pornească o modă cu incinerarea. Că pierd o sacoşă de bani. De-aia insistă să nu facă slujbă la ăştia. Nu că la 1300 se spunea că nujce. Ăstea-s vrăjeli. Ei au un restaurant şi să vrei incinerare e ca şi cum ai ocupa masa şi n-ai vrea decât o apă plată. Marş afară, să înveţi să comanzi două feluri, plus desert, plus ardei şi smântână la ciorbă, 5 lei fiecare.

Asta e toată explicaţia. Atât. Pentru tine, moartea unei rude e o tragedie. Pentru ăştia e o afacere.

Răposatul de obicei lasă în urmă o mică avere. De ce să nu profite şi ei de ea? Rudele să muncească, dă-le dracu, că-s vii. De ce să se bucure de banii mortului, când poate popa? Că atunci când ţi-a murit un părinte, nu ai tu chef să ţipi la o lipitoare că îţi cere 1000 de lei pe un sicriu, 3000 pe o cruce şi de la 20 000 în sus (!!!!!) pe 4 metri pătraţi de pâmânt unde să-l îngropi.

N-ai cum să fii revoltat de asemenea furt pe faţă când tu eşti dărâmat de jale, deci victima perfectă. Nici nu îţi vine să observi că îţi vinde cu peste 1000 de euro metrul pătrat de pământ. Dacă te apucă comentatul o să zică rudele că eşti meschin şi faci mortul de ruşine.

Eu fac o distincţie mare între răposat şi hoit.  Nu mi se pare că cinsteşti răposatul aruncând cu bani in hoit. Îl cinsteşti păstrându-l viu în memorie şi încercând să-ţi trăieşti viaţa respectând ce a făcut omul ăla. Atât.

Nu prea am de gând să mor curând, dar când o fi să crăp vreau să fiu incinerat. În cel mai ieftin sicriu de la IKEA. Apoi cenuşa strânsă într-o cutie de-aia de tablă, de la cafea.

Ar rupe IKEA dacă ar vinde sicrie din PAL, să le asamblezi acasă, maxim 150 de lei bucata.

Iar cenuşa nu vreau să o păstreze nimeni. Că e sinistru şi depresiv. Şi la beţie s-ar putea să vrea cineva să mă tragă pe nas ca să-mi absoarbă spiritul sau ceva. Oamenii beţi au idei proaste.

Nu, vreau să fie împrăştiată într-un loc frumos, care mi-a plăcut, ca Sfântu Gheorghe sau zona pelviană a Laurei Cosoi. De fapt, o să fie băbăciune. Vedeţi şi voi, o gagică mişto din viitor, care să nu aibă reputaţie de mare curvă.

Şi de banii ăia cât ar costa înmormântarea, aş vrea să se dea cea mai mare şi mai depravată petrecere pe care aţi văzut-o vreodată.

Iar la sfârşit aş vrea să vă duceţi cu toţii la cele mai apropiate biserici şi să vă căcaţi la ele în curte.

Dar fără blasfemii. Cu Dumnezeu n-am nimic. Nu cred în el, dar mi se pare dreptul omului să creadă în ce are chef. Nu, cu biserica am eu o problemă. Ăia sunt paraziţii sociali care trebuie stârpiţi.

Aventuri pe 4 roti Nelu Grinch si esenta Craciunului

A venit si concediul, in sfarsit. S-au terminat alegerile parlamentare, a venit zapada peste judetul Constanta, a venit somnul peste astia cu deszapezirea si peste cateva zile ne loveste Craciunul. Cam asta s-a intamplat in ultimele zile cu mine, in caz ca va era dor. Si daca am luat concediu, asa cum probabil veti lua si voi curand, si daca tot s-au terminat alegerile, am zis sa fac o nefacuta.

Am adunat vreo 5 bannere din alea mari cu USL si am inceput sa-mi tapetez acoperisul garajului, ca incepuse sa curga apa. Da-i in pizda ma-sii, daca tot au castigat, cu niste bannere sa faca si ei pomana… Asta s-a intamplat ieri, dar azi, joi fiind, se anunta o zi excelenta. Abia astept sa ma duc la serbarea de Craciun, de la gradinita lu` Antonia. Dupa aia ne intoarcem impreuna, cu toate neamurile, sa facem Pomana Porcului si sa ne pregatim pentru Noaptea Sfanta.
Serbarea incepe la ora 4 dupa-amiaza, am timp berechet si de alte treburi. Dau nitel la lopata prin parcare, sa-i fac loc masinii. Nu am mai iesit cu ea de vreo 3 saptamani..
Dau zapada, intru in masina , dau sa pornesc Fiatul. Dau la cheie, se invarte, nimic. Bateria este buna, dar nu porneste nici de-a naibii masina asta. Si sa stiti ca este o masina buna, am cumparat-o cu putini kilometri, nu e vreo trompeta din aia ambulanta cum sunt alte masini despre care v-am mai povestit. Incep eu sa mesteresc la ea, cat ma pricep, scot bateria, trag curent, ma uit la curent, la benzina, totul pare in regula. Dar e motor din ala aspirat, mai complicat, naiba stie ce-o avea…
Cert este ca se face ora 2 si cam trebuie sa o iau din loc. Dar cu ce? Nu pot nici sa ma tarasc pe buci pana in oras si TAXI am zis ca nu mai merg in viata mea. Ca de obicei, apelez la varianta salvatoare, intitulata simplu si eficient: Nelu.

- Nelule, ce faci fratioare?

- Uite pe acasa, mi-am pus o tuica fiarta…

- Haide, arunca nadragii pe tine si caciula aia fara gauri de molii si du-ma repede la oras, iti platesc eu motorina, ca trebuie sa ajung urgent!

- Da frate, normal, dar conduci tu, ca eu am cam baut…

Ma duc intr-o suflare 3 strazi mai incolo, unde sta Nelu. Ma astepta deja imbracat, cu masina trasa la strada, pornita, ca sa avem caldura. Acelasi Opel Senator cu care ne-am tot plimbat si care ne-a fost martor la atatea intamplari. Obisnuit fiind cu masina, dar si cu “mofturile” sale care vin o data cu varsta, nu am mai avut aceleasi probleme de la inceput. Si am ajuns cu bine in oras, in timp util, nu inainte de a opri la benzinarie: eu sa bag motorina si Nelu sa-si ia o sticla de buzunar de… Unirea.

Intram noi in gradinita, o imbratisez pe asta mica, n-o mai vazusem de vreo 2 saptamani. Ma mai intalnesc cu ceva neamuri care se uita urat la mine, nu ma intereseaza – am venit aici pentru copil. Toti prichindeii sunt aranjati, frumos imbracati, cu papioane, fetitele au rochii de printese si pantofi de lac. Bradul este impodobit si scaunul lui Mos Craciun isi asteapta musafirul.

Pe la ora 4 fara un sfert, cand toata lumea este pregatita si aparatele foto asteapta sa fie folosite, o vad pe educatoare ca incepe sa stranga intr-un colt cativa parinti. Bagaret, ma duc si eu sa vad despre ce e vorba. Cica Mosul antamat pe 300 de lei sa vina sa vorbeasca cu copiii si sa le dea cadouri a ramas inzapezit pe centura cu scuterul.

Ce ma??? Ce Mos Craciun umbla iarna pe scuter frate? Sa ma cac in caciula lui de Mos, parca venea cu sania trasa de reni, nu cu un scuter de pizza-boy. Ideea era ca toti parintii erau panicati ca nu va veni Mosul la copii, insa aceasta veste nu le putea fi data si piticilor care l-au asteptat tot anul pe batranul cu barba alba. Ce e de facut?

Cunosc eu un nene burtos si bine facut, care stie sa joace teatru bine. Unde naiba a disparut Nelu? Intreb ceva lume, ma uit dupa el, nimic. Cand intru in camera cu patuturi suprapuse, pentru copilandrii aia care dorm aici dupa-amiaza, il vad pe Nelu inghesuit intr-unul, sforaind de zor.

- Caca-s-ar mioritele pe fruntea ta, Neluleeeee, scularea ca te sparg! Haide, ca avem treaba, te imbraci in Mos Craciun!

Nelu se scoala, da cu capul de patul de sus, ma injura cu bale la gura duhnind a tuica si se ridica in picioare. Ma duc repede sa anunt parintii ca avem un Mos Craciun nou, care nici nu costa bani, si care este deja in locatie. Il imbrac repede pe Nelu in costum, ii pun caciula, ii arunc sacul in spinare si, cand sa-i trag si barba peste gura, il vad ca incepe sa se clatine usor… Opaaa, stai ca e ceva in neregula!

- Nelule, ma bagi in cacat, sa mor sufocat de Ioana Tufaru daca te mint! Cum naiba te joci tu cu copiii duhnind a alcool si mort de beat?

- Pai frateeeee, in Laponia tu crezi ca Mosul bea sifon sau vodca sa se incalzeasca? Haide ma, ca sunt ok, e lejerica…

Il dresez pe Nelu cand sa intre, la cantecelul cu “Iata vine Mos Craciun”, cand incepe sa cante o tanti la pian. Eu ma duc intre timp la serbarea care a inceput, recita copilasii poezii, unii canta, altii danseaza, impart cateva felicitari facute de ei, parintii fac poze de zor, toata lumea rade si este fericita. Chiar si eu, imi dau seama pana la urma ca totul este in regula, ca sunt tare fericit, ca am tot ce vreau si ca sunt sanatos. A fost un an bun, plin de intamplari care mai de care amuzante, dar si de realizari. Ma bucur ca am familia sanatoasa, o mica verisoara frumoasa si cuminte, dar si un prieten foarte bun ca Nelu care ma ajuta in orice situatie. Sunt norocos.

Copiii se ridica, pianul incepe sa cante. Iata, vine Mos Craciun! Si chiar vine! Nelu al meu, deghizat in Mos, ai putea sa juri ca el este, asa cum il stim cu totii din povesti si filme. Nelu merge drept, ba chiar zice si Ho Ho Ho, copiii incep sa zambeasca si se vede entuziasmul pe fata lor.

Imi zic in gand: bravo Nelu, sa traiesti, esti tare de tot! Raman dator pe vecie pentru treaba asta!

Se aseaza Nelu pe scaunul de langa brad si educatoarele incep sa strige copiii in ordinea alfabetica, sa se duca la Mos Craciun si sa stea de vorba cu el. Eu, entuziasmat, imi astept randul cu aparatul foto in mana, ca sa-i fac poze juniorului cand e in brate la Mosu’, ca toata lumea.

Nelu isi joaca rolul formidabil, stiam ca in el se ascunde un actor din Las Fierbinti, dar nu as fi crezut ca se ascunde si unul din Prison Break, de talie mondiala! Copilasii vorbesc cu Mosul, el ii intreaba una-alta, daca au fost cuminti, daca nu, ce si-au dorit, ce au primit, ce fac parintii, etc. Si la fiecare copil, parintii lui se inghesuiau la poze. Vine un baietel blond, dragut, care zice ca ar vrea cadou un tatic, ca mama lui e singura…

- Ho Ho Ho, Mosul incearca sa indeplineasca toate dorintele copiilor, dar nu mereu reuseste! Ia sa vedem unde e mamica ta…

Din multimea de parinti, se iveste o tanti imbracata cu o rochie stramta, leopard, cizme cu toc, si niste sani mai mari decat burta lui Mos Craciun. E cu aparatul in mana si ii face cu mana lui fii-su sa se uite la poza.

- Ia sa o chemam si pe mamica aici langa Mosu’ sa vedem ce-si doreste… zice Nelu.

Doamna cu pricina, incredibil de sexy, zambitoare si binevoitoare, se duce langa Mosul nostru cel vesel si putin pilit. Mosul insa o trage pe genunchi si ii pune mana pe cur. Numai eu vad asta? Vad si ca doamna incepe sa-si transforme zambetul in ceva crispat, fie ca a simtit o mana care-i strange buca stanga, fie ca a dat peste aroma de Unirea ce izvoraste prin filtrul barbii albe…

Opaaaaa, am belit-o! Era prea frumos ca sa fie adevarat si sa se termine totul cu bine! Insa milfoasa sexoasa se ridica si isi ia copilul fara sa provoace o scena, in timp ce Mosul obraznic probabil are o erectie in timp ce se uita la fundul acoperit de motive animale ce se indeparteaza…

Pfaileeei, am scapat si de data asta! Mai vin ceva copii pe la Mos Craciun, toate bune si frumoase, Nelu si-a revenit. Insa la un moment dat il vad ca isi largeste haina, isi da caciula mai pe spate – a transpirat ca un porc! Eh, asta e, mai sunt vreo 10  copilasi si scapa, si el si eu! Trece Antonia, ii fac poze, zambeste, primeste cadoul, totul decurge minunat.

Un alt baietel, mai dolofan, vrea sa se arunce in bratele lui Mos Craciun. Dar Nelu al meu il ia repede de guler si zice:

- Ho Ho Hoooo, nepoate, usurel, ca Mos Craciun mai are de vizitat muuuulte case si muuuuulti copiii cuminti carora sa le dea cadouri. Nu am vrea ca Mosu’ sa faca hernie, chiar acum de Craciun, nu?

Cat pe’aci si de data asta! Dar Nelu e elegant, parintii cam stramba din nas, dar copiii nu isi dau seama de nimic si totul este perfect. Mai e putin!

Intre timp, serbarea se apropie de final, mai sunt doar vreo 3 copii de trecut pe la Mos Craciun pentru povesti si cadouri, dupa care gata, suntem liberi! Mai ales eu, care mi-am pus onoarea la bataie, cand l-am propus pe Nelu drept Mos Gerila.

Penultimul copil este o fetita. Imbracata de parinti cu o rochie alba, imaculata, precum Craiasa Zapezii, cu bentita si cu un betisor cu stea pentru farmece. Toata un zambet, bucuroasa si zambitoare catre ambii parinti care se inghesuiau in fata, unul cu camera video si unul cu aparatul foto, sa imortalizeze acest moment special pentru eternitate. Nu in fiecare zi copilul tau face un spectacol frumos la 5 ani si sta la discutii cu Mos Craciun, nu?

- Ho Ho Ho, fetita Mosului, ai fost cuminte anul acesta?

- Da Mosule, am fost cea mai cuminte fata din grupa mea! Mi-ai adus setul ala de papusi cu trasura si cai de care ti-am scris?

Pauza.

Nelu s-a blocat si priveste in gol. Il vad cum tremura si clatina din cap. In sala s-a facut liniste, iar cele cateva secunde par secole intregi. Cu un sunet ca de balaur castrat pe viu, Nelu al meu uita ca are barba artificiala pusa si din gura ii izbucneste un gheizer de voma maronie, mai ceva ca o fantana arteziana… Parintii incep sa tipe, fetita cu rochita acum galben-maronie cu bucatele de parizer si ardei capia (rosu)incepe sa planga, iar in sala de serbare incepe sa se asterne o duhoare de alcool puturos. Mos Craciun tocmai a livrat ultimul cadou.

Tatal fetitei murdarite din cap pana in picioare lasa camera video din mana si incepe sa il scuture pe Mos Craciun, mai sa-l ia la pumni. Ceilalti parinti parasesc repede sala cu copiii de mana, educatoarele se tin cu mainile de par, iar eu, incerc sa ma fac invizibil, plin de rusine si facut de cacat.

Mos Craciun are acum barba cacanie si costumul este acum Burberry, in carouri kaki, galben, maro si rosu. Sta tolanit pe scaun, cu capul intr-o parte si bale la gura ce ii ating parchetul. Nu misca, e lesinat si mort de beat.

- Grinch, futu-te’n gura, ce mi-ai facut? zic eu…

Nelu, nimic, e terminat si sforaie dus de la atata Unirea aruncata pe gatlej.

Sunt plin de nervi, extraordinar de suparat. M-am facut de ras in fata tuturor, am facut parintii sa urle si copiii sa planga, educatoarele vor sa cheme politia … Gata, pana aici a fost. Am inghitit multe din partea lui Nelu, mi-a creat o sumedenie de probleme, m-a costat multi bani in unele cazuri, l-am iertat de atatea ori, dar gata, acum s-a umplu paharul definitiv.

Ma duc sa fac curat, imi cer scuze de la educatoare si il iau pe Nelu pe sus, impreuna cu paznicul, si-l bagam in masina lui. Incepe sa motaie si sa deschida ochii.

- Nelu, gata prietene, pana aici a fost. Ai vomitat pe un copil, ai speriat parintii, poate ca toti copiii o sa creada de acum inainte ca asa e Craciunul, ca asa se comporta Mos Craciun… M-ai facut de cacat, am garantat pentru tine, mi-am pus increderea in joc pentru tine. Si acum, toti parintii ma injura si ma arata cu degetul. Zi mersi ca nu au chemat astia politia, ca sigur se gaseau cativa care sa faca plangere… Gata, mi-a ajuns! Te rog eu mult, cand te trezesti si ajungi acasa, sa nu mai mai cauti niciodata, s-a terminat! Nu am nevoie de prieteni ca tine!

La intoarcere am luat un TAXI ... am pierdut de 2 ori intr-o zi..

Incepe sa ninga incet, se aude la radio Stefan Banica Jr., imi bag mainile inghetate in buzunar si ma lipesc de geamul aburit, in timp ce masina trosneste din chederele inghetate. Sunt mai trist ca niciodata, dezamagit si tradat in acelasi timp. Am pierdut un prieten pe care il consideram cel mai bun, pe care ma puteam baza mereu, cu care vorbeam orice. Nu mai vreau sa stiu de el niciodata…

Ajungem acasa cu totii, copii, parinti si bunici. Asa este de Craciun, toata lumea trebuie sa fie unita si sa se bucure impreuna. Maine ma duc sa iau porcul, sa-l pregatim peste week-end, sa facem carnatii, toba, soriciul si slanina, sa pregatim carnea pentru sarmale si alte bunatati. Nu imi merge masina, dar ma descurc eu cumva sa-l iau…

Seara incepe sa ninga puternic si adorm fericit ca sunt cu toata lumea langa mine de Craciun, dar trist in acelasi timp.

De dimineata, ma trezesc ceva mai tarziu decat de obicei, pesemne obosit si dovedit de greutatea zilei de ieri, pe care nu am uitat-o. Cand ies afara din casa, zapada este de peste jumatate de metru si ninge in continuare. Iar frigul parca este mai crunt ca oricand. Ma imbrac bine de tot si ies la strada ca sa fac rost de transport, o masina de ocazie, un microbuz, ceva, ca sa ajung langa Medgidia, la ala de la care iau porc in fiecare an.

- Heeei, de ce stai ca prostul in zapada si nu te duci cu masina ca sa iei porcul? striga mama dupa mine…

- Pai nu merge masina, s-a stricat ceva mai grav si nu vrea sa porneasca!

- Ete na! Ia du-te acum sa incerci, ca a venit prietenul tau Nelu de la 5 dimineata si a mesterit la ea vreo 4 ore, zicea ca i-a schimbat injectoarele sau ceva pe acolo…

Nu-mi vine sa cred asa ceva, sunt si mai plin de nervi acum, doar i-am zis sa nu ma mai caute niciodata, ce naiba! Si oricum nu cred una ca asta… Ma duc in garaj, si intr-adevar, Fiatul meu porneste la prima cheie, mai repede si mai rotund ca niciodata. Ies cu masina prin zapada si ma duc spre Medgidia, hotaratat sa ma opresc in drum la Nelu ca sa il cert si sa-i zic sa ma lase in pace pentru totdeauna, ca mi-a facut destule probleme…

Trec pe langa casa lui, masina este parcata in curte: Aha… Deci a ajuns acasa in cele din urma. Lasa ca ma opresc la el cand ma intorc…

Iau porcul deja sacrificat, dar intreg, il bag in portbagajul captusit cu folie sa nu faca mizerie si o iau spre casa. Dau de veste prin telefon sa se pregateasca castroanele si butelia pentru parlit, dar si tuica si vinul fiert.

Conduc incet prin zapada pufoasa si curata, ascultand muzica la radio. Astia de la Magic FM dau numai colinde frumoase. Abia astept sa punem cadourile sub brad, sa ii ascultam pe aia mici cum canta, sa ne punem la masa bogata si sa uitam de toate problemele de peste an.

Imi aduc aminte de Van Damme, de aventurile cu dricul de la pescuit, de nunta si furatul miresei, de jandarmii cu fazanul, de cum l-am cunoscut pe Nelu. Opresc acasa la el si intru in curte. Il vad cum da zapada. Se opreste cand ma vede si imi spune:

- Bai, imi pare tare rau pentru ieri, sincer. Nu am vrut sa-ti zic, dar uite ca m-am apucat sa beau de necaz, ca vrea nevasta-mea sa plece de acasa si ma lasa singur…

- Pai bai Nelule, la cate tampenii faci, te mira? Dar stai linistit, ca nu te lasa Violeta niciodata, vrea si ea sa te sperie, poate asa iti mai bagi mintile in cap…

Zambesc timid si Nelu lasa lopata si ma imbratiseaza cu putere si caldura. Simt cum o lacrima vrea sa curga si o las sa cada. Mi-e bine si rasuflu usurat.

- Nelule, orice ai face, oricat m-as supara, nu exista Craciun fara tine la masa, sa stii. Si, pana la urma, fara dragoste si fericire, nu am fi oameni, nu?

- Nu fratele meu, imi raspunde Nelu, in toata prostia, inconstienta si caracterul sau stangaci. Fara PRIETENIE, am fi doar… oameni!

Simti si tu cum se apropie adevaratul Mos Craciun? Simti cum miroase a cozonaci, a tuica fiarta si a carnati bine fierti? La noi acasa asa se simte. Rasete de copil, dragoste de familie si prieteni, bucate gustoase. In ziua de Craciun ne-am adunat cu totii si ne-am dat seama cat de norocosi suntem. Nelu si Violeta stau cu noi la masa, ca in fiecare an, ca o familie mare ce suntem. Asta e esenta Craciunului. Nelu ma intreaba:

- Auzi, stii ce ma gandeam? Cum naiba dam de omul ala care a filmat toata serbarea? Ca tare as vrea sa vad o reluare cu incetinitorul…

mi-am adus aminte sa fiu om

Nu am cum sa ma supar cand lumea nu e de acord cu mine cand scriu ceva. E firesc. E normal. E firesc de normal. Orice as face, exista lume care da LIKE, in semn ca sunt de acord cu ce zic. Exista oameni care critica, injura si arunca cu noroi, pesemne ca nu sunt de acord cu ce scriu. Si mai sunt cativa, rar de tot, care argumenteaza cand nu sunt de acord cu ceva. Pana si cei despre care ai jura cu mana pe inima ca s-au nascut doar sa faca lucruri bune, sa fie eroi, sa salveze oameni sau sa schimbe omenirea, se zice de rau si sa gasesc oameni carcotasi. Asadar, cum pot eu sa ma supar cand se ia lumea de mine de la un amarat de post pe un amarat de blog? Nicidecum. Dar altul e subiectul azi.

Azi am descoperit ca suntem un popor de oameni orbi ... nu fizic...ci cu mintea.

Am neamuri care se plang non-stop ca au datorii la banca, ba ca nu le ajung banii de pensie, de salariu, ba ca nu au bani de excursii, revelioane si alte cele. Si sunt de acord cu ei. Dar nu observa ca sunt mult mai bogati decat majoritatea: sunt perfect sanatosi, cu copii realizati, fericiti si cu locuri bune de munca.

Mai stiu pe cineva care are 2 apartamente, si zilele trecute plangea ca de vreo 4 luni nu reuseste sa il inchirieze pe unul dintre ele si ca e nevoita sa plateasca impozit si intretinere degeaba. I-am zis: habar nu ai ce inseamna saracia. Sunt oameni care in momentul in care gasesc o plapuma intr-un canal calduros, devin cei mai bogati din univers. Exista oameni care atunci cand isi intind mainile catre un foc de lemne sa se incalzeasca pe sub un pod din Constanta, zambesc si se bucura infinit.

Poate sunt multi cei ca mine, care s-au suparat enorm atunci cand i-a lasat masina in drum. E greu pentru un barbat sa fie dezamagit de bunul sau cel mai de pret, masina. Tin minte ca eram ingandurat, suparat, enervat… Injuram si nu gaseam solutii, nu aveam nici bani de service, nici de piese noi. Dar stii ceva? Nu m-am nascut cu fundul in masina. Nu e nicio tragedie. Voi merge cu autobuzul si cu maxi taxi pana cand voi gasi o cale de a repara masina.

Acum hai sa va dau si un exemplu amuzant. Vine o trompeta, nu stiu cum o cheama, o zdreanta ordinara, siliconata, fosta amanta a lui Piturca, la un jeg de Acces Direct, si plange ca i-au explodat silicoanele. Fa, jegoaso, cine te-a pus sa-ti bagi silicoane second-hand la un doctor care are cabinet intr-o garsoniera de bloc? Ai sute de mii de Euro in cont, ai Range Rover, ai proces cu Piti ca vrei sa-l golesti de bani, si versi lacrimi false la televizor? Jenant.

Gata, inapoi pe modul serios. Romanii au uitat sa planga pentru ceea ce conteaza. Romanul plange acum cand se scumpeste benzina, cand e prea mare coada la reduceri, cand nu mai apuca mixer cu discount de Craciun si cand primeste amenda de la Politia Rutiera, tot pe greseala lui. Inainte, lumea plangea numai si numai la despartiri. Lumea era altruista, nu plangea nici macar la propria durere, plangea atunci cand se despartea de cineva drag, pentru totdeauna. Acum plangem daca ni se scade salariul, daca avem datorii la Enel si daca ne lasa masina in mijlocul autostrazii.

De ce suntem orbi? Pentru ca nu stim sa ne uitam la cel de langa noi. Ai o garsoniera amarata si oftezi pentru o vila pe Primaverii? Esti un prost. Sa stii ca sunt sute de garsoniere in care stau cate 4 sau 6 persoane, cu bunici, copii si caine, nu se vaita si nu sunt nici nefericiti. Gandeste-te si uita-te in jurul tau, si brusc vei deveni mai bogat.

Ai o Dacie amarata, lumea face misto de tine si te claxoneaza? Afla ca cei care merg pe jos sunt infinit mai multi, cei care merg cu bicicleta si scuterul ingheata de frig si sunt plouati, cei cu masini scumpe platesc o sumedenie de bani pe piese de schimb, iar cei care te claxoneaza sunt niste frustrati ignoranti. Nu te gandi ca esti sarac, gandeste-te cat de bogat esti fata de altii.

Te doare spatele, stiu. Ba nu, ai racit si ai facut o gripa mai nasoala. Sau ai cazut si ti-ai luxat piciorul pe gheata? Zambeste. Spitalele sunt pline de oameni bolnavi serios, cazuri grave, incurabile, cu urmari urate. Esti mai santos ca niciodata!

Nu sunt multi cei care stiu cum e sa traiesti de pe o zi pe alta, din mila celorlalti, sa nu ai casa, mancare si afectiune. Sunt foarte multi oameni cu probleme serioase, boli extrem de urate care te macina pe interior, care te deformeaza, care s-au nascut cu ele asa, parinti cu copii bolnavi, ce trebuie sa se chinuie toata viata…

Suntem un popor orbit de lucrurile efemere, care nu conteaza deloc. Nu suntem in stare sa gasim in ceea ce facem, in fiecare zi, ceva, orice amanunt, cat de mic o fi, pozitiv si bun. Nu suntem in stare ca atunci cand un alt sofer iese pe geam, ne injura si ne arata degetul din mijloc, sa-i zambim si sa-i facem cu mana prieteneste. Nu suntem in stare ca atunci cand vine seful si ne anunta ca nu vom primi nicio prima de Craciun, sa-i zambim si sa-i multumim oricum pentru faptul ca ne asigura un loc de munca, cand e plina tara de someri.

E in firea romanului sa aleaga mereu calea cea mai usoara, adica acea cale gresita si plina de ura. E mult mai greu sa facem altfel decat ne indica primul nostru instinct, si sa reactionam neasteptat.

Data viitoare cand se va intampla sa ma loveasca o masina din spate, pentru ca nu a pastrat distanta corespunzatoare fata de mine, nu ma voi da jos plin de nervi, gata sa-l injur si sa ma uit nerabdator la pagubele facute. Ma voi da jos repede, ma voi indrepta spre celalalt sofer si-l voi intreba: Ati patit ceva, sunteti in regula?

O simti? Acesta este raspunsul meu: avem soarta pe care o avem pentru ca suntem un popor egoist. Ce ne costa sa ne gandim la ceilalti? Nimic. Ce ne costa sa spunem mereu multumesc, sa lasam masinile care nu au prioritate sa intre pe sosea, sa ii zambim casieritei de la McDrive, sa il salutam in fiecare dimineata pe paznicul de la cladirea de birouri? Nimic. Daca am face astfel de lucruri marunte, devenim mai buni. Daca reusim, nu mereu, dar macar incepem, sa privim partea plina a paharului, de fiecare data cand se intampla ceva ce nu ne place, nu doar ca am deveni mai buni, dar am avea puterea sa schimbam o tara intreaga.

Stiu, te-am plictisit deja. Un alt text inaltator, dar care nu rezolva nimic, vei spune. Nu stiu daca pentru voi rezolva ceva ori ba, dar pentru mine, da. 

Bonus chiar mi-am dat seama ca desii imi este groaznic dor de Ea, ii este mult mai bine fara mine. Si nu...nu am pierdut timp din viata mea, din contra, imi amintesc cu placere fiecare secunda petrecuta cu Ea. Nu voi mai plange ca s-a terminat, voi zambii pentru ce a fost.

Bestia

Am văzut aseară în Doors o bestie.

Era ceva gen fratele vitreg  scund  cu tată orc al Elenei Udrea în travesti. Nu aş putea spune că era chiar grasă. Mai mult masivă aşa. Cu o spinare de urs bine hrănit. Lată în umeri cât un grup de prieteni, un cap cât o noptieră.  Avea un trapez atât de impresionant încât, chit că avea cu vreo 10 cm mai puţin decât mine, de la distanţă părea că lasă o umbră în care aş putea să mă lăfăi.

Şi dansa cu un tip şi încerca să-l mozolească. Tipul era o legendă. Să îţi asumi afişajul cu asemenea dihanie  trebuie să ai ceva sânge-n coaie.

inca o data prin cluburi

Gata fratilor, oficial, de azi, bag pixul in viata asta cu iz monden. Femela a plecat de tot, decat sa o ard boschetar pe acasa la TV, hai sa ies cu niste prieteni. Unde se duc ei, ma duc si eu. Haide in Coyote Ugly. Auzisem de el, credeam ca sunt mari figuri, harfe, parcarea plina de S8`uri si interlopi. Aiurea. A fost mai rau!

Sa nu credeti ca am uitat de felul in care aceste cluburi pline de harfe profita de prostii cu buzunarele largi si le dau Scandic in loc de Finlandia la 250 de lei sticla! Bine ca am fost cu masina si m-am limitat la niste gheata cu aroma de portocale. In schimb ceilalti, vodca sau whisky cu suc de mere la 25 de lei paharutul. 90% gheata, doua degete de alcool si restul suc. Nimic nou, nu stiu de ce ma mir…

In fine, sa trecem peste faza cu bautura ca oricum nu e punctul meu forte. In schimb, pitzipoance obosite cat cuprinde. Unele chiar bune si sexy, dar cu atatea harfe incat si basinile care le ieseau din cur miroseau a Gucci editie limitata din 1985. Din nou, nimic neplacut. Faptul ca eu venisem cu un Fiat si nu cu un A8, S, sau vreun Supercar italian ma punea automat muuuuult prea departe de targetul lor.

Faza plina de caterinca era ca stateau la intrare, ca niste pradatoare. Atat era de ajuns, sa apara unul bine imbracat, plin de haur si tricou cu brandul scris mare, ca dadea norocul peste ele. Dar in schimb, femeile stateau toata noaptea cu telefonul in mana si… atat. Eu ma uitam, radeam, si pauza.

Pana acum, nimic nou sau neasteptat: preturi mari, pitzipoance bune si mai usoare decat o batista de matase luata de vant. As putea trai cu asta, chiar daca privesc si nu pun mana. Insa alt lucru m-a facut sa scriu acest post. Eu inteleg ca Romania si-o arde tara libera, democratie, dupa jdemii de ani de subjugare and shit, dar in cluburile noastre, cine nu e homalau e considerat intrus si e privit ciudat.

Da fratilor, daca esti vreunul ghei care citesti aici (desi sper ca nu, ca te banez!!!) sa-ti duci fundul in orice club. Partari cat cuprinde, pensati, epilati, aranjati, parfumati si dichisiti oriunde te uiti. Numai “fetite”. Bai nene, dar persoanele gay nu erau si din aia activi? Or fi fost, dar aici erau numai mironosite care stiau absolut toate versurile din cantecele lui Adele, niciunul mai macho, asa…

Acum o sa-mi ziceti sa ma iau de mana cu Becali si cu Vadim. Nu fratilor, nu am nimic cu ei, sa fie sanatosi gheii, lesbi si alte cele care se iubesc cu acelasi sex. Sanatate multa le urez! Cine sunt eu sa-i judec pe altii? Eu sunt de parere ca fiecare e liber si trebuie sa faca ce vrea, daca asa i se pare ca e fericit, bine si corect. Bravo lor!

Dar am avut asa, un usor sentiment de… schimbare. Romania a fost o tara pe care o pot numi usor curva, dintotdeauna. Au venit unii mai tari ca noi, gata sefu’, saru’mana! Ne-au ocupat romanii, ungurii, turcii si multi altii, gata bossu’, sa traiti, facem cum doriti. Ne-au ocupat germanii, gata, suntem sclavii lor si ne-au trimis in Rusia sa-i batem pe rusi, care ne-au facut afis si au sters strazile din Stalingrad cu uniformele romanesti. Cu NATO la fel, cu UE la fel.

Si cu tendinta asta de a lua de altii tot ce ni se pare trendy si la moda, la fel. Totusi am avut un sentiment de schimbare vineri seara. Si anume ca civilizatia se dezvolta parca intr-o directie anormala si vom ajunge sa traim ziua in care cluburile pentru oameni normali vor fi secrete, cu parola si ilegale. Stiam eu de ce ma duc in locuri ieftine, cu bere nefiltrata si multa, ceva mai murdare si in care nu-ti masoara nimeni emblema D&G de la catarama.

E ceva trendy sa fii gay azi, sau o ard eu prea dubios? Sa fiti sinceri, ca poate ma fac si eu, cine stie…  :D